Ce este viaţa? Dar singurătatea?

Viata este firul datorita caruia existam si el se poate rupe in orice moment . Singuratatea este un sentiment nedorit de cei mai multi, ceva ce te macina.

Viaţa este o curgere, este un fluviu, este o mişcare continuă. Dar oamenii au impresia că ei înşişi reprezintă ceva static. Numai obiectele sunt statice, numai moartea este încremenită; viaţa este o continuă schimbare. Cu cât există mai multă schimbare, cu atât viaţa este mai abundentă. Iar o viaţă abundentă aduce cu sine extraordinare schimbări, clipă de clipă. Singurătatea este un cuvânt simplu în spatele căruia se ascunde o noţiune cât se poate de vastă. Ea poate implica într-un anumit grad şi alte concepte care îi pot extinde sau particulariza sensul, cum ar fi cel de neînţelegere, cel de unicitate sau de cel de izolare. Totul se adaptează, se pliază pe profilul şi personalitatea fiecărei fiinţe înzestrată cu un anumit nivel de conştiinţă.

Singurătatea e un defect al realităţii în care trăim, sau, dacă ar fi să privesc lucrurile dintr-o perspectivă pur umană, este un atribut întâlnit chiar la baza cărămizilor biologice care ne alcătuiesc - este înscris în genele noastre. Desigur, în funcţie de mediul în care trăim şi de specificul stimulilor care ne asaltează pe parcursul minunatei (sau mai puţin minunatei) experienţe numite viaţă, acest defect poate fi mai mult sau mai puţin vizibil în cadrul sinelui.

Singuratatea este singurul mod prin care omul isi deschide ochii si isi da seama ca n-a pretuit la timp ceea ce avea.

Viata este un drum spre moarte.

Stii ce spunea Margineanu despre viata?
"Viata e ca parul din c. ur, scurta si plina de c.acat."
Singuratatea cred ca e cea mai buna terapie. Sunt atatea momente cand aveam nevoie de singuratate si mai ales de liberatate ca sa fim sinceri cu noi si sa ne vedem greselile.

Viaţa este o luptă continuă, iar singurătatea o povară.

Viata este un test, o incercare, izvorul creatiei, o sceneta sau piesa de teatru iar singuratatea e una dintre cele mai grele stari ale omului si probleme, singuratatea este dusmanul fericirii.Asta este strict parerea mea.

Citez o persoana draga mie : Viata este legatura dintre trup, suflet si trupul invizibil.
Singuratatea este un mod de a-ti trai viata.

De ce asocierea viata si singuratate? Cumva te incearca singuratatea si vrei sa-i rezisti?

Doua chestii care se imbraca una pe cealanta.Viata este venirea pe lume si trairea tuturor fiintelor pe acelasi drum, cel al singuratatii.Ca mai avem impresii false de "comunitati"si ca ne imbracam singuratatile unii altora e alta poveste dar in esenta ar trebui sa observam ca orice am face tot singuri sintem.

Urasc sa raspund la intrebari din astea, fiindca raspunsurile sunt multe, variate, neterminate si interminabile si pare ca toti au dreptate. Fiecare trece raspunsul prin filtrul experientei personale si este influentat de trairea de moment. Iar asta suna a cautare si a nesiguranta si a parte de adevar si ma enerveaza ca nu exista un cuvant cuprinzator si limpede. Viata e o emotie si singuratatea o placere. Sau invers, in alte conditii!

Cind alergi in fata plutonului in cursa lunga si esti primul, ceilalti au ramas in urma ta si te urca aia pe cea mai inalta treapta si iti atirna la gat medalia. Daca ramineai cu ei de fapt ramineai in urma.Pe cand asa esti primul. Dar singurul.
Mai sunt si singuratati in doi.In patru.Singuratati in bloc, cum ar veni.
De ex:noi romanii suntem lasati de unii singuri chiar zilele astea.Si sintem milioane.
Asta e si viata!

Viata este un drum lung si cu multe obstacole peste care numai omul luminat poate trece

Singuratatea este cea mai profunda realitate a naturii umane. Omul este singura fiinta care stie ca e singur.

Viata e singurul lucru care exista cu adevarat. singuratatea e o iluzie alimentata de cei din jur, nu e ceva real

Bună.
Singurătatea este cea mai grea boală a vieții!
Viața este un început care are și un sfârșit.
Pa, pa.

Viata poate fi asemanata cu mai multe:
- viata poate fi o gara. Unde urcam in trenuri necunoscute, unde in aceleasi trenuri in care suntem noi sunt si altii. Sau cand nu urcam in trenuri, stam in gara. Pe unde trec mai multi sau pur si simplu suntem sainguri. Apoi ne imprietenim cu latii si urcam impreuna in acelasi tren. Trenurile pot si sansele, visele, oportunitatile.

- viata poate si si un joc, in care vrem neaparat sa castigam, dar in care toti pierdem.

- viata poate fi cea mai grava boala cu transmitere sexuala.

- viata e un razboi.
- viata e cel mai ingrozitor, dar si cel mai frumos lucru in acelasi timp

- viata e un dar pe care nu stim sa-l pretuim, iar cand suntem pe cale sa-l pierdem il dormi mai mult ca oricand.

Iar singuratatea este lipsa de persoane. Cand esti singur esti si foarte trist, dar iti poti pune in ordine ideile.

Viata este ca si o scena de teatru.Fiecare dintre noi are un rol, ajungem sa ne ne facem placuti, ca ceilalti sa ne admire sau putem sa ne alegem cu frustrari sau dezamagiri momente penibile in care repetitia deja este scoasa din peisaj.Fiecare zi este i noua piesa caruia trebuie sa o joci asa cum sti tu mai bine, trebuie sa inveti sa ai ambitie si vointa.Joci si iar joci si toata viata ti-o petreci jucand iar cand se trage cortina totul ia sfarsit.
Singuratatea este acel moment pe care il traiesti in spatele cortinei e un moment plin de frustari si intrebari chinuitoare unde incerci sa te agastin de orice iluzie si speranta.

Singuratatea este de mai multe feluri:emotionala, fizica etc.Viata este ce spune biologia ca este.Nu por sa-ti dau alt raspuns, intrebarea este prea profunda.

Viata e un dar de la Dumnezeu, dar si o provocare, mereu vei suferi daca nu stii cum sa te aperi, viata nu e o definitie, ea nu se explica, se traieste, e imprevizibila si plina de obstacole si bucurii, iar daca nu stii sa ai un control asupra ei, regreti mai tarziu.Singuratatea e rodul urii sau a mandriei.