A fost declarat mort dar creierul nu murise inca si el functiona, dar in limitele a ceea ce inregistrase pana atunci, adica trecutul si conexiunile neuronale derulau imagini ale perioadei parcurse pana atunci.Se stie ca creierul moare ultimul(cu exceptia loviturilor mortale primite de el).
Nu cunosc astfel de cazuri; tot ceea ce stiu cu absoluta certitudine este doar o experienta peersonala traita intr-un lesin; eram intr-o gara supraaglomerata, intr-o zi apasatoare de iarna si, fie in cauza vreunei subtile scurgeri de gaze numai de mine simtita, fie din cauza aerului inchis, am cazut din picioare pierzandu-mi constienta. M-am trezit intinsa pe o banca, cu o multime de capete aplecate asupra mea, cu vreo duzina de ochi nelinistiti privindu-ma cu incordare; nu intelegeam ce se intampla si tot ce-mi aminteam era ca urcam trasa in sus ca pe un derdelus de lumina, ca eram usoara, fericita si mi-era cald.Imaginea aceea de urcus luminos mi-e si astazi prezenta pe retina, dar n-as putea spune daca era o traire generala, a oricarei fiinte aflate in acea situatie sau era doar imaginea alba a iernii de afara care ma urma in nefiinta.Cine stie? Dar exista oameni, mai ales printre medici, care au fost preocupati de experientele de dupa moarte, iar unul dintre ei Michael Newton, Ph. D. le-a publicat intr-o carte numita "Destinul sufletelor", aparuta si in romaneste la editura Cartea Daath. E interesamta si convingatoare pentru multi, iar situatia evocata de tine pare a fi adevarata a in cele mai multe dintre cazurile prezentate.
Astfel de relatari au facut mii de oameni in conditii asemanatoare. Deci nu te minte.
Dacă acum închizi ochii şi te concentrezi poţi să obţii acelaşi efect ca respectiva persoană. Nu i s-a întâmplat nimic anormal, ieşit din comun. Dacă venea cu aparaţia unor personaje sau semne biblice, atunci poate se ridica semnul de întrebare pe autenticitatea relatării. Dar aşa... e pură medicina
Sincer, nu cunosc, insa sa ne gandim ca poate sa fie "radacina" zicalei: "Am vazut cum se derula viata in fata ochilor"
Presupun ca intervine atunci cand nu esti decis daca vrei sa mori sau nu, deci de aici si posibilitatea de a opri la evenimente (daca ceea ce spui tu este real, dar nici nu contest). Dupa revederea vietii, s-a decis ca mai exista lucruri de facut si a ramas in viata.
Nu am un caz extrem de similar, insa despre decizia de a muri am auzit: Un doctor, proaspat iesit din Universitate, s-a dus sa vada cativa pacienti suferind de cancer, in stadiu final. Si a vazut o doamna putin mai in varsta, paralizata la pat, cu copiii dansei pe langa, si alte rude. El a spus ca vrea sa se duca sa stea de vorba cu respectiva pacienta, insa colegii s-au impotrivit din cauza comportamentului proaspatului doctor, dar s-a dus oricum.
Dupa o ora, doua, iese din cabinet, iar doamna era ca inainte.
A doua zi, a revenit la aceeasi pacienta, si pacienta deja incepuse sa mearga, sa vorbeasca cu toti.
Ea i-a multumit doctorului, spunand ca si-a dat seama ca inca mai are de rezolvat treburi pe lumea asta, mentionand ca boala sa, cancerul, a inceput sa se retraga.
Tu poti trage concluziile.
Nu stiu, am 13 ani dar toate rudele mele care au fost implicat in asa ceva au murit.
cred ca e o iluzie
Buna, Ma numesc Octavian Repede, sunt realizator de film documentar, impreuna cu Asociatia Nova Polaris. Tocmai ce lucram la un film dedicat acestui mit "Revederea vietii" si ne-ai putea ajuta foarte mult daca ne-ai pune in contact cu persoana respectiva, ce si-a revazut "viata". Cautam sa realizam interviuri cu astfel de persoane. Exploram fenomenul. E un film documentar pioner. Ne-ai putea scrie un email pe contact@novapolaris.ro cu mai multe detalii, eventual cum sa luam noi legatura cu cunostinta ta. Cu multumiri! Un trailer al filmului este pe http://cinema-documentar.ro/