Zic "pas" și încep un joc nou.
Sau schimb regulile ori le încalc, dacă mi-e prea drag jocul.
Dar oare chiar e mereu nevoie de reguli? Nu se poate și fără, ca în jocul seducției: liber, instinctiv, neconstrâns de nimic?
Schimbi modul în care joci, devii agresiv, îi obligi pe adversari să se dea după tine(implicit şi regulile). Nu mai ştiu cine spunea ceva de genul 'Ştii că eşti pe cale să pierzi când eşti nevoit să lupţi după cum doreşte inamicul'.
Incalci regulile.Nu e stipulat nicaieri in contract ca incalcarea regulilor se penalizeaza in vreun mod.Si oricum, pentru ca jocul sa fie castigat se merita sa arunci la ghena reguli, cadavre, obstacole etc.
Nu le incalci, le ocolesti
N-ar mai fi fun dacă le-ai ocoli, adrenalina o simţi atunci când încalci reguli şi speri să nu fii prins.
Incerc pana reusesc, daca nu reusesc asta e mai si pierdem in viata si ala e un pas inainte
Doar nu joci de unul singur, vezi care dintre ceilalti castiga din ceea ce face si nu ai decat sa il imiti daca vrei sa castigi, dar exista mari riscuri asa ca te poti multumii si cu ce ti-a dat Dumnezeu, mai bine sarac si cinstit.
E sau nu ca mine? Vrabiutzul meu
mah, 4bb4 e numele, baga la cap'sor
Eu auzii ca Leana te intitulezi
In cazul in care nu vrei sa afli de ce nu se potrivesc, improvizezi.
Dar daca vrei sa vezi de ce nu se potrivesc, te opresti, si te duci direct la sursa
Schimb regulile le fac sa devina in avantajul meu, ''sacrific '' toti ''pioni'' mei.nu fara sens, sa aiba o logica si un sens cand ii ''sacrific'' sa duca la castigarea jocului spre mine.
Alina_Maria_1985 întreabă: