Ce este divinitatea? Cine este Dumnezeu, credeti? Omul il poate crea pe om cade varianta Dumnezeu l-a creat pe om!

Nu prea are coerenta intrebarea ta dar iti raspund la ce am inteles din ea. Divinitatea este tot ce are legatura cu Dumnezeu.Consider ca orice om ar trebui sa creada in Dumnezeu pentru ca saunt convins ca au fost momente in viata fiecaruia cand nestiind ce sa facem si ce decizie sa luam, ne fugea gandul la Dumnezeu. Mie unul mi s-a intamplat. Si mai ales ca Dumnezeu si divinitatea tin de religia noastra si nu cred ca este corect sa o contestam.

Dumnezeu este creatorul a tot ceea ce vezi. Dumnezeu l-a creat si pe om.

Cateodata este mai bine sa nu pui atatea intrebari Deoarece nu totul are un raspuns Cel putin nu unul stiintific... Sa zicem ca omul il poate creea pe om... Dar pe primul om cine l-a creat? )

Dumnezeu este cel Cel de care se lasa cunoscut, Cel de care te poti apropia cu usurinta, este Cel care creeaza, Cel care iarta, Cel care este mereu sincer, Cel care detine puterea. Dumnezeu poate fi cel mai bine definit printr-un cuvant : Dragoste.

OK! Credeti in Dumnezeu? cine este el? Daca omul il poate creea pe om care mai este diferenta?

Eu sunt tot atee

Tot ce se intampla, se intampla cu voia Lui. Creatia Omul nu este singurul atribut al lui Dumnezeu. El e mai mult decat atat. Daca un om va crea un alt om, va fi pentru ca El va vrea asta. Ne va lasa puterea sa facem asta cu un scop, daca ne va lasa. Vom trai si vom vedea.
Pentru mine Dumnezeu e in primul rand prietenul meu cel mai apropiat. El imi stie defectele, calitatile, El stie ce vreau eu inaintea mea. Cand vorbesc cu El, ma sfatuiesc cu mine. El e si constiinta mea.
„Domnul este lângă toţi cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toata inima." (Psalmul 145:18)

Nu poti atinge vantul, dar il simti nu?

Ca sa afirmi ca omul creeaza om, trebuie sa fii jalnic de neinformata. Minciuna aceasta a circulat cu cativa ani buni in urma si a fost destul de repede dezumflata. Nici chiar omul nascut in eprubeta nu exista... a fost doar o gogorita ateista. Nu mai spun ca, daca chiar ar fi fost asa, cat de dureros ar fi fost pentru respectivul "omul-eprubetei" sa stie ca parintii lui sunt o eprubeta.
Cum poate cineva sa fie atat de naiv incat sa-si permita chiar si in spatiul public sa afirme ca omul poate crea pe om? Dar ce mai mira astazi cand lumea este atat de degenerata din toate punctele de vedere.
A lua un bob de grau si a-l sadi intr-un ghiveci in loc sa-l sadesti in ogor, nu inseamna nici pe departe ca ai creat grau. O aiureala sa crezi asta. Omul, cu toata tehnologia cu care se lauda nu a reusit sa creeze nici macar un bob grau care, pus in pamant sa germineze si tu vii sa ne spui ca a reusit sa creeze oameni.
Mamma-mia...cat de mare este prostia. Bine spunea cineva intr-un alt forum: "Mama prostilor este mereu gravida".

Nu m-ar fi deranjat atat de mult intrebarea ta insa ai umplut acest forum cu o multime de intrebari mai degraba aberante decat inteligente si mi se pare deja ca abuzezi prea mult de un spatiu virtual care iti ofera gazduire.

@Garbis am sa te rog sa-ti pastrezi muschii pentru lecturarea si vizualizarea informatiilor pe care stiinta moderna ni le pune la dispozitie, clonele exista cu voia sau fara voia lui dumnezeu, sunt triumful omului modern. Oameni facuti in eprubera sunt si metodele se vor perfectiona, am sa te rog sa mi te adresezi civilizat, pe acest site n-au ce cauta persoanele prost crescute.
Daca ai ceva de comentat fa-o civilizat.

Comform criteriilor crestine eu sunt ateu(nu-mi place cuvantul asta); ceea ce nu inteleg majoritatea oamenilor, crestini, islamici, musulmani, budisti, este ca acel Dumnezeu nu trebuie sa reprezinte neaparat o entitate.Prea luam totul add litteram, ne lasam blocati de ziduri de noi inventate.Eu inteleg prin Dumnezeu acea prezenta spirituala care se gaseste in fiecare din noi, acea prezenta care ne impinge la creatie, la a ajuta, a iubi, a invata, a cunoaste. Diferentele dintre religii sunt doar la suprafata-in fapt ele sunt interdependente. Putini stiu sa faca diferenta dintre credinta si spiritualitate.

