Daca ai pacatuit te-a luat Drq, stii vorba aia... si e foarte adevarata. Ca pacatuiesti cu vorba, cu fapta, cu gandul e tot aia... iadul te mananca! Fiti cu bagare de seama, nu faptele bune te mantuiesc, nu faptul ca te chinui sa nu pacatuiesti iti deschide portile Raiului ci daca ai dragoste de semeni nu le faci rau, prin urmare nu mai exista pacat. Cu toate astea, nimeni nu s-a nascut fara pacat in afara de Dl Isus si nu putem decat sa aspiram sa fim ca El. O viata intreaga dedicata celor din jur si implinirii voii lui Dumnezeu ne apropie mai mult de El si astfel, pacatul il lasam in urma...
Nu exista pacate mici sau mari, mai grave sau mai putin grave. Exista doar pacat. punct
In cateva cuvinte, pacatul este orice lucru rau care nu-i place Lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate sta in prezenta pacatului pentru ca El este sfant si pentru ca este impotriva naturii Lui...Pacatul atrage dupa el consecinte precum moartea vesnica(despartirea de Dumnezeu). In schimb, El iubeste pacatosii si le promite iertare/salvare daca ei se intorc de la faptele lor rele.
Ma bucur ca-mi respecti credinta Alessa.Nu stiu de cate ori ai citit tu Biblia, dar vreau sa te asigur ca tot ce am scris este argumentat si atestat biblic.Nu vorbesc sa ma aflu in treaba...Si da, sunt convinsa de existenta Lui Dumnezeu. Ii simt dragostea si bunatatea in fiecare clipa din viata mea.
Psalmii 14:1 Nebunul zice în inima lui: "Nu este Dumnezeu!" S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este nici unul care să facă binele.
Pacatul este o notiune relativa. Ceea ce intr-un moment istoric sau intr-o cultura este definit ca pacat poate deveni ceva obisnuit sau chiar o virtute in alte conditii. Mira
Fapta sau vorba... care contrazice principiile moralei religioase crestine!
Pentru atei, nu exista pacat...doar greseli, erori, culpa...in functie de context!
-Pacatul-, este un termen introdus in vocabularul si mai ales in mintea crestinilor cu sensul de greseala, vina..., astfel incat acestia sa fie si sa ramana supusi dogmelor crestine!
Si astfel e pacat sa...MULTE!
Din punctul meu de vedere e gresit sa...MULTE...NU e PACAT... (a se sesiza nuanta.)
NU CRED...in amenintarea unei JUDECATE SUPREME care arhiveaza pacatele!
Cred ca exista CEVA SUPERIOR..., doar ca nu cred ca exista asa cum a fost promovat de oameni:--> prea multe superstitii, prea multe presupuneri si cam putine spre deloc, certitudini!
Pana la Judecata Suprema, daca exista, incerc sa ma feresc de Judecata oamenilor...care, din PACATE, nu este tot timpul corecta!
Incerc sa nu fac greseli capitale (de gresit, toti mai gresim...)
Anna, vad ca esti foarte convinsa ca exista Dumnezeu!
Ce dovezi ai, de esti asa sigura, de existenta sa, in forma presupusa de oameni, (o parte din oameni-crestinii)in niciun caz certa?
Raiul si Iadul...sunt metafore...
Nu vreau polemici cu nimeni pe tema asta..., RESPECT credintele si parerile tuturor, eu am credinta mea si parerile mele, dar nu sunt asa convinsa de presupunerile perpetuate intr-o forma al carei fond este atat de incert...
Ma bucur pentru tine! Sincer!
Inseamna ca esti fericita cu adevarat!
Poate ca nu toti muritorii sunt capabili sa intre in legatura cu el...
Eu inca il caut...pana acum nu i-am simtit binecuvantarea...
Da, sper sa il gasesc... dar dupa nevoile mele, nu dupa cum ma obliga altii sa cred!
E dreptul meu sa aleg, imi asum riscurile pacatului de a gresi, daca gandesc gresit, dar Biblia, pe care DA, am citit-o, nu o accept ad literam!
Ideea generala POATE FI de inspiratie divina..., nu e cert, totusi..., ceea ce este cert, sunt imbunatatirile ei, evidente, de-a lungul timpului si continua adaptare a PACATELOR la vremurile prezente...si viitoare...
Apropo, stii ca in curand va aparea o noua BIBLIE?
