Ce este spiritul? Stiu, unii mă vor trimite la Dex. Dar chiar asa de simplu să fie? Dex-ul dă definiţii la orice; asta e menirea lui, pentru asta a fost conceput. Dar asta nu înseamnă că dacă avem un dicţionar stim tot. Uitaţi-vă cum e si cu "timpul". Dex-ul zice ceva "Dimensiune a universului care bla bla". Bun, si gata? stim ce e timpul? Numai aici pe site câte încercări au fost de a explica ce e timpul. Ca să nu mai vorbesc de filosofi si fizicieni.
Deci, ce este spiritul? Noi folosim termenul destul de frecvent. Spunem, de exemplu, "în spiritul legii". Deci este ceva al legii. Ce este acest ceva pe care îl are legea? Napoleon a spus că în lume sunt două forţe: Sabia si spiritul. Sabia stim cu toţii ce este.
Dar ce este spiritul?

Deci, spiritul la care s-a referit Napoleon (sabia si spiritul) cum credeţi că ar trebui înţeles?

Pai nu ai sa gasesti pentru ca si cuvantul spirit are sinonimele sale, aici nu este matematica si nu avem constante.
Din punct de vedere religios pentru mine spiritul este echivalent cu sufletul iar sufletul ar trebui sa insemne duh.
Deci in final concluzionand spiritul este duhul.

Conform unei definiții a lui Aristotel, în interpretarea mea, spiritul este o entitate care are capacitatea de a avea un scop, care este caracteristică vieții, de a percepe relația cu propriul scop, deci a reflecta în oglindă, în minte relația ta cu viața, și capacitatea de a modifica, adapta comportamentul în vederea atingerii acelui scop, cu mențiunea că orice scop se subordonează scopului major al vieții, care este supraviețuirea, conservarea structurii de bază a vieții.
Acel ceva pe care îl are legea, spiritul legii, este esența ei, care face ca acele fraze cuprinse într-un cod de legi să servească pentru a uni= a lega, de unde vine cuvântul lege, pe oameni împreună în vederea posibilității unui trai în comun care să elimine și să corecteze actele contrare vieții care sunt infracțiunile, pe englezește, crimes.

Sunt zeci sau sute de interpretari posibile Nu vei primi un raspuns concludent, cel mult cateva variante fezabile si poate niste spam.

Nu am cum sa nu o dau un pic in teologie din moment ce termenul a fost popularizat de scrierile religioase.
In vechime, cuvantul "duh" sau „spirit" era atribuit fiintelor care au asa numita „suflare de viata", adica respirau pur si simplu.
Pentru oamenii din vechime era ceva cu totul misterios acest proces al respiratiei, gandeste-te ca nu stiau nici ce este aerul macar si de schimbul de gaze nici atat, dar au observat ca aceasta trasatura era sinonima cu viata si caracteristica tuturor fiintelor vii.
In timp termenul de „duh" a fost asociat cu felul de a fi al oamenilor, de modul cum aveau starea de traire.
Gasim in Biblie expresii precum "duh de cearta" sau „duh de mahnire".
Asadar spiritul ar putea fi inteles ca fiind fiinta umana ca intreg cu trairile cele mai intense ale acesteia. Evident ca se poate atribui si cu alte expresii, cand vorbim de exemplu de „spiritul revolutiei" anumite notiuni sunt personificate avand insusirile unui om.

PS: tot ai facut iar referire la timp, imi amintesc de niste misionari adventisti invitati la o emisiune ca in perioada petrecuta in Namibia la triburile de bosimani acestia nu prea aveau notiunea de timp, la ei programele religioase nu aveau o ora clar stabilita, fiecare venea cand gasea de cuviinta si cand se adunau stateau ore in sir, nu prea conta in general cand trebuia sa aiba loc un anumit lucru ci mai degraba ca lucrul sa aiba loc.
Timpul este pe langa o marime fizica si un instrument de coordonare-sincronizare al activitatilor si o trasatura ce tine de mult de cultura.

"in spiritul legii" face referire la altceva.
Cel despre care vrei sa știi este esența pura a fiecăruia dintre noi. Poate ca are legătura cu acea energie care a explodat la Bing-Bang și a creat Universul așa cum îl știm și care va exista și după ce Universul nu va mai fi. In fine, cum sa putem noi spune ce este dacă stiinta nu s-a exprimat in privința asta?!

Constiinta superioara - the higher self

Se observa deci cât de înșelătoare pot fi cuvintele, fiind abstractiuni filtrate prin conștiința umana.
După cum spune filosofia Taoista, natura se simte, observând-o asa cum este ea, fără o sforțare interioara pentru atingerea unui anume obiectiv, in cazul nostru, sa înțelegem ce este spiritul.



Dacă chiar te interesează subiectul, studiază hinduismul pentru ca filosofia sa tratează subiectul "spirit" la cel mai înalt nivel dintre toate religiile lumii.

Spiritul, în sens larg, reprezinta Sinele Universal care sălășluiește în fiecare ființă, acest sine fiind unul și același cu realitatea absoluta care se numește Brahman, Dumnezeu. Scopul existentei este unirea cu acest absolut, brahman(yoga înseamnă "uniune") realizând ca spiritul(atman) este tot cu una cu brahman, astfel scăpând din ciclul etern al nașterii și morții, atingând iluminarea, moksha(nirvana).

Hindusii au "simțit" asta acum mii de ani în urma unor practici intense de meditație și revelații (probabil aduse și de consumul de Cannabis) care le-au trezit conștiința in ce privește natura.

Inca odată, definițiile sunt abstractiuni. Totul trebuie "simțit".

Și evita varianta creștină care înglobează o sumedenie de concepte teologice în dezacord cu spiritualitatea autentica multimilenara.Crestinismul este anti spiritualitate.

Hinduismul este de departe cea mai importanta sursa de informație în ce privește natura "spiritului" deci recomand 100% studiul.

Este partea energetică a omului, adică sufletul. Este influențat pozitiv sau negativ de mental, emoțional și spiritual, iar influența se resimte asupra organismul omului. Poate fi coordonat și/s-au transformat de Duhul Sfânt sau de spirite rele, depinde ce atrage omul prin mentalul, emoționalul și spiritualul din viața sa și prin relațiile (interacțiunea) cu ceilalți.

Pai nici sistolele nu se pot vedea (nici nu putem trai fara ele) inseamna ca sunt spirit?

Intrebare dificila. Nu vad cum ai putea sa definesti spiritul, pentru ca fiind imanent (si transcedental) nu poate fi inchis intr-o definitie. Oricum discutia pe subiect poate dura o zi intreaga, iar daca este si vin si noaptea (sau decenii sau secole).
Etimologic spiritul: "animating or vital principle in man and animals," from Anglo-French spirit, Old French espirit "spirit, soul" (12c., Modern French esprit) and directly from Latin spiritus "a breathing (respiration, and of the wind), breath; breath of a god," hence "inspiration; breath of life," hence "life;" also "disposition, character; high spirit, vigor, courage; pride, arrogance," related to spirare "to breathe," perhaps from PIE *(s)peis- "to blow" (source also of Old Church Slavonic pisto "to play on the flute")

Alta intelegere ar fi
"Prin spirit noi intelegem gandirea constienta de sine, stiinta despre Eu, despre toate formele de aparitie si functiuni ale sufletului. Esenta sufletului consta intr-o dualitate, in sensul acestei dualitati, Aristotel a vorbit despre o ratiune activa si alta pasiva. Ratiunea pasiva este predispozitia rationala a individului, ce este formata individual. Ratiunea activa este ratiunea genului, ce are menirea sa formeze ratiunea individuala si pe care se fundamenteaza totul care este comun, ceea ce leaga pe oameni in gandire si actiune."

Si in fine ca paralela cu intelectul:

http://www.studiesincomparativereligion.com/......uenon.aspx

Spiritul dupa parerea mea este acel ceva pe care nu l poti vedea niciodata, dar se afla in fiecare dintre noi
Fara spirit nu ai putea trăi, adica mai pe scurt spirit si suflel PENTRU MINE cel putin sunt sinonime.
Stii vorba aia? Ce spirit pozitiv am in mine
De la spiritul despre care vorbim iti vin toate emotiile, sentimentele si tot asa. (strict parerea mea)
:*

Sufletul, emoția

Părerea mea este ca spiritul in sine ești tu! Reprezintă totalitatea emoțiilor, furia și răbdarea, iubirea și ura, focul ce arde in tine pentru victorii și frica de eșec. Dacă chiar dorești sa afli ce este sufletul, ar trebui sa cauti propriul răspuns!