Ce este adevarul? Cum il poti explica/descrie?
Este unul dintre cele mai frumoase si misterioase cuvinte.Adevarul este minciuna situata la extrema, la polul opus, de unde venim si spre care tindem cu totii insa ne incapatanam s-o recunoastem...De multe ori, adevarul zace intr-o sfera de mister iar "misterul" este unul dintre sublimele sentimente umane.
De multe ori zace sau sta inaintea noastra fara sa-l vedem, sa-l simtim, sa-l percepem. Exista un caz in istoria umanitatii cand cineva a fost intrebat :"Ce este adevarul?" Si acel cineva nu a raspuns nimic. Cred ca tacerea acelui OM a fost cea mai frumoasa definitie a adevarului data vreodata omenirii... Orice in Univers, in viata, orice principiu, orice teorie stiintifica, orice filosofie sau religie poate fi contestata insa ADEVARUL nu poate fi contestat. Evident, vor spune unii, poate fi contestat prin minciuna, insa el, ADEVARUL, ramane tot ADEVAR - puternic, frumos, implacabil, incontestabil, ce zace la polul opus minciunii, in tandra lui indiferenta, ceea ce-l face mai puternic si mai infloritor, in mod direct proportional cu cresterea valorii frecventzei contestarii prin minciuna.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Adevarul este o ţintă spre care unii tind iar altii spun ca tind, nimeni insa nu face altceva decit sa se apropie asimptotic. Din cauza ca sunt foarte multi din cei care spun ca tind, exista mai multe "adevaruri" si de aceea sunt atitea pribleme in lumea din jurul nostru. Fiecare are "adevarul" lui personal si indubitabil.
ADEVAR nu exitsa!
Nu poate exista, deoarece este vazut / perceput din diferite puncte de vedere.
E ca si cum se uita mai multe persoane la o cladire: care se uita din fata, vede usa de intrare. Care se uita din spate, nu vede usa de intrare, doar cea de incendiu. Daca fiecare-si sustine punctul de vedere, inseamna ca, cladirea nu are usa de intrare si nici de incendiu?
In numele adevarului multe razboaie s-au purtat si se mai poarta.Adevarul este de multe ori de partea celui puternic.Totul este relativ. Ce astazi ti se pare adevarat, maine te poti razgandi.Adevarul este doar o iluzie perceputa in creer.
Adevarul este ceea ce este necesar vietii fiecarui om:nimeni nu-l poate insa obtine sau cumpara.Fiecare om v-a trebui sa-l creeze in adancul sau de viata; altminteri se prabuseste. A trai fara adevar e cu neputinta. Poate ca adevarul este viata insasi.
Fiecare lucru isi are adevarul lui.Cunostinta este aceea care il lumineaza, prin atentia pe care i-o acorda.
Daca ar exista adevarul absolut sau eroarea absoluta, n-am avea notiunea timpului, nici cea a vietii, nici cea a mortii, ci numai notiunile de infinit, eternitate si neant.
Adevarul este atunci cind spui ceva si totodata acesta poate fi comfirmat sau verificat.La baza adevarului stau 3 teorii:
-Teoria asupra adevarului sau falsului(aceasta spune ca un lucru este adevarat daca intr-adevar s-a intamplat; iar falsa atunci cind ceea ce se spune nu este adevarat);
-Teoria pragmatica(un lucru este adevarat daca este util);
-Teoria deflationista(aceasta spune ca nu exista nici o diferenta in a spune ca acel lucru este adevarat sau fals);
Orice cuvant poate fi explicat.
Adevarul este ceea ce s-a intamplat in realitate, concordanta dintre cunostintele unui individ si realitate.
Aros din Milet, spunea "
Adevarul este o insusire a egzistentente pe care minciuna cauta sa o nege!
Minciuna insa este fapta gresita, insa placuta unor subiecte, care contrapun pofta lor, efemera, Adevarului, care-i etern! ""
personal, nu-l contrazic, insa aduc o completare :
"" Adevarul este, oricati mincinosi l-ar contrazice!
Ese adevarat ca si minciuna se manifesta, insa numai in lumea relativa, ca apanaj al celor rai!""
petru b./Cluj
Este unul dintre cele mai frumoase si misterioase cuvinte.Adevarul este minciuna situata la extrema, la polul opus, de unde venim si spre care tindem cu totii insa ne incapatanam s-o recunoastem...De multe ori, adevarul zace intr-o sfera de mister iar "misterul" este unul dintre sublimele sentimente umane.
De multe ori zace sau sta inaintea noastra fara sa-l vedem, sa-l simtim, sa-l percepem. Exista un caz in istoria umanitatii cand cineva a fost intrebat :"CE ESTE ADEVARUL?" Si acel cineva nu a raspuns nimic. A tacut.Cred ca tacerea acelui OM a fost cea mai frumoasa definitie a adevarului data vreodata omenirii... Orice in Univers, in viata, orice principiu, orice teorie stiintifica, orice filosofie sau religie poate fi contestata insa ADEVARUL nu poate fi contestat. Evident, vor spune unii, poate fi contestat prin minciuna, insa el, ADEVARUL, ramane tot ADEVAR - puternic, frumos, implacabil, incontestabil, ce zace la polul opus minciunii, in tandra lui indiferenta, ceea ce-l face mai puternic si mai infloritor, in mod direct proportional cu cresterea valorii frecventzei contestarii prin minciuna
![♣ Ma®®yE [;x]](https://assetsro.tpu.ro/assets/users_profile/2009/03/01/16295/thumb1_15407_padure.jpg)
Este o minciuna deslusita.Adevarul nu se poate ascunde, caci la sfarsit il gasesti mereu.
Pentru Bula: un arhitect poate detine adevarul. Ma refer la "metafora" ta cu cladirea.
Mi s-a spus de multe ori ca nu exista adevar. Ca nimeni nu l-a vazut, ca nu-l poate arata nimeni cu degetul. Ca fiecare om isi construieste propriul adevar in functie de informatiile pe care le are, de modul in care a fost crescut, de lucrurile in care crede, de cei din jurul lui. Ca nu se poate si e chiar periculos sa incercam raportarea tuturor lucrurilor la un adevar suprem, pentru ca, nu-i asa, oamenii sunt mult prea mici pentru a-l atinge. Fiecare cu adevarul lui marunt si neinsemnat, dar atat de important atunci cand il opunem adevarului celuilalt. De nezdruncinat, ca si cand ar fi rupt din acel copac al intelepciunii.
Aceiasi oameni care-mi spuneau ca nu exista adevar, tineau cu dintii de parerile lor, de convingerile lor, de senzattile lor. De fapt, ei isi aparau dreptul de a crede in ce vor ei. De a-si apara universul stramt in numele adevarului propriu. Ei nu pledau pentru intelegere ci pentru dreptul de a nu fi contrazisi.
Atunci cand crezi cu tarie in ceva, pentru ca ai nevoie sa crezi, transformi totul in adevarul tau. Viata ta se muleaza pe acest adevar. Toate lucrurile, oamenii, ideile intra in universul tau doar dupa ce au trecut prin acest sablon, devenit Adevarul. Si-l aperi cu disperare pentru ca nu vrei ca universul tau sa se clatine. N-ai putere sa o iei de la capat. Nu te gandesti niciodata ca cel de langa tine are un univers construit pe baza unui adevar, poate, exact opus celui pe baza caruia respiri si iubesti tu.
Atunci cand intalnesti un om care e capabil sa-si sustina adevarul mai puternic decat tine, atunci cand argumentele lui si rezultatele modului in care crede sunt superioare reusitelor tale, atunci cand simti ca-ti fuge pamantul de sub picioare, apelezi la sintagama atat de preferata de cei slabi: nu exista adevar absolut.