Cu PACATE noi, asa cum am spus, adaptate vremurilor si greselilor din zilele noastre...cu neologisme tehnice...
Tot inspiratie divina este sau doar controlul spre supunere a oamenilor din partea preotilor?
Accept ideea fundamentala..., de BINE, CALEA DREAPTA..., respect DECALOGUL- sunt legi pe care daca le respecti, mai degraba nu ai de a face cu judecata oamenilor, daca gresesti, decat cu amenintarea arderii in focul Ghenei...in rest...am rezervele mele...si sper sa ma binecuvanteze si pe mine certitudinea existentei MARELUI ARHITECT AL UNIVERSULUI!
De acord, foarte de acord cu tine -psiho- ...nu am vrut sa dau detalii si nici nu insist despre secretele Vaticanului...si tot ce tine de acestea!
Nu vreau alte polemici!
Fiecare crede in ce vrea si atat timp cat este ok cu el insusi si in relatie ok cu ceilalti, totul e bine si sa ramana bine!
AMIN!
Pacatul este cuprins destul de bine in Biblie, dar eu cred ca si micile copilarii pe care le facem, nu doar erori grave - cum e crima, hotia... sunt pacate care acumulate se transforma intr-un pacat mai mare. Adica e usor sa razi de unul azi, sa te folosesti de altul, sa iti bati joc de sufletul cuiva - toate astea sunt pacate si nu sunt cuvant cu cuvant trecute in Biblie. Eu zic ca oamenii - chiar si copiii stiu cand gresesc si desi stiu totusi o fac. Unii regreta, altii se obisnuiesc... Ce sa zic - toti avem o constiinta care in cele din urma se trezeste, chiar daca poate dormi o viata.
Pacatul este incalcarea legilor scrise sau nescrise al comunitatii.
Totodata este pacat si daca ratezi o ocazie si/sau pagubesti pe cineva.
PĂCÁT, păcate, s. n. 1. Călcare a unei legi sau a unei porunci bisericeşti, abatere de la o normă (religioasă); fărădelege; p. gener. faptă vinovată, greşeală, vină. ♢ Păcatul strămoşesc (sau originar) = (în concepţia religiei creştine) greşeala de a fi încălcat interdicţia divină de a nu gusta din pomul cunoaşterii binelui şi a răului, fapt care a atras alungarea neamului omenesc din rai şi pierderea stării paradiziace. Păcat capital = păcat considerat de biserică fundamental şi din care ar izvorî toate celelalte păcate. ♢ Loc. adj. şi adv. Cu păcat = greşit; nedrept, vinovat, neîngăduit, oprit. Fără (de) păcat = nevinovat, corect, drept, legiuit. ♢ Expr. A-şi face păcat(e) cu cineva = a face o faptă rea în dauna cuiva, a oropsi, a nedreptăţi pe cineva. A intra (sau a cădea) în păcat(e) = a comite o faptă condamnabilă, a greşi. A-şi spăla păcatul (sau păcatele) = a ispăşi o greşeală, o vină. Lasă-mă păcatelor mele (sau lasă-l păcatelor lui etc.) sau la păcatele! = lasă-mă (sau lasă-l etc.) în pace! Păcatele mele (sau tale etc.)! = vai de mine (sau de tine etc.)! A trage păcatul (sau păcatele) cuiva = a) a suporta consecinţele greşelii altui a; b) a fi ispitit, tentat să facă ceva. A vorbi cu păcat = a aduce învinuiri nedrepte, a greşi, a se face vinovat spunând lucruri neadevărate. (E) păcat (de Dumnezeu) sau e mai mare păcat(ul) = nu se cuvine, nu e drept, nu e bine. ♦ (Înv. şi pop.) Canon, osândă, primită pentru ispăşirea unei vini. 2. Cusur, defect, scădere; slăbiciune, patimă, viciu. 3. Întâmplare rea; nenorocire, năpastă, pacoste, necaz. ♢ Loc. adv. Din păcate = din nenorocire, spre regretul cuiva. ♢ Expr. A-l împinge (sau a-l îndemna, a duce) pe cineva păcatul (sau păcatele) să... (sau de...) = a simţi un imbold spre ceva oprit, a fi îndemnat de un cuget rău, de o slăbiciune. (Exclamativ) Mai ştii păcatul! = cine ar putea şti? se prea poate. Păcat că... (sau de...)! = îmi pare rău că... (sau de...); e regretabil că... Ce păcat! = cât îmi pare de rău! 4. (Eufemistic) Diavol, drac, naiba. ♢ Expr. Al păcatelor = al naibii, teribil, straşnic, cumplit, grozav. Ce păcatul? sau ce păcatele? = ce naiba'? ce dracu? Ba pe păcatele! = ba pe naiba! atât mai trebuie! – Lat. peccatum.
Este scris în Biblie: 1Ioan 3:4. -Oricine făptuieşte păcatul săvîrşeşte şi călcarea legii, căci păcatul este călcarea legii, reprezinta calcarea legilor lui Dzeu, prin vointa sau nevointa, cu stiinta sau nestiinta, prin fapte, prin cuvinte, sau prin gandire.Definitia pacatului data de Dzeu, este singura in masura de-a ne face lumina noua muritorilor de rand:"Sa nu uciz" iar Iisus intareste acest lucru spunand:Eu va spun:oricine spune fratelui sau:Nebunule, va fi supus judecatii ceresti.
Pavel spune si el ca pacatul ne-a afectat fiinta, natura si ne-a schimbat din purtatori ai vietii si slavei divine in purtatori ai mortii.
Pacatul este un lucru rau, nu exista om fara pacat, dar putem sa ne caim de ele si sa ne fie iertate.
Da. mai, Biblia e buna, dar cum ramane cu traducerile succesive, semantica intergenerationala, si multe altele? Secretele atat de bine pazite, de la Vatican? - care daca ar fi cunoscute, ar face ravagii, si poate ne-ar si grabi sfarsitul! Pacate mici, pacate mari, nu putem stii intotdeauna consecintele micilor sau mai marilor pacate, pentru ca, nu-i asa, ni s-au dat cuvintele spre a (si) ne ascunde gandurile reale! Rele si pacate au fost totdeauna, de la prima crima, si pana nu vom mai fi! Cred ca important e sa incercam sa le constientizam, cat de cat, si sa le atenuam efectele!, spre binele nostru, al tuturor!
Dupa parerea mea exista pacate grave, incompatibile cu natura umana ( crima/pruncuciderea, violul etc), si pacate "subiective" ( eu nu consider un pacat faptul ca nu tin post, dar altii cu siguranta il considera asa, etc).
M-am intrebat intotdeauna daca exista vreo legatura, dpdv lingvistic si logic, intre omonimele "pacat" vazut ca incalcare a unor legi, si "pacat", ca expresie care sugereaza parerea de rau ( "ce pacat ca nu te-am sunat aseara...")...
Pacatul...am putea gasi multe sinonime acestui cuvant... dar pana la urma urmarim de fapt consecintele pacatului...se spune ca e un zid de despartire intre noi si El.si asa si este...asa ca eu unul nu vreau sa ma despart de El deci nu voi lasa ca pacatul sa si faca ''casa''in viata mea...desi sunt constient ca de multe ori cad... dar vreau sa cred ca El imi va da putere de fiecare data sa vad pacatul din viata mea si consecintele lui.si sa apelez la sangele Lui...cam atat
Nu-mi plac aceste raspunsuri care le-am citit pana acum din motivul ca toti au furat intelesus acestui cuvant, nimeni nu a raspuns cum crede insusi! Pacatul este cel mai patetic lucru pe care poate s-o faca un partener intr-o relatie intre doua persoane! este lipsa de respect fata de partenerul tau, subestimare si modul de a-l rani pe partenerul tau! Cine recurge la aceasta metoda, nu trebuie iertat niciodata. Daca cu adevarat iubesti pe cineva, nici nu-ti trece prin cap sa faci asa ceva, iar daca o faci... e clar- nu mai ai ce cauta cu partenerul tau, pui capat la orice relatie pe care o aveai pana atunci!
Depinde de educatia morala si religioasa pe care o are fiecare.pentru mine pacatul cel mai mare -de fapt pacatele.sunt minciuna, perversitatea, si aici ma refer la persoanele lingusitoare care profita de o situatie anume, mama care isi paraseste copilul, ipocrizia si demagogia. un pacat capital evident este si crima. maltratarea psihica si fizica este deasemeni un pacat, din punctul meu personal de vedere ar fi mai multe, dar aici le-am enuntat pe cele mai pacatoase