Ce este timpul în știința modernă? Cum este înțeles de fizicienii de astăzi și cum de filosofii? Este timpul doar o iluzie psihologică?
Ordonare:
După relevanţă
Https://dosarelexsikix.blogspot.com/2019/09/spatiu-timp-si-dumnezeu.html
Ai aici o părere inedită, pe care am câștigat-o polemizând pe TPU. Dacă citeșți un pic, înțelegi un pic, îți completezi imaginea despre.
Răspunde
Nu e o iluzie:)) Timpul curge constant, dar noi il masuram pentru ca e mai convenabil sa zici ne vedem la ora x in loc de ne vedem cand soarele e de 3 degete pe cer.
https://www.stiintaonline.ro/......-timpului/
Fiecare dintre noi (și prea des) ne confruntăm cu viteza de curgere a timpului. De obicei, ne lipsește un pic mai mult pentru a face unele lucrări, pentru a învăța o lecție, pentru a avea timp pentru recreere, prieteni, natură... Deci, timpul care curge nu ne este străin. Totuși, care este exact timpul și cum îl văd oamenii de știință?
Răspunde Aici nu e mai e vorba de timp ci de perceptia ta asupra timpului. Timpul curge la aceiasi viteza, dar perceptia e subiectiva. Unui om obosit i se pare ca ultima ora de lucru e mai lunga fata de celelalte 7 dar unul odihnit care abia intra in tura va zice ca trece repede.
Timpul ceasului, a spus Einstein, este o iluzie. În teoria sa generală a relativității (publicată în urmă cu peste un secol în 1915), a prezis că timpul trece mai repede „sus" decât mai jos, mai aproape de Pământ. Așadar, dacă un om care a trăit la nivelul mării își întâlnește gemenul care a trăit în munți, va afla că fratele său este puțin mai în vârstă. În mod analog, un ceas așezat pe podea rulează puțin mai lent decât unul pe o masă.
Este o iluzie, timpul nu exista in mod natural. El a fost stabilit de om datorită mișcării Pământului care are cele două etape : ziua și noaptea. A fost stabilit datorită unei cronometrări a activităților.
Timpul este un mister care nu încetează să ne încurce. Filozofii, artiștii și poeții au explorat mult timp sensul său, în timp ce oamenii de știință au descoperit că structura sa este diferită de simpla intuiție pe care o avem. De la Boltzmann la teoria cuantică, de la Einstein la bucla gravitației cuantice, înțelegerea noastră despre timp a suferit transformări radicale. Timpul curge cu o viteză diferită în diferite locuri, trecutul și viitorul diferă mult mai puțin decât am putea crede, iar noțiunea de prezent se evaporă în vastul univers.
Cu farmecul său extraordinar și sentimentul de minune, reunind știința, filozofia și arta.
Un sistem sau altul de măsurare a timpului a existat din preistorie. Inițial după soare/lună, rotația anotimpurilor etc. Era absolut necesar pentru supraviețuire, fiindcă vânătoarea și mai târziu agricultura și pescuitul erau principalele surse de hrană.
În mod absolut firesc, măsurarea timpului și-a schimbat "forma" până la sistemul convențional din zilele noastre. Subliniez, convențional, fiindcă toate unitățile de măsură după care ne ghidăm sunt convenționale, adică puse în practică de comun acord pentru a diviza și subdiviza la nivel perceptiv unități "neconvenționale", cum ar fi timpul.
Acum, strict științific vorbind, sunt mute teorii ale existenței timpului universal, unele chiar pretind că timpul perceput este în legătură cu ciclurile pulsației electromagnetice a Pământului. Se presupune că această pulsație este mai rapidă acum, raportat la o oră, față de acum 200 de ani, de unde și senzația că "nu ne ajunge timpul". Adică, practic, o oră de acum nu mai este egală cu o oră de acum 200 de ani.
Timpul continuu este încă o teorie, cu care eu sunt de acord, fără a fi om de știință. Practic, nu există prezent, este doar o altă noțiune convențională inventată pentru a determina mai exact acțiuni petrecute într-un interval de timp.
Teoria cea mai interesantă este, bineînțeles, cea a relativității, aparținând lui Einstein - la viteze foarte mari, timpul se comprimă. El spune că, dacă o persoană ar călători o perioadă de timp convențională (un an pe Pământ, să zicem) cu viteza luminii într-o rachetă spațială, la întoarcere pentru el ar fi trecut doar un an, iar pentru ceilalți mult mai mult.
Isaac Newton concluzionează cu încredere că există un „timp adevărat" absolut, care bate continuu în jurul universului și că nu se poate opri deloc - cel mai mult ca experiența pe care o avem din timp. Cu viziunea newtoniană, însă, cu teoria lui Einstein, Einstein arată că experiența noastră de timp nu este corectă și că nu există nimeni „acum", ci că există mai multe și că spațiul și timpul sunt inseparabile. Și depind de observator.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
