Efectele acestui fenomen fizic sunt observabile. Prin acest fenomen corpurile fizice se atrag reciproc, cu o forta a carei intensitate depinde de masele acestora si distanta dintre ele. Gravitatia este una din cele patru interactiuni fundamentale din natura cunoscute.
Gravitatia este descrisa de teoria relativitatii generalizate la scara macroscopica, insa se poate aplica cu mare exactitate si legea atractiei universale a lui Newton, din mecanica clasica. Legea atractiei universale spune ca oricare doua corpuri actioneaza unul asupra celuilalt cu o forta de atractie direct proportionala cu masele celor doua corpuri si invers proportionale cu patratul distantei dintre ele.
Ceea ce reprezinta un mister, este natura si motivul existentei acestei forte. Desi este observat pretutindeni, fenomenul nu este elucidat. Valoarea greutatii unui corp este direct proportionala cu masa lui si este orientata spre centrul Pamantului. Este vorba de aceeasi forta ce ne tine pe noi pe Pamant, de aceeasi forta ce face ca Luna sa orbiteze in jurul Pamantului, sau a Pamantului sa orbiteze in jurul Soarelui. Coeficientul de proportionalitate se numeste acceleratie gravitationala si este egal cu acceleratia unui corp care cade liber in campul gravitational al Pamantului. Datorita gravitatiei, noi existam astazi. Reprezinta forta care a dus la aparitia tuturor planetelor si satelitilor naturali, prin atractia reciproca dintre particulele de materie care se roteau in jurul unei stele. Chiar si in cadrul unei galaxii, stelele si sistemele stelare sunt mentinute impreuna datorita gravitatiei, iar evolutia intregului Univers este la randul ei dictata de forta de gravitatie dintre particulele de materie existente.
Einstein a sustinut ca cele trei dimensiuni ale spatiului si dimensiunea timpului sunt unite intr-o singura structura de spatiu-timp. Deformarea sau curbarea structurii spatiu-timp, in geometria cu patru dimensiuni, creeaza gravitatia. Pamantul se mentine pe orbita pentru ca urmeaza curburile din structura spatiului cauzate de prezenta Soarelui. Einstein a numit aceasta imagine noua a gravitatiei "relativitatea generala". Catastrofa disparitiei Soarelui produce unde gravitationale care se deplaseaza pana la Pamant, cu viteza luminii, si atunci se schimba traiectoria. Teoria relativitatii generale (1916) a lui Einstein, ilustreaza macrouniversul ca o tesatura elastica pe care o pot deforma si intinde stelele si planetele. Aceste deformari si curburi creeaza ceea ce simtim a fi gravitatie. Atractia gravitationala ce tine Pamantul pe orbita in jurul Soarelui este consecinta faptului ca planeta noastra urmeaza curburile si contururile pe care Soarele le creeaza in structura spatiala.
Gravitatia este un fenomen sau ceva ce inca omul nu este capabil sa explice sau macar sa inteleaga, nici nu se pune problemea sa si demonstreze.Deocamdata este un nume atribuit atractiei intre corpurile materiale si poate si energetice.Insa realitatea este ca ne cam depaseste la ora asta gravitatia.Dar sa fim optimisti sa sa speram ca vom descurca si acest fenomen sau ce o mai fi.Dar se pare ca se lasa cam greu, deci ori este foarte complicat ori este mai simplu decit noi ne asteptam si nu vedem.
Cred ca intrebarea cere sa se raspunda nu numai ce este gravitatia ci si cum se produce gravitatia? Adica sa explice mecanismul prin care apare (se naste) aceasta enigmatica forta. Eu am dedus ca efectul gravific este produs de un flux eteric de aspiratie cu viteza de 23 m/s la suprafata planetei. Fluxul eteric se aspiratie este produs de particulele elementare din structura nucleelor. Particulele elementare se comporta ca niste aspiratoare centrifugale, care aspira eterul cu viteza mica, de circa 10^-7 m/s, prin bazele inelului cilindric din structura particulelor si il refuleaza cu viteza f mare, de 3743 m/s pe la periferia cilindrului. Raportul intre sectiunea de refulare si sectiunea de aspiratie, precum si raportul intre viteza de aspiratie si viteza de refulare a eterului, este dat de constanta gravitationala gama (sau G) egala cu 6, 67.10^-11 (N.m^2/Kg^2). Totalitatea nucleonilor din masa Pamantului aspira in fiecare secunda cam 10^16 metri cubi de eter. Fluxul eteric de aspiratie, creaza depresiunea in spatiu care produce atractia intre corpuri (intre mase) si curbeaza spatiul.
Gravitatea este atunci cand iti dai drumul in cap de pe case si vezi ca de fapt nu plutesti FUNDA?
Am dedus ca atractia gravifica dintre corpuri (mase) ar fi produsa de un flux eteric de aspiratie produs de particulele grele din nucleele substantei. Nucleonii rotindu-se cu turatie foarte mare (Fr=10^20 rot/s), se comporta ca niste ventilatoare centrifugale, care aspira eterul cu viteza foarte mica prin jurul axei de rotatie si il refuleaza cu viteza foarte mare pe la periferie. Din cauza rotatiei fluxul de aspiratie capata forma unor perechi de turbioane la fiecare particula. In masa corpurilor, jeturile eterice de refulare foarte subtiri, tasnesc ca niste raze prin interstitiile dintre turbioanele de aspiratie. Raportul intre sectiunile de refulare a eterului si cele de aspiratie este dat de constanta gravitationala G. Acelasi raport este intre viteza fluxului de aspiratie si viteza jeturilor de refulare. Totalitatea nucleonilor din masa Pamantului ar ar aspira cam 10^16 m^3/s de eter. Viteza fluxului eteric de aspiratie la suprafata Pamantului ar fi de 23 m/s. Acest flux ar fi componenta principala a tensorului gravitational. Mai apare
si o componenta cu sens negativ mai mica, (de repulsie) datorata densitatii masei inerte.
Fluxul eteric de aspiratie avand viteza foarte mica are timp mult mai mare de interactiune cu substanta. De aceea efectul fluxului de aspiratie este preponderent asupra efectului produs de fluxul eteric de refulare, care avand viteza foarte mare, are timp foarte scurt de interactiune cu substanta. Deci se poate spune ca mecanismul gravitatiei functioneaza pa principiul aspiratorului.
Am dedus ca atractia gravifica dintre corpuri (mase) ar fi produsa de un flux eteric de aspiratie produs de particulele grele din nucleele substantei. Nucleonii rotindu-se cu turatie foarte mare (Fr=10^20 rot/s), se comporta ca niste ventilatoare centrifugale, care aspira eterul cu viteza foarte mica prin jurul axei de rotatie si il refuleaza cu viteza foarte mare pe la periferie. Din cauza rotatiei fluxul de aspiratie capata forma unor perechi de turbioane la fiecare particula. In masa corpurilor, jeturile eterice de refulare foarte subtiri, tasnesc ca niste raze prin interstitiile dintre turbioanele de aspiratie. Raportul intre sectiunile de refulare a eterului si cele de aspiratie este dat de constanta gravitationala G. Acelasi raport este intre viteza fluxului de aspiratie si viteza jeturilor de refulare. Totalitatea nucleonilor din masa Pamantului ar ar aspira cam 10^16 m^3/s de eter. Viteza fluxului eteric de aspiratie la suprafata Pamantului ar fi de 23 m/s. Acest flux ar fi componenta principala a tensorului gravitational. Mai apare si o componenta cu sens negativ mai mica, (de repulsie) datorata densitatii masei inerte. Fluxul eteric de aspiratie, avand viteza foarte mica, are timp mare de interactiune cu substanta. De aceea este preponderent asupra fpuxului eteric de refulare, care avand viteza foarte mare, are timp foarte scurt de interactiune cu substanta. Deci se poate spune ca mecanismul gravitatiei functioneaza pe principiul aspiratorului.