Ce este adevarul?
E si minciuna un adevar pana la proba contrarie?
Poate cineva minti spunand adevarul?

Dupa cateva raspunsuri voi posta si un link.

Adevărul este concordanţa între ceea ce credem şi realitatea independentă.
Iar minciuna diferă prin o convingere falsă ce nu se raportează la realitate şi, mai ales, la statul 'faptelor' - ce nu concordează cu realitatea.

1)- In faţă am un pahar de vin, este adevarat si in el e adevăr, dezleagă limbile incuiate in minciună.
2)- Poate pentru ceilalti, dar dacă ascunzi adevărul din exterior crezi că in minciuna din interior e adevar?
3)- Foaie verde lobodă... sus pe deal păstea o cizmă.
Astept link-ul.

Adevarul nu-i decat o "minciuna falsa". Pot minti in ochii altuia si spune adevarul in ochii mei. Iti dau un exemplu. Sunt pilot pe avion, iar nevasta imi baga adesea droguri in mancare. La un moment dat sunt depistat cum ca m-as fi drogat. Clar ca eu nu recunosc, pentru ca stiu ca n-am consumat, deci spun adevarul, dar mint pentru ca nu sunt constient de faptul ca nebuna mi-a bagat droguri in mancare.

Nu stiu, la naiba, pentru ca am incercat sa-l caut dar se pare ca se indeparteaza.Probabil ca voi muri mincinos.

în sens juridic,adevărul este conformitatea ideii cu obiectul ei,conformitatea dintre ceea ce zicem sau gândim, cu realitatea.În sens filozofic-se mai discuta inca, dar se pare ca nu exista

Da,e greu de acceptat ca adevărul, ca și minciuna sunt relative-dar viata e frumoasa oricum

Blondissima, esti neserioasa! Eu imi ascuteam mintea, ca sa reusesc sa patrund in miezul cine stie caror spuse ale cine stie carui filosof antic sau modern, gandindu-ma ca despre un asemenea link vorbesti.
Tot ascutind-o eu asa, nu am reusit decat sa o fac mai boanta (inca o dovada ca intentia si efectul nu sunt intotdeauna in concordanta).
Pornind de la exemplul cu aviatorul, mi-am dat seama insa ca am uitat sa iau in calcul o varianta si anume ca poti minti spunand un adevar, dar alt adevar si nu acela in legatura cu care minti. Este vorba despre denaturarea intentionata a adevarului, prin distragerea atentiei apeland la alt adevar.
Pentru ca sunt constient ca suna confuz ceea ce am spus, trebuie sa vin cu un exemplu (care probabil nu o sa iti placa, ca de obicei, in primul rand din cauza ca e o compunere, dar mie imi plac compunerile).
Nevasta, deja plictisita sa isi astepte sotul (care nu e aviator, pentru ca are frica de inaltime si probleme cu tensiunea), cu fasolea cu carnati la conserva reincalzita in trei randuri, il ia la rost, imediat ce intra pe usa. Pe buna dreptate. Unde a umblat, magarul? Sotul, inarmat cu o fata sfarsita si o privire pierduta, ii spune: "Draga, azi a fost oribil la birou! O multime de clienti, iar seful, colac peste pupaza, tocmai astazi a vrut sa ii termin un raport, de parca intrau zilele in sac."
Bineinteles ca nevasta regreta deja ca s-a putut gandi vreo clipa ca sotul ei e un magar, el care munceste pe rupte pentru prezentul si viitorul familiei (am uitat sa spun, copiii sunt la tara, la bunici, ca e vacanta).
Se aseaza la masa amandoi, iar sotul zambeste la fiecare inghititura de mancare. Nevasta se gandeste ca trebuie sa fie efectul fasolei cu carnati (era destul de buna la gust si partea frumoasa e ca el nu stie ca e din conserva, ca ea a avut grija sa arunce la gunoi dovada).
De fapt era efectul berilor pe care le bause cu doi amici (care ii sunt si colegi), ca sa se relaxeze putin dupa o zi ingrozitoare la birou si un sef care vroia neaparat sa vada raportul terminat (dar era un raport la care lucra de vreo saptamana si pe care l-a terminat inainte de incheierea programului, nu a fost obligat sa faca ore suplimentare, cum a lasat sa se inteleaga).

@blondissima, ultima intrebare banuiesc ca a fost retorica, asa ca nu iti raspund.
In legatura cu ce spui inainte, asa e, este vorba despre minciuna prin omisiune. Nu asta am vrut eu sa evidentiez insa. Stii, uneori compunerile au un rost, dar exista posibilitatea ca acesta sa fie mai greu de identificat. Chiar daca se dau puncte de reper in prealabil.
Nu intamplator am vorbit despre intentie si efect inainte de compunerea respectiva. Ideea era ca poti denatura in mod intentionat adevarul (minti, adica) bazandu-te pe efectul unui alt adevar (era un fel de paralela intre "intentie sau efect" si "intentie si efect").[EDIT/ Asta nu contrazice ce am afirmat inainte sau ca ai spus tu, ca intentia este ceea ce conteaza, era doar o nuanta].
P.S. Sa nu imi spui ca nu iti place fasolea cu carnati la conserva!

Daca ramanem fideli definitiei data minciunii, asa cum apare ea in DEX [ (1) Afirmație prin care se denaturează în mod intenționat adevărul; neadevăr) ], nu a mintit. Daca definitia ar fi spus "afirmație prin care se incearca denaturarea în mod intenționat a adevărului", atunci am fi putut spune ca a mintit (deoarece el a incercat intr-adevar sa denatureze adevarul).
Cum nu se vorbeste insa de incercare, ci de finalitate (efect), nu putem spune ca a mintit, deoarece finalitatea a fost alta (a spus adevarul, chiar daca nu a urmarit asta, ci contrariul). Asta nu inseamna, bineinteles, ca minte si spune adevarul, in acelasi timp, ci ca incearca sa minta, dar de fapt spune un adevar, fara sa vrea asta.
P.S. Sper ca macar ghiveciul de legume iti place.

@marc3l, imi spune ca ti-e mai usor sa citezi decat sa incerci sa-ti formezi pareri proprii. Oare nu vad bine si am postat la Religie nu la Stiinta si Filosofie?

Hombre, dupa ce primesc raspunsuri la a treia intrebare voi posta si link-ul.

Petruclaudiu78, in sfarsit am primit un raspuns la obiect.
Postez si link-ul despre care vorbeam inainte. http://www.tpu.ro/......ca-nu-era/

@ marc3l, nu am de ce sa te iert, fiecare raspunde cum stie, cum vrea, cum poate, dar daca ma intrebi ce cred nu pot sa nu-ti raspund.

@petruclaudiu78, Nu-mi plac compunerile doar atunci cand nu-si au rostul. Cel din povestea ta a mintit prin omisiune, cel putin asa stiu eu ca se numeste prezentarea adevarului cu jumatati de masura pentru a induce in eroare. Cel din povestea mea crede ca a mintit doar pentru ca el nu stie ca cea ce a spus este adevarat. Dar eu stiu, pentru mine n-a mintit, si nici el n-ar mai crede ca a mintit daca ar sti ca-i adevarat. Cate lucruri par a fi si nu sunt de fapt?

@petruclaudiu78, nu e nevoie sa-mi raspunzi la ultima intrebare, dar cel din povestea mea? A mintit sau nu?
P.S. Iti spun oricum, nu-mi place deloc, nici cu carnati nici fara.

Adevarul cred ca poate avea multe definitii, constand din prezentarea unor caracteristici ale lui. Mie imi place aia: Sa stii de unde vii, de ce esti aici si unde te duci!

Deasemenea poate fi privit adevarul din 2 puncte de vedere. Unul strict material si anume sa spui tot timpul verde in fata ce gandesti si sa faci tot ceea ce gandesti. Insa nu cred ca poate cineva sa faca asa ceva, caci de multe ori in viata poate v-a venit sa pocniti pe cineva dar v-ati retinut sau v-a venit sa il faceti pe ipocrit de 2 parale dar iar v-ati retinut si i-ati vorbit diplomatic asa. Si eu zic ca de multe ori e bine sa te retii.

Apoi poate fi adevarul privit in raport cu dreptatea si dragostea. Ai spune unui copil ca poate sa zboare nu e o minciuna ci o incurajare. Mai incolo il duci cu avionul si el va fi multumit. in sens strict, ar trebui sa-i spui ca nu poate sa zboare, dar daca prin asta ii tai aripile sufletesti eu zic ca e o greseala.

Deci parerea mea este ca adevarul trebuie privit in stransa legatura cu intentia. Adevarul nu se poate asocia cu o intentie negativa. Nu cred ca greseste impotriva adevarului cel care nu si-a dat seama ca face rau, cel care face un lucru rau din nestiinta. Cred ca greseste fata de adevar cel care are intentii rele.

Dupa cum vedeti, nici eu nu sunt in stare sa definesc adevarul si sa zic ca asta e definitia batuta in cuie...

Poti minti spunand adevarul, daca il privim in raport cu dragostea. Eswte exemplul de mai sus cu copilul, sau cu o femeie in varsta careia sa-i spui ca e o baba urata, sau cu o femeie gravida careia sa-i spui ca s-a ingrasat cam mult. material asa este, dar daca ranesti omul te minti pe tine practic, caci adevarul e in legatura cu binele, iar tu nu ai facut bine.

La fel, minciuna spusa cu scop bun nu este impotriva adevarului. basmele populare romanesti sunt inventii ( ca nu exista fat Frumos, Ileana Cosanzeana, Mar si Par, Greuceanu etc ). Insa mesajul lor este cat se poate de benefic. Strict material basmele sunt o minciuna, caci acele personaje nu au existat. Insa ele au un rol bun. Deci iata cum mintind din punct de vedere strict material al intelesului poti spune adevarul.

Inca ceva. Nu cred ca exista o reteta. Observ ca lumea incearca sa gaseasca un tipar, un model pe care sa-l aplice constant in viata. Nu exista asa ceva. fiecare situatie este unica si diferita de celelalte, deci trebuie permanent sa cantarim bine. Nu putem adopta o atitudine spre exemplu de a zice oricui oricand verde in fata tot ce gandim. Trebuie sa vedem ce, cum, unde, cine, ...etc.

Scapa de framantari si stres omul bine intentionat. Acel om are liniste si seninatate permanenta caci stie ca nu face rau. Acel om nu se mai intreaba daca e minciuna sau adevar ce a zis, caci stie ca a vrut tot binele.

Asa ca dragostea este mai mare.

O sa va spun o mica poveste. Un parinte ortodox din pustia Egiptului traia in singuratate. Odata vine un talhar la el si disperat il roaga sa-l ascunda. parintele il ascunde intr-un butoi si se aseaza pe el. cand vine potera, ii lase sa caute prin chilie, insa de rusine reprezentantii legii nu l-au ridicat pe batran de pe butoiul pe care statea. la sfarsit, hotul ii multumeste plin de lacrimi, la care parintele ii zice: Fiule, Dumnezeu te judeca pe tine, nu eu. Eu te-am ascuns, dar daca vei continua asa vei pieri rau. Omul s-a calugarit dupa aceea. Patericul este plin de astfel de povesti. Acolo sunt si intrebari si raspunsuri despre adevar, dar mi-a fost rusine sa dau copy paste. Am scris si eu ce am retinut...

Eu sunt calea, adevarul si viata asta ce-ti zice?

Iarta-ma daca te-a deranjat raspunsul blondissima

Asa functioneaza si justitia...un om e nevinovat pana la proba contrarie asa ca el nu poate merge in instanta sasi dovedeasca nevinovatia deoarece daca nu ezista o proba contrarie el este deja nevinovat