Tristetea nu e lipsa fericirii, e opusul ei.
Tristetea e o emotie, un sentiment, si e un sentiment foarte ciudat si uneori fara motiv, deoarece nu iti aduce nimic bun in viata.
Vad depresivi d-astia care sunt tristi fara motiv.
Daca dau in tine cu un bat, te doare, daca nu dau cu nici un bat, de ce te mai doare? Exact asa e si tristetea.
Si e adevarat ca lipsa fericirii in viata ta, te face super vulnerabil la tristete, dar tristetea nu e lipsa fericirii.
Tristețea este un răspuns emoțional la pierderea a ceva important. Cuvintele "durere" și "inima frântă" sunt adesea folosite pentru a descrie acest sentiment. Indiferent dacă ați pierdut o persoană iubită, un animal de companie sau un articol scump, poate chiar un stil de viață (pierderea muncii, divorțul, schimbările în sănătate), este normal să simțiți o anumită întristare.
Păi, ce Dumnezeului poate să fie? De pe ce planetă ești? Când ți se înneacă corăbiile! Când te dezamăgește ceva, când suferi! Culoarea roșie ce e?
O sa razi, dar Serbanul cu numarul 97 e cel mai aproape, caci printre altele, tristetea este o Stare, si e opusa Veseliei, nu "fericirii", "pierderii cuiva", "durerii"...si ce s-a mai spus pe aici.
Nu-mi cere sa raspund, am scris la un seminar sase pagini, pe nenorocita de "tristete", si tot nu am definit-o complet.
Bine ai revenit.
Afirmatia "Tristetea este starea in care esti trist." este, dintre toate afirmatiile privind definirea tristetii, una dintre cele mai logice pentru tine?
Te credeam mai... cu minte.
E starea în care îți lipsește o mare parte din bucuria, liniștea și pacea interioară.
E starea în care, berea rece pe care tocmai ai desfăcut-o, nu te mai face fericit, chiar dacă afară sunt 40 grade iar tu ești leșinat de sete.
Eu am scris "este o Stare", si atat.
Restul afirmatiei Serbanului, o discuti cu el.
Ultimul tau rand este o..."credinta", pe care prefer sa nu o disec.
Cu timpul te vei obisnui. Creierul va ingropa amintirile cu persoana respectiva pentru a nu te face sa-i simti lipsa. Si mie mi-a murit o matusa, care imi era foarte aproapiata, acum cativa ani.
Am pierdut deja pe cineva drag, tu ai pierdut pe cineva drag_?
Tristetea nu e lipsa fericirii, ce e tristeţea?
Trist devii din alte cauze care?
Bine da vreau răspuns?
Tristețea o emoţie pe care o simţim când devenim conștienți de conexiunea la nivelul sufletului, care este dincolo de timp și spațiu, prezentă și invulnerabilă. A fost acolo tot timpul și va fi tot timpul. Doar credințele pot crea iluzia separării, iar iluzia este temporară. Când nu există nici o iluzie de separare, există o recunoaștere clară a sensului și o comunicare. Apoi nu contează unde este celălalt moment în acest moment.
Ce suflet visezi? Tristetea sau celelalte emotii se intampla doar la nivelul creierului.
De exemplu cand esti fericit, creierul ca*a endorfine.
Daca exista sufletul, nu ti se mai activau anumite zone ale creierului cand erai fericit, trist, etc... pur si simplu simteai si atat.
Nu cred in povestile astea.
Ce separari si ce iluzii visezi?
Salut! Mie mi se pare că ceva nu e în regulă cu astfel de întrebări. Adică, dacă eu am o perioadă în care sunt trist (sau dacă îl văd pe altul că e trist), cum ar fi să-l întreb pe tata: Tată, ce e aia tristețe? Sau dacă sunt vesel, să-l întreb: Ce e aia veselie? Nu, sunt unele lucruri care nu se întreabă. Așa văd eu.
În rest, uite, mai vin și eu pe aici, când nu am ce face. Să treacă timpul. Special am scris propoziția asta ultimă, ca să pun o întrebare interesantă. Când spunem că timpul trece, ce trece de fapt? Când spunem că trece trenul prin gară, știm precis ce trece. Dar "timpul trece" cum trebuie înțeles? Stai liniștit, am glumit. Am vrut să te tachinez puțin. Știu că te cam enervezi când vezi cum tot apar întrebări de felul "Ce este timpul?". Și în parte te înțeleg, pntru că s-a discutat de multe ori asta și s-a explicat și s-a răs-explicat. Deci ia-o ca pe o glumă.
AvalohAlyn întreabă: