Acei oameni probleme psihice dar nu intr-o acceptiune adliteram, ci orice om care trece printr-o pasa proasta datorita conjuncturii mediului in care au crescut li s-a cultivat violenta conditionat sau nu, dar mai degraba neconditionat. A avea o problema psihica nu inseama ca esti nebun ci doar este o chestiune ce tine de conduita ta. SIgur, ca se poate rezolva cu un psiholog bun si totul va fi bine. In primul rand violenta, ca si agresivitatea definesc comportamentul oman, mai mult sau mai putin. Trebuie doar sa-ti doresti, sa fi optimist, sa te bucuri de orice clipa a vietii si lasi de-o parte orgoliile sa privesti lumea cu alti ochi (buni) si sa te detasezi de ea. Violenta este pana la urma o constrangere care vine din partea unei persoane in mod brutal. Ar fi bine, daca oamenii ar constientiza ca persuasiunea pasnica si nu cu violenta ar fi cea mai uitila si s-ar rezolva majoritatea problemelor. Violenta si violenta domestica vin pe fondul a mai multor probleme ca lipsa stimei de sine, anturajul nepotrivit, saracia etc. Se poate spune ca poate fi vorba si de o frustrare la mijloc in comportamentul acelei persoane. Ca o incheiere, violenta, distruge cupluri, familii, casnicii. Partea cea mai nasioana este atunci cand se imbina agresivitatea cu violenta. Cred ca solutia optima este aceea a persuasiunii cand doresti sa obtii de la cineva ceva si toleranta.
Violenta fizica si cea psihologica
Propun sa facem cat mai des un exercitiu de constiinta si de atitudine, caci primul pas pentru a inlatura sau ameliora un comportament violent este sa recunoastem cand gresim. De regula, noi nu acceptam faptul ca suntem violenti, nu recunoastem cand suntem agresivi cu cei din jur si nu ma refer aici la agresivitatea fizica, ci la cea psihologica, in care sunt incluse comportamente pe care- de regula- le trecem cu vederea:
refuzul de a comunica;
refuzul de a primi sau oferi ajutor;
tonul ridicat al vocii ( atunci cand nu este cazul, intrucat in unele situatii este necesar si eficient, insa trebuie evaluat cu atentie cand este folosit);
indiferenta si ignoranta fata de cei din jur;
refuzul de a da raspuns solicitarilor s.a.
Toate acestea sunt forme subtile de agresivitate, dar cu efect foarte puternic asupra psihicului omului, favorizand comportamentele violente.
Intrucat tipurile de violenta sunt minimalizate pana la extrem, violenta identificandu-se aproape cu agresivitatea fizica, voi insista asupra violentei psihologice, mai putin cunoscuta, tot mai putin mediatizata si pusa pe nedrept pe un loc secundar.
a) Violenta fizica - insumeaza toate actele fizice care se fac cu intentia de a rani sau de a face rau unei persoane. Acest tip de violenta nu consta numai in atingeri sau contacte fizice dureroase orientate catre o victima, ci si la intimidarea fizica, despre care foarte putini amintesc in articolele despre violenta.
b) Violenta psihologica - vizeaza emotiile unei persoane, in special ranile emotionale ce nu sunt vindecate, si anume: excluderea, respingerea, izolarea, criticarea, amenintarile, coruperea, umilirea, ironia, ignorarea, gelozia.
Exista diferite situatii care pot fi asociate cu tipurile de abuz. in conflictele maritale agresiunea care se doreste directionata spre unul din soti poate fi adesea canalizata spre copil. in situatiile in care copilul respins, devine tulburent, el ajunge „sa-i innebuneasca pe parinti". Copilul pare sa functioneze in familie ca un fel de „tap ispasitor". Parintii, si adesea fratii si surorile, isi descarca frustrarile si agresivitatea pe copil. Toate acestea sunt probabil mult mai pronuntate in cazul somajului extins sau al altor dificultati.
O situatie mult mai complicata pare sa apara atunci cand copilul reprezinta o proiectie negativa pentru parinti. Unii dintre acesti copii sunt rejetati in mod extrem inca de la inceput, totul petrecandu-se cu repetate abuzuri fizice sau psihologice. Chiar daca spaima trece, vanataile dispar si oasele se sudeaza, copilul traieste mai departe in incertitudinea si anxietatea unui nou abuz. Neincrederea, atmosfera emotionala din familie si atitudinile parintilor sunt inca prezente, iar toate acestea il duc pe copilul abuzat intr-o stare confuza. Copilul invata sa se perceapa ca un „copil rau" care nu merita dragoste si ingrijire. Se asteapta sa fie respins. Pentru a nu risca o noua respingere, va incerca sa se apere, folosindu-si toate eforturile pentru a evita starnirea furiei celor mari. Copilul traieste zilnic in aceasta stare groteasca, la nivele diferite de constientizare. De la o zi la alta, copilul se obisnuieste cu faptul ca adultul il abuzeaza si il neglijeaza. in aceasta situatie foarte dificila copilul dezvolta strategii de supravietuire, devenind el insusi violent.
In cadrul violentei psihologice includem si violenta limbajului verbal sau nonverbal:
• limbajul verbal se foloseste pentru a controla o persoana sau pentru a controla emotiile ei. Violenta verbala se poate prezenta sub diverse forme: tipete, insulte, ridiculizarea aspectului fizic, denigrare, poreclirea;
• limbajul nonverbal - expresia faciala a vorbitorului, gesticulatia mainilor transmit mesaje care, in cazul abuzurilor nonverbale, difera radical de cele transmise in conversatiile obisnuite.
Agresivitatea umana poate de asemenea actiona indirect, atunci cand adversarul este vorbit de rau sau i se intinde o cursa. Agresivitatea se poate manifesta si prin refuzul contactului social, ajutorului sau discutiei de pilda.
http://www.despresuflet.ro/......-t113.html
Ce ii determina pe oameni sa fie violenti?
Violenta este un fenomen social complex, ea nefiind determinata de o singura cauza, violenta este efectul combinatiei unice intre mai multi factori. Desi cauzele violentei sunt diversificate, studiile si cercetarile intreprinse pe aceasta tema releva ca violenta este alimentata si de de perpetuarea unor structuri economice, politice si sociale deficitare care sunt incapabile sa atenueze, in anumite momente dificultatile economice, inflatia, saracia si somajul, inegalitatile si inechitatile intre indivizi si grupuri sociale.
Unii psihologi considera ca agresivitatea nu este innascuta, ci este provocata de frustrarea unor tendinte vitale, canalizate spre atingerea unor scopuri justificate de anumite dorinte, trebuinte si motivatii specific umane. Frustrarea sau impiedicarea, amanarea peste anumite limite a satisfacerii acestora produce dezechilibrul afectiv si energiile sunt redirectionate si amplificate pentru a indeparta sau distruge obstacolul, bariera care perturba satisfacerea nevoilor sau atingerea scopurilor legitime (spre exemplu, atunci cand nu sunt satisfacute unele trebuinte de baza, cum ar fi trebuintele de hrana, imbracaminte, securitate in fata unor pericole, adapost, trebuinte sexuale etc., individul devine agresiv, culminand cu acte de violenta; la fel se intampla si in cazul in care o persoana doreste sa avanseze intr-o ierarhie profesionala sau cand ravneste foarte mult un statut social mai ridicat). Deci, agresivitatea poate fi inteleasa ca o frustrare redirectionata prin invatare sau impotrivire "dobandita" in urma nesatisfacerii nevoilor individuale. Copiii mici au ca reactii de raspuns la frustrare, nu reactii agresive sau violente, ci comportamente regresive (refuzul, izolarea etc.) si de compensare (enurezisul, mutismul electiv etc.), realitate ce confirma teza ca agresivitatea nu e innascuta.
O alta constatare a specialistilor este ca unii copii devin agresivi, ca "rezultat" al educatiei sau socializarii in familie, mai ales daca parintii sunt dominatori, tiranici sau incapabili sa-si controleze si sa-si indrume copiii ("parintii demisionari"). Acestia din urma frustreaza copiii din neglijenta si in aceeasi masura le creeaza acestora comportamente recalcitrante prin lipsa supravegherii minorilor de a se conforma normelor scolare, morale si sociale. Concluzia care se impune este ca nu copiii sunt vinovati de eventualele iesiri agresive, ci adultii care sunt agresivi si ii invata comportamentul lor sau le induc anumite frustrari, in timp ce experientele din mediul lor de viata ii invata sa raspunda agresiv. La violenta, agresivitate si ostilitate copilul nu poate raspunde direct parintelui agresor, ci indirect prin atitudini si acte agresive orientate initial catre altii mai slabi si ulterior catre toti cei care reprezinta modelul autoritatii scolare, al ordinii publice etc. (de mentionat faptul ca tatal, pentru un copil, este primul model de autoritate). Astfel, drama cercului vicios al agresivitatii se perpetueaza, legand generatie de generatie prin diferite traume, mentinand o subcultura a asa-numitului "drept al pumnului".
Nu putem spune ca ceva anume il determina pe un individ sa fie violent, intrucat violenta reprezinta un fenomen social complex care este efectul interactiunii a mai multi factori:
a) EREDITATEA si structura neuro-psihica ( includem aici debilitatea mintala, hiperemotivitatea, autismul, tendintele agresive);
b) MEDIUL (anturajul, grupul de prieteni…dar tot aici intra si mass-media care este invadata tot mai mult de scene violente ).
Modelele oferite de mass-media, prin excesiva prezentare a faptelor, direct sau indirect, incita la violenta. De asemenea, unii producatori de emisiuni se orienteaza spre violenta pentru a castiga lupta cu ratingul pedaleaza pe instinctele primare ale publicului. Este cel mai facil mod de a trezi atentia cuiva sperie telespectatorii pentru a-i tine lipiti de televizor. Dar la faptul ca lasa urme vizibile imediate sau de perspectiva in psihicul copiilor nu se gandesc? am uitat! sunt acele avertizari de tipul "cu acordul parintilor" dar eu va intreb sincer cati parinti interzic aceste emisiuni copiilor? sau cati parinti schimba postul de televiziune cand un copil urmareste un material neadecvat varstei lui? sau, si mai grav considera parintii aceste emisiuni distructive pentru dezvoltarea personalitatii copiilor?
Sa nu neglijam jocurile pe calculator, care influenteaza atat gandirea, cat si comportamentul copiilor, dar si al tinerilor si adultilor motiv pentru care parintii trebuie sa supravegheze jocurile copiilor, sa urmareasca cu atentie ce continut au acestea si, sa-i explice copilului- cand este cazul- ca aceste jocuri sunt nocive si ca are libertatea de a alege ce joc vrea el, dar din alta categorie, din care poate sa invete multe lucruri bune parintii sunt datori sa centreze educatia copiilor pe diferentierea clara a conceptelor de bine si rau folosind exemple concrete. Personal consider ca ar trebui sa se stabileasca pedepse penale pentru vanzarea, inchirierea sau difuzarea jocurilor violente minorilor si, de asemenea sa se restabileasca permisivitatea continutului desenelor animate, intrucat foarte multe lasa de dorit prin imagini, dar mai ales prin cuvintele folosite de personaje, toate acestea influentand puternic psihicul copiilor si favorizand aparitia actelor violente. E greu sa suportam agresivitatea, dar facem eforturi prea mici pentru a o inlatura sau pentru a o ameliora nu neaparat noi ca persoane, desi fiecare avem o contributie aparte la aceasta ca individualitate agresiva ci ca societate!
c) EDUCATIA (ne referim aici atat la influenta scolii asupra dezvoltarii personalitatii copilului, dar si la educatia din familie si specificam aici ca atat o educatie care-l rasfata prea mult pe copil, dar si una care e prea exigenta, deci tipurile "extreme" de educatie il pot determina pe copil la un moment dat sa fie violent ca urmare a acumularii de frustari din copilarie).
Daca ne raportam la violenta din institutiile de invatamant, stim cu totii ca rata violentei scolare este direct proportionala cu indicele de esec scolar, intrucat sentimentul de esec interiorizat antreneaza sechele psihologice profunde si durabile ce se exprima adesea prin comportamente violente.
Principalele cauze ale agresivitatii copiilor in scoala sunt:
modelele comportamentale agresive invatate in familie;
adoptarea unor modele de comportament promovate intre elevi, care valorizeaza impunerea in fata celorlalti;
atragerea atentiei prin atitudini sfidatoare;
etalarea prestigiului prin forta;
impresionarea colegilor prin atitudini zgomotoase pana la agresivitate.
tendinta adolescentilor de a se conforma unor modele comportamentale la moda, din dorinta de a fi valorizati de cei din jur, de a atrage atentia.
d) CONSTRUCTIA EU-LUI ceea ce inseamna modul in care fiecare individ se ajuta pe sine insusi, se construieste activ pentru a se adapta optim la exigentele societatii.
Ceea ce ingrijoreaza astazi, este tocmai faptul ca violenta, este din ce in ce mai mult prezenta in viata cotidiana.
Violenţa domestică este o infracţiune. Este împotriva legii.
Suntem cu toţii afectaţi de violenţa domestică, şi cu toţii avem responsabilitatea de a lupta împotriva ei. Doar atunci se va termina.
Ce cauzează violenţa domestică?
Nu există o singură cauză a violenţei domestice, ci mai degrabă este o combinaţie de factori precum atitudinile societăţii, reacţiile comunităţii, şi experienţele psihologice individuale ale agresorilor şi agresaţilor.
Violenţa domestică este rezultatul dorinţei agresorului de a avea putere şi control. Femeile sunt considerate mai puţin importante de către majoritatea în societatea noastră, ceea ce creează un dezechilibru de putere între sexe. Prin urmare, agresorilor de sex masculin le este permis de multe ori să scape cu ceea ce fac.
Ce este violenţa domestică?
Violenţa domestică este abuzul produs asupra unui partener în cadrul intim sau în cadrul unei relaţii familiale. Acesta este repetat, utilizând aleatoriu şi în mod obişnuit intimidarea pentru a controla partenerul.
Abuzul poate fi fizic, emoţional, psihologic, financiar sau sexual. Orice femeie forţată să îşi schimbe comportamentul, deoarece este speriată de reacţia partenerului, intră în categoria celor abuzate.
Cine este afectat?
Violenţa domestică se poate întâmpla oricui, indiferent de vârstă, statut social, sex, religie, orientare sexuală sau etnie.
Statisticile arată că marea majoritate a incidentelor de violenţă domestică sunt efectuate de către bărbaţi şi experimentate de către femei.
Când se întâmplă?
Se poate începe în orice etapă a relaţiei şi este rareori un incident singular. În general, episoadele încep din ce în ce mai frecvent şi din ce în ce mai sever de-a lungul timpului.
Ce cauzează violenţa domestică?
Violenţa domestică este rezultatul dorinţei agresorului de a avea putere şi control şi provine de la un dezechilibru de putere între sexe. Nu este cauzată de alcool, droguri, şomaj, stres sau boală. Acestea sunt doar scuze şi nu reprezintă justificări pentru comportamentul agresorilor.
http://casaioana.org/about-domestic-violence/
https://ceicunoi.wordpress.com/......ilie-fam2/
Un om cand nu se poate controla sau cand el considera ca pumnul face legea atunci violenta pentru el este pe primul loc.Violenta este elementul pentru viitori puscariasi, bolnavi psihici si needucati dar intr-adevar violenta este buna pentru aparare.
Pe acurt, violenta este ceva inscris in codul genetic al tuturor oamenilor dar uniele persoane se stapanesc mai greu pentru ca sunt slabi de minte sau pentru ca au fost crescute gresit.
Sa stii ca, conform unei teorii oamenii se nasc egali, prin urmare nu cred ca este ceva inscri in codul genetic. Dar modul in care au fost crescuti, anturajul, conjunctura, problemele sociale, lipsa stimei de sine etc duc la aceasta agravare a situatiei si la aceasta problema agresivitate si brutalitate a unei persoane. Nu mai intram in amanunte, asta psihologic vorbind, pe de alta parte, daca ne referim la karma si la domeniul ezoterist, intr-adevar acestea sunt inscrise in tiparul genetic si sunt mostenite din mosi stramosi prin reincarnare. Sunt multe de discutat, as putea explica foarte mult aici. Cam asa stau lucrurile in explicarea acestui lucru. Ca atare, depinde cum explici un fenomen, o teorie si din ce perspectiva. Nu exista numai Alb si Negru si atat.
anonim_4396 întreabă:
AvalohAlyn întreabă: