Ce este dragostea? Un sentiment atat de strain si totodata la fel de familiar… In dictionar regasim ca dragostea este definita prin sentimente foarte puternice de simpatie, respect si fericire fata de anumite persoane. Ne intalnim cu acest sentiment inca din primii ani de viata, respectiv dragostea de mama, de tata, de familie iar cu timpul ajunge sa evolueze, regasim dragostea prin prieteni sau, dupa o perioada, dragostea fata de o persoana speciala, un iubit, o iubita, cineva care ne este confident, care ne intelege pe deplin, care impartaseste aceleasi sentimente si gusturi ca noi… Astfel, rezulta ca dragostea se manifesta dupa perioada de cunoastere. Este logic nu? Dar daca este asa, de ce tot mai des in filme, seriale si chiar viata de zi cu zi regasim structura "Dragoste la prima vedere"? Exista asa ceva? Probabil daca m ai fi intrebat acum 2 saptamani ti as fi prezentat o explicatie foarte complexa despre cum vede un om "rational" dragostea, aceea ca este transmisa prin intermediul degajarii de substante asupra creierului, substante care ne fac sa credem ca depindem de o persoana pentru a fi fericiti. Si poate ca asa este, dar fiind constient de acest lucru ar trebui sa ti ofere un avantaj atunci cand "sentimentul" te loveste, sa poti sa ai rabdare si sa nu te arunci chiar cu totul in bratele iubirii, sa fii mai ganditor si sa analizezi la rece lucrurile. Nu e chiar asa. Adevarul este ca, e ceva incontrolabil si odata ce experimentezi dragostea, cea adevarata, te dezobisnuiesti foarte greu. Oare de ce? De ce nu putem sa trecem peste anumite sentimente? Sa le lasam in urma si sa o luam de la zero? Parerea mea, pentru ca iubirea reprezinta un sentiment unic, un drog pentru creier si inima, motivatia de a muta muntii din loc, lucrul care te impinge de la spate pentru a ti atinge adevaratul tel, Fericirea, maxima fericire.
As vrea totusi mai multe pareri, ce inseamna dragostea pentru voi, ati cunoscut sentimentul? Nu vorbesc de simple relatii pe Facebook sau de clasicul"iubi vreau poseta x" ci de sentimente care implica altfel de promisiuni, morale.
Pentru mine acest cuvânt a avut mereu o semnificație foarte importantă. Nu este doar o emoție, doar un sentiment, reprezintă cunoaștere. Acum dragostea prietenească, dragostea părintească, dragostea între iubiți sunt diferite tipuri de dragoste. Peste prieteni poate putem trece, căci din punctul meu de vede asta e cam ultima treaptă, însă tot te va afecta. Eu unul nu am avut relații de prietenie prea strânse și pot spune că nici nu am simțit o nevoie prea mare pentru așa ceva. Peste celelalte consider că nu e posibil să treci. Cu părinții împărtășești aceleași gene, e deci o legătură strânsă și de asemenea e recunoștință pentru faptul că te-au crescut și te-au susținut. Legătura aia nu poate fi ruptă. Aici mereu am avut teoria că fiecare copil își merită părinții și viceversa.
Ultimul tip de dragoste însă din punctul meu de vedere este și cel mai intens dar și cel mai riscant și dificil de susținut. Aruncându-te într-o relație(serioasă) îți asumi o mare responsabilitate, atât pentru tine dar și pentru cel de lângă tine. De aceea așa cum pentru fiecare acțiune trebuie să îți asumi o responsabilitate, așa și pentru dragoste, în momentul în care alegi să ai o legătură cu cineva, trebuie să îți asumi riscul de a suferi cu o intensitate cel puțin la fel de mare cu cea a sentimentului în sine. Dragostea adevărată este cea diferită de un cub de gheață care se poate topi oricând și evapora risipindu-se sub forma unor simple amintiri. Dragostea adevărată e aia care rămâne, indiferent de situație. E aia care îți oferă un cămin în care poți să te exteriorizezi cu încredere, în care să simți căldură. Cineva spunea că nu contează cât de dureros sau oribil a fost un moment, trecând mai departe acesta se va transforma într-o simplă poveste. Însă dacă ai iubit cu adevărat o persoană, pe lângă o poveste, e ceva ce va rămâne mereu în tine, ceva peste care nu vei trece căci aici nu vorbim doar despre o persoană sau niște acțiuni care pot fi trecătoare, vorbim de un sentiment care este și rămâne în noi. Dacă persoana aia rupe legătura vei rămâne cu o rană probabil vindecabilă dar cicatrizată. Deci e ca un fel de povară pe care o vei ține o viață. Degeaba iei viața de la 0, căci ceea ce ești va fi mereu în strânsă legătură cu ceea ce ai fost și ceea ce ai făcut iar dragostea va fi un însemn pentru ceea ce ai fost, iar în momentul în care ești dar aceasta capătă nuanțe ale suferinței va fi ca un fel de reziduu care îți va pătrunde și rămâne în suflet până când acesta va dispărea, până când tu vei dispărea. Asta e ceea ce cred eu că reprezintă dragostea adevărată. Adevărata libertate.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Dragostea este un hormon,sau o substanta, am uitat cum se numeste, aia e tot, fctie de cat de rapid reuseste o persoana sa te faca pe tine sa fie secretata aceasta chimicala, aia e dragoste la prima vedere sau la mai multe vederi 
.
Nu stau acum sa caut exact cum se numeste aceasta chimicala, dar asa stau lucrurile.
Cand 2 persoane se vad,ma refer de sex diferite,atunci vazul,ori ceea ce vezi la persoana respectiva poate declansa sau nu secretia acestui hormon.
Chestia asta nu tine ca respectivul,sau respectiva trebuie sa arate foarte bine,cred ca nici nu se cunoaste foarte bine,sau exact ce anume determina secretia acestui hormon in creier,pentru ca totu are loc acolo,nu altundeva.
Pur si simplu zic eu,subconstientul stie ce partener ni se potriveste cel mai bine,iar atunci cand i se dau informatiile,atunci cand prin vaz il vezi,se intampla si ala sau aia esti.
Eu nu cred ca poate exista dragoste fara atractie,care de fapt tot aia este,atractia aia este de fapt inceputul secretiei acestui hormon,sau ce o mai fi.
Substanta respectiva este ca un drog,nu mai vezi nu mai auzi,nu mai asculti de nimeni,asta pentru ca mintea ta a vazut ceva si daca a spus asta este, sau asta este pentru tine, aia e tot, nu mai judeci esti pur si simplu condus de aceasta chimicala care se numeste dragoste.
Acum ce se intampla cand imbatranesti? Unia o sa zica ca tot il iubesti. Vraja marii, la batranete aia nu mai e dragoste, ma refer 2 oameni mai in varsta care stau impreuna, nu dragostea ii tine.Hormonu asta cu timpul sau in timp se duce de suflet,an de an este produs in cantitate mai mica,pana cand este aproape sa dispara.
In momentu ala,absenta acestuia ar duce la despartire,asa ca creierul sau natura,ori cine ne-a facut,a mai bagat alta chimicala,incepe sa s e secrete o alta chimicala numita si "a obisnuintei" asta face ca cei doi sa stea impreuna, sa continuie sa se ajute.
Cam asta e dragostea, nu e nici un sentiment, sau daca este sentiment, este pentru ca asa numim noi efectul simtit prin secretia unor chimicale.De fapt toate sunt substante chimice, care sunt secretate in organismul nostru.
Deci exista dragoste la prima vedere, care nu are legaura cu faptul ca gata cu aia sau cu ala vei ramane, dupa dragostea la prima vedere, normal ca trebuie sa mai te uiti si la altceva.
Aceasta dragoste este de fapt o functie veche, de pe timpul cand eram asa culegatori numai.La timpul ala la fel functiona,doara ca atunci se si concretiza,nu te mai uitai daca are casa daca este baiat muncitor si etc,pe atunci toti faceau cam aceleasi chestii,culegeau,faceau sex,copii,deci perechile se aleageau asa pe principul dragostei,care te atragea si daca era reciproca treaba,aia era tot.
Am vazut spui de inima,inima nu are nici o legatura cu dragostea ma refer legatura sentimentala,dar na faptul ca simti ceva la inima a facut ca lumea sa asocieze inima cu dragostea, ceea ce este total fals.
De ce simti ceva la inima? Simplu, secretia hormonului dragosteisi al altor substante, aduce dupa sine modificari in organism, modificari ce trebuiesc ajustate.Creierul monitorizeaza mai tot,vede ce se intampla,trebuie sa faca ceva nu? Atunci da comanda inimii sa bata mai repede,undeva este nevoie de mai mult oxigen, de mai multa hrana etc cam asa stau lucrurile. Exact ca si cand alergi, atunci inima bate mai repede, dar nu bate ca asa vrea ea, adica de la ea putere, i se cere asta de catre creier.Inima da poate bate singura, dar nu stie cat de repede, nu stie cat si cum, creierul ii spune cat.
RăspundeCam asta spune stiinta, dar oare prin atat se rezuma umanitatea? Nu simtim lucuri ci de fapt, creierul nostru ne joaca feste? Adica, sentimentul de a proteja persoana respectiva cu toata fiinta ta este definit prin faptul ca al tau creier nu vrea sa ramana fara substanta respectiva? Cred ca 80% din ce ai spus e adevarat, dar restul. e un gram de adevar. Trebuie sa fie, de undeva a pornit totul, cineva a aflat ceva mai mult decat noi restul. La fel si cu lumea. Nu sustin faptul ca omenirea a fost creata de un zeu atotputernic, ci faptul ca am evoluat de la o specie la alta pana am ajuns cine suntem astazi, dar cu cine a inceput totul? Cine a pus praful ala interstelar de la care a pornit totul? O farama de adevar e peste tot, eu asa vad lucrurile, corect sau gresit, prefer sa cred asta
Răspunde
Cine a pus praful ala stelar? Pai steaua la facut, apoi prafu ala s-a combinat, intimplarea a facut sa ajunga acolo unde e.
Viata nu aparu prima, apoi conditiile, astfel ca conditiile sa se adapteze dupa viata ci invers.Erau anumite conditii, ca asa sunt si acum, peste tot conditii diferite.In aceste locuri daca conditia permite substantele alea pot interactiona, daca nu stau acolo asa cum is.
Ca si Hidrogenu, sa adunat in cantitati mari, datorita unor conditii, apoi datorita altor conditiide presiune de mai stiu eu temp au fuzionat, asa a luat nastere o stea.Mai departe in acea stea sau creat alte conditii, iar daca elementu asta nou format a fuzionat iar, aparu alt element si tot asa, deci doara daca exista conditii plecad doara de la un singur lucru sau 2-3 poti ajunge la ce nu-ti imaginezi.
Asa cum se intampla si acum cu plantele,Plantele ca si stele fac acelasi lucru,de la cateva chestii simple ajung sa isi fabrice chestii ce nu ni le imaginam,majoritatea din noi.Apa,paie si bataie de la asa pleaca o planta si ajunge sa fabrice de toate,ce are nevoie substante f complexe,exact ca si o stea.
Deci viata la fel putea apare,undeva candva aparu ceva conditii,acolo se aflau anumite elemente,elemente care au putut interactiona si s-a intamplat. Apoi alte si alte conditii,mereu conditiile se schimba daca apar chestii noi,pentru ceva aparut nou si conditia este noua, ca urmare acel ceva aparut poate la randu lui sa interactioneze cu alta chestie aparuta, sa se combine, se combina astfel incat sa faca fata acelor conditii cat mai bine.
Cam asa cred eu, acum de o fi grsit asta e, dar cam asa lucreaza universul asta.Acum daca or fi si alte chestii nevasute, ori pe care nu le stim noi inca, asta e vorbim si facem teorii doara pe ceea ce stim deocamdata.
Pentru mine dragostea este un sentiment efemer. Nu mai vreau sa aud despre asta
Ziceai de dragoste la prima vedere. nu sunt de acord cu asta. Te îndrăgostești de fizicul persoanei. Ce vei face cand ii aflii comportamentul si observi ca, majoritatea trasaturilor mentale nu iti convin? Opinia mea e ca sufletul conteaza in proportie de 60%, 40% reprezentand fizicul.
Iar acum sa iti prezint cazul meu, eu unul m-am indragostit de iubita mea vorbind cu ea pe Facebook. Doar mai apoi ne-am vazut si in realitate si am considerat-o superba si la modul fizic. Consider ca purtam o relatie foarte buna, caracterizata prin multa intelegere, iubire, fidelitate si spirit de sacrificiu. Ne dedicam total relatiei si o ducem foarte bine. Certuri, desigur ca mai apar, dar pe toate cele pe care le-am avut, le-am rezolvat.
Cred de asemenea in ideea de suflete pereche. Potrivirea aceea perfecta din orice punct de vedere si intalnirea celor doi nu pot fi întâmplătoare.
Eu sincer cred ca acest concept are un gram de adevăr. Oricât ar putea fi de pacalitoare o persoana îți poți da seama de adevăratele intenții, de personalitatea ei după acțiunile întreprinse, după comportamentul și reacțiile sale. Un simplu "bună" îți oferă răspuns la foarte multe întrebări. Iar mai apoi, dacă ceva anume te a atras spre persoana respectiva, vorbiți, va cunoașteți, nu poți spune după ca a fost dragoste la prima vedere?
Nu as numi-o tocmai dragoste, ci o stârnire a admiratiei, mai degraba. Opinia mea 
Dragostea! mmm! În primul rând că nu are de-a face cu sexul! Trebuie să faci distincția asta: că un nepot poate să-și iubească foarte mult bunicii. Deci aia e adevărată dragoste. Așa poți să-ți dai seama cât e dragoste și cât e atracție/chimie intre un bărbat și o femeie.
Nu putem trece peste anumite sentimente deoarece ce am simtit a fost real..si cat despre dragostea la prima vedere, e doar la prima vedere, aparentele inseala de multe ori si dragostea poate fi oarba doar pentru moment, cateodata nu iti ajunge nici o viata ca sa cunosti o persoana, dar eu, nu am inteles de ce uni oameni considera ca e mai bine sa se desparta total de partener si sa se comporte ca niste straini, o relatie de prietenie nu e la fel ca si o relatie de iubire, si chiar o relatie de iubire e de cele mai multe ori mai puternica decat una de prietenie, atunci de ce se sfarseste in modul asta?
Pentru ca cel mai probabil unul sau chiar ambii parteneri nu mai pot vedea altfel relația iar sentimentul de disconfort se intensifică
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