Pentru ca, daca ar exista, cine l-ar detine? Ce om ar fi capabil sa descifreze secretele universului? Si cum l-am recunoaste? Cum as putea accepta ca el e mai bun decat mine? Mai demn sa detina acest adevar si mai capabil sa-l impartaseasca celorlalti.
Cat din ceea ce cunoastem e adevarat? Cum se face ca lucrurile despre care avem senzatia ca stim atatea se dovedesc false? De ce adevarurile noastre se schimba atat de des? Oare acesta nu e un indicator al capacitatii noastre de a "descoperi" adevaruri? Oare nu cumva periodica noastra cautare a adevarurilor care sa justifice noile noastre scari de valori, care sa explice ceea ce ni se-ntampla, care sa ne faca universul din nou acceptabil ar trebui sa ne dezvaluie tocmai fragilitatea unelrtelor cu care decidem ce e adevar si ce nu?
Acest "nu exista adevar" implica un alt pericol. Acela al deductiei logice ca nici minciuna nu exista. Daca fiecare actioneza in baza propriului adevar, ramane la latitudinea noastra sa stabilim ce e minciuna si ce nu. Modelam realitatea in functie de ceea ce credem noi ca merita sa stea in categoria adevaruri sau in cea de minciuni. Suntem astfel feriti de reprosuri. Ne autojustificam pentru a nu simti sentimentul de vinovatie. Pentru ca, cel mai important e ceea ce crezi tu despre tine. Pentru ca e vorba de adevarul tau. Pentru ca, pentru a face fata celorlalti, trebuie sa fi sigur pe tine. Si asta se face cel mai simplu atunci cand lucrurile sunt impartite in alb si negru, atunci cand lumea ta nu e ravasita mereu de cautarea cine stie carui adevar asa-zis absolut, pe care nu l-a vazut nimeni niciodata. Esti sigur atunci cand oamenii se impart in cei care-ti impartasesc adevarul si in cei care impartasesc o minciuna. Pe acestia din urma esti gata sa-i urci pe ruguri si sa-i arzi intru dreptul omului de a detine adevar propriu. Al tau.
Falsificarea adevarului inseamna minciuna. Dar, oare, falsificarea minciunii inseamna adevar?
Atunci cand nu exista adevar si, in consecinta, nu exista nici minciuna, ce inteles mai are cuvantul "incredere"? De ce oare raporturile dintre oameni par sa se bazeze atat de mult pe un element lipsit de substanta? In ce mod am putea sa ne sincronizam adevarurile pentru a se naste acel sentiment pe care-l doresc atatia? Nu cumva avem incredere numai in cei ce par sa creada in aceleasi adevaruri ca si noi? Oare nu cumva increderea e doar reflexia propriilor convingeri? De ce ne doare atat de mult cand cineva "ne inseala increderea"? Daca aceasta incredere n-a fost decat manifestarea dorintei noastre de a ne simti alaturi de cineva cu care sa impartasim acelasi adevar? Oare nu suntem mai indurerati de faptul ca am inclus in adevarul nostru cealalta persoana, am asociat credintei increderea? Oare asta nu arunca o umbra de indoiala asupra adevarului nostru? Cine a mintit? Celalalt sau te-ai mintit singur?
Avem nevoie de adevar. Avem nevoie sa credem in noi si in ceilalti. Nu putem trai fara sa avem sentimentul ca impartasim cu ceilalti un adevar.
Si asta se intampla mult mai usor atunci cand nu-ti pui prea multe intrebari legate de valabilitatea adevarului tau. Dar la fel de usor se farama. Si lasa in loc o mare durere. Odata trecuta, iti fabrici la repezeala un alt adevar. Pentru ca, nu-i asa, nu exista adevar absolut. Cealalta varianta, a incapacitatii noastre de a ajunge la el, este de neacceptat!
Radu Herjeu - Eseuri
Nu cred ca as putea in scris sa va spun ceea ce este adevarul pentru mine. recunosc, nu stiu sa scriu :), dar pot sa va dau un link unde veti gasi un raspuns.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Adevar
Adevarul este sinceritatea fata de tine insuti.toate principiile si conceptiile dupa care te ghidezi in viata si in care crezi.fiecare detine adevarul sau si nimeni nu poate contesta asta.cum minciuna este opusul..momentul in care afirmi ceva in care nu crezi.fii sincer cu tine si cu ceilalti.
Intrebarea este pusa gresit. Adevarul nu e un concept in sine ci o Persoana, de aceea intrebarea corecta este cine este Adevarul? Adevarul e Iisus, despre care Biblia afirma: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Observati ca la fiecare din cele trei cuvinte exista articolul hotarat, adica Adevaru"l". El nu este unul din adevaruri, ci adevarul absolut. El e sistemul de referinta. Filozofia cauta adevarul, iar teologia il afirma in mod direct ca fiind tot ce tine de Dumnezeu si atributele Sale descrise in Biblie.
Cele trei cautari omenesti ultime: Calea(scopul omului si anume acela de a-l cunoaste pe Creatorul sau si a face voia Creatorului pentru a se simti implinit) Adevarul (cunoasterea fara indoiala a toata realitatea mai presus de existenta personala) si viata (modul prin care omul isi poate astampara setea de a nu muri)... daca omul cauta puterea el va afla curand ca aceasta e doar un mijloc spre ceva, averea un mijloc pentru a stapani ceva, prin urmare cunoasterea adevarului iti da tie insuti sens ptk iti intelegi scopul tau, si astfel ajungi liber... minciuna inrobeste ptk iti limiteaza punctul de vedere la propria ratiune care e robita de propriile frici irationale
Potrivit dupa Biblie care arata in Evangelia dupa Ioan in capitolul 8:32 unde spune:,, Veti cunoaste adevarul si veti liberi "Deci in concluzie adevarul te face liber de :
Religie, Politica, Comert, credulitate nesiguranta zilei de miine de frica Cunoscind acest ADEVAR vei putea sa servesti pe marele CREATOR cel care ne poate da VIATA SI FERICIRE
Dragi mei cititori. Adevarul adevarat, nu il gasesti oriunde. Adevar contrafacut il gasim.Adevarul absolut se gaseste in acela care a zis Eu sunt calea, adevarul si viata.
Retine asta pentru. toata viata TA.
Adevărul nu este important doar pentru că ne referim la adevăr. Este important pentru că adevărul defineşte în cine şi în ce credem.Adevarul are valoare esentiala in viata Ta pentru ca te face fericit. Ce iti place sa traiesti in minciuna sau in adevar? Dar mare atentie!, cine iti vorbeste despre adevar.Ex : daca eu sunt un mincinos?, sau cum poti sa-ti dai seama ca spun adevarul, pentru asta trebuie sa ai cunostinta...
Stii? nu cred ca exista o definitie clara a adevarului, fiindca nici unul din noi nu stim sa facem diferenta intre adevarul propriu-zis si adevarul dorit de noi. niciodata nu vor fi dovezi indeajuns pentru a convinge pe cineva sau, mai mult, pentru a creea certitudine in randul tuturor. mereu vor fi divergente, opinii diferite; adevarul va tine mereu de demnitatea noastra, de curajul nostru de a infrunta viata prin adevar.
Adevarul este Hristos, precum scrie in Ioan 14:6. Adevarul nu se poate defini altfel. Dar Adevarul poate fi trait, experimentat! Primindu-L pe Isus si crezand in El, intelegi semnificatia adevarului. Pilat intreaba: Ce este Adevarul? Dar Adevarul statea in fata lui deja, era in persoana Domnului Isus. Adevarul nu se poate defi altfel, da cat spunan ca, adevarul suprem este chiar Domnul Isus Mantuitorul. El este Adevarul. Cine Il are in viata lui, adica, crede in Domnul Isus si se straduieste cu puterea lui Dumnezeu, intelege ce inseaman Adevarul.
-
anonim_4396 întreabă:
2 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