Profit de aceasta intrebare sa va propun doar cateva argumente prin care voi sustine existenta lui Dumnezeu, iar altele care vor nega existenta acestuia si voi incerca sa fac asta in termeni cat mai simpli, sistematic pentru o mai usoara intelegere a punctului meu de vedere pe care l-am construit de-a lungul timpului si care isi are radacinile in sursele care mi-au stat la indemana pornind de la micile carti de rugaciuni si pana la tratate filosofice, stiintifice si religioase pe aceasta tema.
Asadar, o sa incep cu "Dumnezeu exista!", iar pentru asta voi aduce in prin plan ideea de Necesitate a existentei acestuia pentru ca imi pare ca este singura care se poate sustine.
Argumentul prim se va deduce din faptul ca niciun obiect nu poate aparea fara a avea un creator, astfel nimic nu se poate crea la voia intamplarii, trebuie sa existe un "deget" care sa dea primul impuls. De aici deducem logic ca din nimic nu se poate naste decat nimic, deci este Necesara existenta lui Dumnezeu ceea ce ar sustine existenta sa.
Argumentul secund prin care am sa propun existenta lui Dumnezeu este unul cu inclinatii psihologice pentru ca omul are un acord cu propria ratiune care intra in bucluc de fiecare data cand Dumnezeu il favorizeaza in urma unei rugaciuni, ceea ce inseamna ca existenta lui Dumnezeu este Necesara pentru ca este un fel de ordonator universului in ceea ce priveste binele si raul.
Un al treilea argument va fi legat de pariul lui Pascal si-anume, in contextul in care Dumnezeu exista (!), daca vei crede in Dumnezeu nu vei pierde nimic, dar daca nu vei crede in Dumnezeu si el exista, atunci vei fi pierdut totul.
Cel de-al patrulea argument este sustinut de modul in care Biblia a reusit sa impuna morala ei la o "majoritate atat de vasta", de aici s-ar induce ca este singura carte pe care a scris-o insusi Dumnezeu. Dar, pentru faptul ca s-a pastrat atatia ani, ca nu a pierit invatatura ei, in spirit religios, este din nou Necesara interventia lui Dumnezeu care isi protejeaza cartea unica prin care ne arata cum sa traim in armonie cu el, dar si intre noi, oamenii.
Unicitatea vietii in univers, al cincilea argument pe care vi-l propun, denota strict Necesara existenta lui Dumnezeu pentru ca numai el ar fi putut configura aceasta planeta (Terra - Pamantul) incat sa existe viata. Pe celelalte planete nu exista viata pentru ca Dumnezeu nu le-a preconfigurat pentru aceasta.
Aceste cinci argumente pe care vi le-am oferit spre studiu au probabil slabiciunile lor, dar trebuie subliniat faptul ca existenta lui Dumnezeu poate fi demonstrata prin Necesitatea acestuia, de aceea am scris cu majuscula in fiecare circumstanta.
In cazul in care v-ati convins de existenta Divinitatii, urmatoarele ipoteze vor zdruncina serios existenta sa, drept care ii rog pe onorabilii dogmatici sa nu continue lecturarea.
In primul rand am sa ma leg de un argument care sustine existenta lui Dumnezeu si-anume cel prin care orice lucru are nevoie de un creator pentru ca altfel nu poate lua nastere. S-a demonstrat matematic ca infinit plus zero nu rezulta zero si astfel aparitia universului nu ar avea nevoie de creator pentru ca el s-a format din mai multe nimicuri de-a lungul infinitului. Si totusi, daca nu aveti incredere in acest rezultat matematic, am sa revin la argumentul intial si am sa intreb, pentru ca orice lucru are nevoie de un creator, "cine l-a creat pe Dumnezeu, iar pe creatorul sau cine la creat, iar pe creatorul creatorului sau cine l-a creat?" si ajungem intr-o infinitate care ne trimite in absurd.
Imi amintesc de Einstein care a spus ca Raul nu exista, acesta fiind de fapt absenta Binelui asa cum frigul nu exista pentru ca frigul este, de fapt, stiintific, absenta caldurii. Astfel am putea de duce ca Raul in lume nu este creatia lui Dumnezeu, ci o eroare umana. Acceptand aceasta teorie ne vom trezi din nou in absurd pentru ca Dumnezeu este infinit, puternic si cel mai inteligent, deci ar putea sa corecteze aceasta problema incat sa nu mai existe rau in lume pentru ca Dumnezeu inseamna Bine, si niciodata Rau ori lipsa Binelui. De altfel, de ce spunem ca exista rau, de ce nu spune ca este mai putin bun?
O alta absurditate ar fi statutul omnipotentei pentru ca Dumnezeu, daca ar crea - pentru ca este omnipotent - o planeta atat de mare incat sa nu poata s-o cuprinda nici el atunci el nu ar mai fi omnipotent pentru ca nu ar mai putea s-o cuprinda. Daca totusi o poate cuprinde, atunci Dumnezeu nu este, din nou, omnipotent pentru ca nu a reusit sa creeze o planeta suficient de mare incat sa nu o poata cuprinde.
Acum am sa va propun imposibilitatea omniscientei, imposibilitatea de a cunoaste totul. Daca Dumnezeu este cel care ne-a oferit liberul arbitru atunci se naste o incompatibilitate intre acesta si abilitatea sa de a cunoaste totul pentru ca "a sti totul" inseamna sa cunoasca nu doar trecutul ori prezentul, ci si viitorul, iar asta este cu neputinta pentru ca suprima existenta liberului arbitru. Daca nu exista liberul arbitru nu ne ramane decat sa acceptam ca suntem predestinati unei vieti prestabilite, iar ideea de Mantuire nu se mai sustine pentru ca nu-si mai are rostul: orice am face, tot voia lui Dumnezeu se implineste. De altfel, criminal de-as fi, tot in rai ori in iad, dupa cum mi-e prestabilit, voi ajunge, la fel si daca as alege o viata cinstita.
Dumnezeu nu poate exista ca o entitate impersonala, Dumnezeu trebuie sa fie personal, sa apartina fiecaruia din noi ca intreg, iar niciodata ca o entitate la care aderam pentru ca atunci vom putea deduce ca Dumnezeu nu este nimic altceva decat Vantul care vine si trece pentru toti la fel si nu ne ocoleste pe niciunul cu toate ca unii suntem drepti, iar altii pacatosi.
Privindu-ne de sus Dumnezeu ar trebuie sa ne acorde ajutor neconditionat in orice moment pentru ca este omniprezent si pentru ca el nu este altceva decat intruchiparea Binelui. Noul Testment se doreste a fi cartea crestinului adevarat din care invatam sa raspundem cu bine la orice, intotdeauna sa intoarcem si celalalt obraz. Aceasta forma de rasplata il catalogheaza pe Dumnezeu ca pe un politician perfid care ne ofera promisiuni (lumea de dincolo) si ne ia totul pe lumea asta pe care suntem constienti si noi ca existam.
Gandindu-ma la toti copiii care mor de foame, la abuzurile pe care natura le face asupra omenirii, la toate nenorocirile din lume, as putea sa declar ca Dumnezeu este un copil rasfatat care ranjeste cand vede cum tornada distruge munca de-o viata a unui om si alege sa nu intervina precum ar trebui si-anume sa faca bine pentru ca el este Binele suprem. Desigur am putea cantari modul in care Dumnezeu actioneaza asupra omenirii si am putea spune ca el actioneaza asupra unor grupuri de oameni, dar asta denota din nou un Dumnezeu impersonal pentru ca intotdeauna exista si credinciosi autentici printre cei care pier in chinuri groaznice in alunecarile de teren ori in accidente feroviare sa zicem. Din nou Dumnezeu apare ca un copil rasfatat, iar noi un fel de jucarii pe care arunca la voia intamplarii ignorand statutul pe care i-l oferim de "Atotdetoate construit din Bine", un nerecunoscator.
As putea sa continui, dar oboseala pe care am acumulat-o in incheieturi este de la pozitia inconfortabila pe care o am, nicidecum Dumnezeu cauta sa-mi opreasca "nesabuitele cuvinte" care-l ponegresc.
Ce-ar fi sa gandim ca Dumnezeu inseamna de fapt tot ce e rau, ca el insusi este Raul, iar Binele suntem noi, oamenii, pentru ca numai noi am reusit pana acum sa facem cu adevarat bine, sa avem o viata care sa intruchipeze Binele: viata noastra.
-daca temeiurile propuse au ofensat pe cineva, imi cer scuze.

Mai adaug si eu citeva detalii care ne de gindit serios privitor la existenta divina si intareste cele scrise de @edoru in a doua jumatate a relatarii sale
In cazul ca exista Dumnezeu si el a infaptuit universul si legile existentei, El este adevarul, binele si viata, este bun, iubitor, ingaduitor si milostiv iar tot ce se misca sau se naste e vointa Lui, atunci ne punem citeva intrebari care ne face sa ne indoim de bunatatea si iubirea lui fata de omenire, dar nu neaparat si de existenta Lui! De ce se itimpla atitea nenorociri? De ce este atita nedreptate? Ce vina au copilasii cei nascuti cu malformatii sau diferite boli, traind toata viata in durere, ei si parinti lor
Sunt copii care se nasc in familii de betivi sau raufacatori, si toata copilaria lor este miscata de scandaluri, dereglari de somn si alimentatie proasta. Acesti copii nu pot avea o gindire sanatoasa("Mens Sana in Corpore Sano")si vor avea insuficiente serioase de logica, sau dereglari mintale, sau devin enervanti de prosti, si in majoritatea cazurilor, ajung ca si parinti lor. Ce vina au ei? De ce platim pentru greselile parintilor? Isi baga dracul coada? NU se poate Dumnezeu este puterea absoluta!
Sunt foarte multe persoane care au trait, si multe persoane traiesc in prezent cu durerea pierderii pe cineva foarte drag, la o virsta foarte frageda
Sunt persoane care trait 1 sau 5 ani si persoane care trait 100-115 ani
Sunt persoane care se nasc in palate de sute de metri patrati, mobilate cu lucruri de cea mai inalta calitate, si persoane care se nasc pe strada sau intr-o camera de camin, si nici macar cel mai elementar necesar nu il au. APA!
Sunt persoane care au elicoptere sau vapoare si persoane la care cel mai apasat gind este "ce o sa le dau miinne de mincare la copii?!(nu-i corect! dar ce sa faci?)
Acestea sunt doar citeva exemple cu privire la viata omeneasca, care ne face sa ne indoim de existenta lui Dumnezeu... asa cum ne este prezentat in cartea cartilor!

"Vreau să cunosc gândurile lui Dumnezeu. Restul sunt detalii."
Albert Einstein

Am o mica/mare curiozitate! Daca am fi in postura de a trebui sa alegem intre viata ce o traim si viata de dupa moarte(?) citi oameni ar alege viata de apoi?(ma refer doar la persoanele adulte) Cite persoane ar da pasarea din mina, pe cea de pe gard?

Un raspuns pentru "edoru":
Oricat de istet ai dorit sa te arati in modul de abordare a "existentei" si "inexistentei" divinitatii, cred ca este aberanta argumentatia. Cine sustine doua puncte de vedere radical contradictorii, nu are nici un punct de vedere si in consecinta nu stie ce spune. Chiar daca isi permite sa vorbeasca o mie de cuvinte, de fapt el nu spune nimic. Cam pe aici te gasesti tu si cand vei gasi o opinie concreta pro sau contra, ne poti anunta si probabil vom putea discuta.

@gabis: Am prezentat doua puncte de vedere, adevarat, contradictorii. Dar am sustinut eu ca *exista sau nu exista* ori am propus *argumente pro si contra*? La fel de istet ai putea fi si tu, onorabile, trebuie doar sa gandesti, sa te delimitezi de starea vegetativa a existentei proprii. Poate esti agnostic, consideri ca ceea ce am incercat sa deslusesc este dincolo de limita cunoasterii noastre, iar argumentele propuse te-or fi ofensat pentru ca indraznesc sa ma eliberez de spectru. Altfel, ce-mi critici? Modul de prezentare? Or, vrei si dumneata sa scriu "curgator" asa cum imi impunea plodul unui oval cu Jack? Eh, iaca, indraznesc si sustin ca ceea ce am prezentat nu are o tenta radicala, ci prezinta moduri de abordare a problemei in cauza.
E drept, nu m-am hotarat daca exista ori nu exista Dumnezeu, drept care, printr-o norma de bun simt elementar, nu am impus ori delcarat prin "mia mea de cuvinte" existenta ori nonexistanta Divinitatii. Imi retezi dreptul de a reflecta asupra acestei probleme? Ma-ndoiesc, radical de data aceasta.
Catalogarea "isi permite sa vorbeasca o mie de cuvinte, de fapt el nu spune nimic" este un atac la persoana, in mod direct si absolut. Nu am sa reactionez crestineste, nu am decat un obraz, de fapt. N-am sa raspund nici iudaic ori islamic, ma razbun doar pe mine de regula. Totusi, iti propun urmatoarea nominalizare: *Esti lipsit de tine insuti, esti absent in propria prezenta*. Nu caut sa te jignesc, nu vreau un raspuns, nu-ti cer nimic.
Sunt aici, in fata ta, stimabile, si ma plec.

Un raspuns pentru "mih33":
Intrebarile si nedumeririle tale sunt justificate, mai ales in conditiile in care nu reusesti sa patrunzi dincolo de ceea ce poti vedea cu ochiul fizic. Si-au pus si altii asemenea intrebari si, pentru ca nu au gasit raspunsuri la ele, au facut din aceasta argumentele de care, devenind atei si rezvratiti impotriva lui Dumnezeu se folosesc ca temeiuri ale rebeliunii lor impotriva Lui. Daca aceste "realitati" ar fi privite in esenta lor, incercand sa se afle adevarata cauza care le genereaza, s-ar vedea ca totul functioneaza dupa o lege desavarsita, imuabila si justa, o lege de o moralitate ireprosabila, o lege pe care numai un Creator perfect in iubire dar si in dreptate o putea promulga pentru intreaga creatie.

Hai sa aruncam o privire in "laboratorul" creatiei pentru a vedea daca nu cumva putem gasi acolo raspunsul la nedumeririle tale.
Asa cum bine stii exista o "armata" de cercetatori in domeniul biologiei si geneticii care sunt angajati in descoperirea mecanismelor care controleaza functionarea vietii, transmiterea "bagajului genetic" ereditar de la ascendenti la descendenti si se incearca astfel, in cadrul unor limite, sa se imbunatateasca rase, soiuri de animale si plante. Si toate acestea in virtutea unei legi imuabile a creatiei. Daca aceasta lege nu ar exista, nimic din toate aceste eforturi nu si-ar avea rostul.
Legea cauzei si a efectului functioneaza la fel, indiferenta ca ea este aplicata in zona pozitiva a experimentarii cat si daca este aplicata in zona negativa, atat atunci cand este aplicata in sens moral, cat si atunci cand este aplicata in sens imoral.

Si acum sa revenim la nedumeririle tale: tu vrei ca aceasta lege a cauzalitatii sa nu mai functioneze atunci cand niste parinti netrebnici aleg sa calce legile sanatatii ignorand faptul ca urmarile acestor calcari se vor resimti si in viata copiilor si nepotilor lor? Atunci, in ce mai consta imoralitatea calcarii unei legi, daca aceasta calcare de lege nu atrage dupa sine consecinte dureroase pentru calcatorul ei si, uneori, chiar si pentru cei ce depind intr-un fel sau altul de el?
Un individ care, inconstient de nebunia pe care o face, urca beat la volanul unei masini si, la cativa Kilometri face un accident in care isi pierde viata, vrei ca Dumnezeu sa-l invie pentru ca altfel, in urma lui raman 2-3 copii orfani care sunt nevinovati de nebunia tatalui lor? Un individ imoral care incalga legile moralitatii si ajunge sa se imbolnaveasca de boli venerice grave pe care, apoi, le transmite si partenerei lui si in unele cazuri chiar si copiilor, vrei sa stea Dumnezeu cu matura la spatele lui ca sa mature consecintele grave ale nebuniei lui, consecinte care pot sa se transmita chiar si la urmasi?
Vrei sa anuleze Dumnezeu legea cauzalitatii pentru un nebun care bea alcool si care, prin aceasta transmite un sistem imunitar deficient urmasilor lui, inclusiv patima pentru alcool? Vrei ca Dumnezeu sa indeparteze riscul imbolnavirii unor copii nevinovati care traiesc langa un tata tabacic?
Daca Dumnezeu ar face aceasta, atunci, automat va fi anulata si transmiterea valorilor bune, sanatoase pe care niste parinti morali, atenti cu viata si cu principiile ei le pot transmite ereditar copiilor si nepotilor lor( un sistem imunitar mai performant, gusturi sanatoase, inclinatii pozitive, talente si inzestrari artistice, un nivel de inteligenta ridicat, aspect estetic placut, similar parintilor...etc...etc)
Sau vrei ca un parinte, constient de toate acestea si care se respecta pe sine si respecta si pe altii, care cauta sa-si insuseasca practic, acele obiceiuri de viata sanatoase care ii fac bine si care se vor transmite si asupra urmasilor lui, sa nu mai transmita aceste valori celor ce vin dupa el?
Legea cauzei si a efectului, legea transmiterii genetice a valorilor parentale, legea semanatului(care consfinteste faptul ca ceea ce se seamana, aceea se va culege) Dumnezeu a stabilit-o nu ca sa fie abuzata ci ca sa fie respectata. Nu ca prin ea sa se transmita urmarile calcarii ei ci valorile respectarii ei. Dar daca sunt atatia nebuni care o ignora si care, prin aceasta, isi fac rau lor insile si transmit raul acesta si generatiilor ce vin dupa ei...este alegerea si responsabilitatea lor. Nu Dumnezeu este de vina. Si nici nu vorbeste asta despre inexistenta Divinitatii. Dumnezeu exista, El a creat intregul univers, a stabilit legi perfecte de functionare a acestuia iar fiintele rationale pe care le-a creat au fost inzestrate, pe langa ratiune, si cu deplina libertate de alegere. Ce face fiecare cu aceasta libertate, este treaba lui si responsabilitatea lui. Nu Dumnezeu este de vina pentru blestematiile ce se vad la orice pas in jurul nostru. Nu Dumnezeu este de vina ca exista copii nevinovati care sufere. De vina sunt parintii iresponsabili care au abuzat de legea procreatiei in timp ce au fost incapabili sa respecte conditiile unei existente fericite pentru ei si urmasii lor.

Nu exista in cer si sub cer o existenta, o creatie care sa nu fie insotita de o Lege existentiala care sa-i asigure atat existenta in sine cat si perfectiunea functionalitatii, fericirea, cu alte cuvinte. Obiect sau fiinta, totul isi bazeaza existenta pe o lege sau pe legi existentiale, una dintre aceste legi fiind si cea a cauzei si efectului sau a transmiterii pe cale ereditara a binelui, a binecuvantarilor ce decurg din ascultare sau a raului, a blestemului pacatului care decurge din neascultare. Unele cauze au efecte ce se rasfrang doar asupra faptuitorului iar altele au efecte ce se pot transmite chiar si generatiilor urmatoare. Cine nu tine cont de aceste realitati, cine vrea o alta existenta, poate recurge la o forma oarcare care ii este la indemana pentru a-si curma aceasta existenta, dupa care, daca ii da mana si crede ca ii merge mintea, sa-si rezolve o alta existenta bazata pe alte principii, pe alte legi mai bune...
Pana atunci, suntem creatia lui Dumnezeu, existam in virtutea si gratie acestor legi care ne guverneaza existenta si, daca le respectam, ne garanteaza si fericirea... Iar cine nu le respecta isi atrage consecinte care il vor blestema pe el si pe urmasii lui.
Aceasta este legea existentei.

Raspuns pentru gabis:
Referitor la nedumeririle mele descrise anterior pot spune ca
m-am limitat la putinele nedreptati, care aduc durere in sufletele noastre si care ne urmaresc la fiecare pas spulberind credinta in existenta unei divinitati creatoare, numita intruchiparea binelui
Au existat si inca exista calamitati foarte mari cu ar fi cutremure, vulcane, etc care au facut dezastre in masa,(orase intregi!)lasind in urma mii de victime,(cita durere!) aceste calamitati fiind controlate sau mai bine spus aparute in urma unor legi de creatie a universului
Privind mai in ansamblu nu pot concepe pe Dumnezeu, divinitatea care a creat universul, aceasta, incomensurabila minunatie care este dincolo de orice imaginatie in care pamintul ca planeta este doar o particula extem de mica(ce este omul la nivelul universului?) sa aiba cea mai mica asemanare de gindire oneneasca(rasplata, pedeapsa, etc)
Toata religia este bazata pe studiul unei carti scrisa in decurs de 1500 de ani(sper sa nu ma insel)de niste personalitati importante la vremea respectiva,(o coletie de legende primitive)si modificata de-a lungul timpului, carte limitata la citeva mii de ani, plina de pilde si sf-uri, foarte relativa!, pentru ca nu au avut cunostintele necesare de a concepe ceva ce nu poate fi contestat, iar noi omenirea gasim divinitatea in ea fara baze temeinice sau logice suficiente.
In opinia mea aceasta carte nu poate fi cuvintul lui Dumnezeu si nu imi voi schimba parerea indiferent de orice interpretare... decamdata!

@gabis & @mih33
Am studiat completarea ta, @mih33, si observ ca sustii cu argumente lumesti cele propuse de mine in plan teoretico-rational. Incercarea ta de a completa cele spuse "este indreptatita" dupa cum spune @gabis, desi esenta se regaseste in cele vadite de mine. Totusi, eu eram omul cu "o mie de cuvinte" care nu spune nimic, iar tu, @mih33, esti indreptatit sa ai astfel de intrebari asupra lumii. Mie mi se pare scandaloasa, fata de sine insusi, aceasta dificultate in care s-a asezat de unul singur @gabis.
Modul in care completezi, @mih33, practic intareste exercitiul imaginativ pe care l-am propus in final si anume ca Dumnezeu poate fi Raul in sine, acest lucru fiind initial acceptat de @gabis, dar supus suprimarii mai apoi printr-un soi de desfigurare a unor legi pe care nu le-am putea vedea cu ochiul liber, la care nu am avea un acces divin nemilocit, asadar nu le-am putea, de fapt, cunoaste.
Razvratirea fata de Dumnezeu despre care vorbesti, @gabis, este un asianism prin care incerci sa atragi adulatorii agnostici spre a ne limita dreptul de a gandi dincolo de acele limite pe care tu le consideri ca imposibil de penetrat. Au crezut si altii ca pamantul este plat, iar cei care au indraznit sa gandeasca la o oarecare rotunjime a lui au ars pe rug. De fapt, aceia care au incuviintat arderea au fost limitati de incapacitatea proprie de a cunoaste, astfel au ales sa ucida potentialul prin care le-ar fi fost suprimata "inteligenta". Dumneata vrei sa (ne) ucizi pentru ca indraznim sa gandim? Pentru ca punem la indoiala, in limte de bun simt, existenta ori nonexistenta a ceva, orice ar fi acel ceva. Nu ar fi de bun simt sa existe de fapt o dovada imuabila, cu adevarat imposibil de clatinat?
Ne declari razvratiti impotriva lui Dumnezeu. Si totusi, daca ma razvratesc impotriva lui Dumnezeu, accept ca exista, iar atunci nu caut decat sa-i inteleg caracteristicile pentru ca este incompatibil cu ceea ce pretinde a fi. Acelasi lucru a facut si @mih33 intr-un mod poate mult prea transant, dar totalmente indreptatit.
Poate nu realizezi, @gabis, dar Perfectiunea lui Dumnezeu demonstreaza ca abilitatea de a crea este posibila doar prin necesitatea unui creator. Atunci, cine l-a creat pe Dumnezeu? De ce ma intereseaza originile? Pentru ca, daca doresti sa fim adeptii traditiei, atunci Dumnezeu poate fi, de fapt, Lucifer, iar parintele ori fratele acestuia poate fi adevaratul Dumnezeu, adevaratul Bine, Adevar si Frumos.
Hai sa mai aruncam inca o privire in "laboratorul creatiei", acolo unde imi pari ca ai vrea sa te gasesti, @gabis. Legea "cauzei si a efectului" necesar pe care o impui sustine din nou ca orice efect are nevoie de o cauza, deci orice creat are nevoie de creator. Daca eu aleg sa infaptuiesc doar fapte bune toata viata, sunt favorizat de Dumnezeu? Dar de ce m-ar favoriza pe mine Dumnezeu daca as avea strabunici, bunici ori parinti care sa nu fi dus o viata justa din punct de vedere moral? Mai mult, cunoscand acestea (faptele rele ale predecesorilor mei) mantuirea mea apartine deja esecului, in consecinta de ce as mai incerca sa ma mantuiesc cand oricum voi esua fara drept la apel? Ori, trebuie sa "spal" eu pacatele lor? Si-atunci, in loboratorul creatiei exista o problema, iar aceasta problema este acest Dexter, numit Dumnezeu, care indrazneste de a oferi suflet acelui pui de om care trebuie sa sufere de la inceput, pana la final pentru a crea "Ordinea". Unde este dreptul de a alege atunci? Liberul arbitru este o notiune de care o sa ma leg mai tarziu, @gabis.
Hai sa mai cercetam o notiune de "moralitate dreapta" a lui Dumnezeu, diferentele dintre Crestinism si celelalte doua mari credinte care, in ciuda vuietului tau, exista in contradictie si nu contradictoriu (contradictie inseamna opus, iar in contradictoriu se exclud una pe cealalta), iudaismul si islamismul. In cazul celor din urma raului i se raspunde cu rau, pe cand in Crestinism esti obligat sa raspunzi cu bine. Cat de moral este sa raspunzi, cu bine ori rau, daca din start ti se impune sa raspunzi cu bine. Acest artificiu moral, "intoarce si celalalt obraz", este cea mai mare mizerie inventata vreodata de unii "lideri" in toata piosenia lor. Constatand realitatea, cea pe care o invoci cu-atata foc, stimabile @gabis, vom regasi ca cel ce nu are, nici dreptul de a avea nu ii mai este acordat pentru ca fiind furat din buzunarul stang, el va trebui sa ofere si buzunarul drept. Ori, daca ucizi un om si reusesti sa pacalesti justitia pamanteana, ai pacalit-o si pe cea din ceruri odata ce nu te "trazneste" pe loc, dupa merit! Ori, poate Dumnezeu nu-si ucide copiii, doar copiii ucid alti copii, iar aceasta razvratire, pentru El, este un fel de comedie la scena deschisa fata de care sta in randul intai, dar pasiv, implicit ranjeste ca un copil rasfatat la randu-i dupa cum spuneam si in alte randuri.
Si tot referitor la moralitatea ori imoraliatea lui Dumnezeu, resimtita de noi prin experimentele sale de laborator, dupa cum sustii, vadeste, din pacate pentru dumneata, cateva divinitati, nicidecum una singura si "atotdetoate". Iata cum dezbrac Divinitatea de cateva naravuri/moravuri: Daca Dumnezeu nu este altceva de cat Bine, Perfect, Viata, Calea, Adevarul atunci Divinitatea este impartita in 1. a)morala, 1. b)imorala sau 2) o divinitate maleabila moral care nu discerne corect intre moralitate si imoralitate. As readuce in atentie cadrul ipotetic prin care Dumnezeu poate sa nu inseamne Binele, poate chiar Raul in sine. As putea insira toate argumentele completive ale lui @mih33 pentru a sustine aceasta teza sau "erezie", dupa placul fiecaruia.
Daca Dumnezeu inseamna Binele, legea cauzalitatii, in raportul Dumnezeu – Om este dizolvat imediat pentru ca Dumnezeu nu poate face rau (ar intra in contradictoriu), nu poate fi indiferent (ar fi in contradictie) si ar avea consecinte ale Raului asupra oricarui "copil al Sau", in cazul in care este creatorul nostru. In cazul in care nu este creatorul nostru, ci doar un fel de manager la bunului mers al omenirii, cine asculta de un lider care trimite la pierzanie? Ori, daca si noi, cei de jos, vedem nedreptatea coordonatorului nostru, nu ii vom pune la indoiala intelepciunea sa?
Un ultim aspect as dori sa abordam, stimabile @gabis, cel al Valorilor pentru ca elucubranta afirmatie a domniei tale, "legea transmiterii genetice a valorilor parentale", este cea care sfideaza orice logica de bun simt. "Legea semanatului", despre care ne vorbesti nu inseamna nicio clipa "ca ceea ce se aseamana se aduna", pentru ca nastere inseamna inceput, iar inceputul este acelasi pentru toti. Pornim, indoielnic totusi, de la egalitate, indiferent de parinti, indiferent de credinta, indiferent de preferinta. Iata de ce este indoielnic: cand vorbim de Valori, vorbim de o scara pe care noi, oamenii, o acceptam. De fapt, o valoare proprie este recunoscuta cand este apreciata si aprobata mai intai de ceilalti. Dar pe ce se bazeaza un concept valoric, pentru ca toate valorile sunt concepte (Binele, Raul, Adevarul, Frumosul, Existenta, Sensul). Indiscutabil (!) si te rog nu-mi defini termenii, gandeste intai daca poti atinge vreun concept, daca se supune vreunul realmente lumii sensibile. Cand discuti de Moralitate sai Imoralitate, abordezi problemele lumii printr-o norma a Valorilor la care a participat doart omenirea, nicio divinitate nu si-a "bagat" coada fie Dumnezeu, fie Necuratul, fie vreun alt zeu ocult. Nu exista mister, exista nestiinta; nu exista dogma, exista nestiinta; nu exista taina, exista nestiinta.
Oh, dar vorbesti si despre Fericire si observ ca pentru dumneata fericirea este "perfectiunea functionalitatii". Un om care se naste imperfect fizic si/sau psihic este, din punctul tau de vedere, mostenitorul unui blestem al raului predecesorilor. Si mai propui, in cazul in care suntem nemultumiti de "legea existentei" pe care o declari universal valabila si imuabila, ca putem alege suicidul.Liberul arbitru ne da dreptul la suicid, dar nu ne da dreptul de a cerceta natura in esenta ei, cea pe care Dumnezeu ne-a dat-o spre stapanire? Mai mult spui dumneata, daca ne dezicem de "legea existentei", argumentata prin sistemul cauza-efect, inseamna ca vom transmite un blestem urmasilor nostri si atunci decat sa indraznim sa cercetam si sa ne blestemam succesorii, mai bine ne sinucidem pentru a nu clatina "legea existentei" pe care numai dumneata ai ochi sa o vezi. Lamureste-ma, prealuminatule, imi cumpar funie si sapun pentru ca am indraznit sa cercetez ori ma predau neroziei tale?

@edoru: Imi place modul tau de prezentare este destul de explicit, convingator si vast, iar eu sunt de acord cu el, si ma bucur ca nu sunt singurul care gindeste asa.
Nu vreau sa jignasc pe nimeni, insa majoritatea teistilor, ignora stiinta si se limiteaza la o carte, refuzind o gindirea profunda referitor la realitate

Ai citit biblia? crezi ca totul s a scris asa din burta? 1. Dumnezeu a creat lumea din nimic apoi omul si toate fiintzele de pe fata pamantului! PUNCT

Asta o zici tu.sau vorbesti din auzite? auzi, omul il poate crea pe om, amuzant!