Lipsa asteptarilor.
Avem prea multe asteptari si pretentii, din cauza asta devenim prea sensibili si usor de lovit sub aripioara. Nu e nevoie sa fim cu totii miliardari, superstaruri, mega-cunoscuti si idolatrizati. Nu asta inseamna sa fim fericiti si impliniti. Cred ca e mai important sa facem cu bucurie si placere absolut tot ce facem, cred ca asta inseamna fericirea absoluta.
F smart si inteligent raspuns
Sa am o viata macar medie.
Sa stau cu iubitul si sa nu isi bage nimeni coada intre noi,sa avem o casa, sa avem de munca si un salariu decent, sa ne permitem si sa avem un trai mediu (referitor la mancare haine), sa putem sa calatorim sa mergem cu cortul sa mergem la o cabana sa avem weekendurile si concediile pline de relaxare si iesiri in natura, sa facem doi copii un baiat si o fetita si sa ramanem fericiti si iubiti pana la adanci batranete in liniste.
Asta mi s-ar parea mie fericirea absoluta.
Nu ti se pare ca in acest caz fericirea depinde de cineva? De ceva? Oare nu noi insine suntem principala noastra sursa de bunastare?
Nu poti sa fi pe veci fericit singur din punctul meu de vedere.
Si nu nu depinde de cineva ce am spus eu ci te bucuri cu cineva.
Daca nu mai e acel cineva nu te mai bucuri cu acel cineva pentru ca acel cineva era sursa fericirii
Suntem facuti sa ne iubim si inmultim, sa facem famili si sa convietuim impreuna si e normal sa te bucuri cu cineva...
Aratami tu mie un om ce o sa fie fericit pana la adanci batraneti singur fara sa impartasasca cu nimeni nici o bucurie.
Pai singuratate nu inseamna doar sa nu ai un partener..si de multe ori partenerul poate fi o sursa de stres doar si acesta produce fericire si bunastare in contextul in care tie iti satisface dorintele fizice si psihice deci tot e un fel de egoism
Nu ma refer doar la un partener ci la persoanele din jur in general.
Si oricum si un partener de viata tot iti trebuie la un momendat si nu trebuie sa fi egoist sa iti doresti iubire deoarece si tu la randul tau il satisfaci fizic si psihic
In concluzie fericire = bunastare oferita de persoanele de care suntem inconjurati + dezvoltarea profesionala in contextul unei societati dependente financiar
Da din punctul meu de vedere fericirea inseamna sa ai apropiati langa tine (partenerul de viata, copii) care sa te iubeasca, o situatie medie sa poti trai decent si liniste aa da si sanatatea.
Iti dai seama ca in toate astea mai pot fi probleme si greutati dar gandul ca le ai te ajuta sa treci peste toate si sa fi mai fericit.
Noi oamenii traim prin a primi si a oferi. Privind din perspectiva aceasta, noi suntem mai fericiti atunci cand oferim.
Nu sunt sigură că există așa ceva și dacă ar exista, ar fi ceva de scurta durata. Degeaba spun eu acum că mă face fericita o familie, pentru că la un moment dat poate interveni ceva și să se destrame. Apoi, altceva mă va face fericită și tot așa. Nevoile se schimbă și ideea de fericire la fel. Nu cred că suntem suficient de profunzi încât să înțelegem cu adevărat cum sta treaba aici.
Sa iesim din anonimat de exemplu, e primul pas spre fericire. absoluta? ne-inventata inca.
Sa fi fericit permanent, chiar si in fata mortii. Aceasta se dizolva din pacate, din cauza noastra. deoarece nu mai iubim viata, esenta, lucrurile marunte. Am ajuns sa avem un ego de neimaginat: "sa moara vecinul ca sa ii iau capra". Putini au acest "bec aprins permanent". Multi aleg suferinta (nici nu stiu cauza) si cersesc doar pe clipe de fericire (o fericire limitata).
1.000.000.000 euro.
Sa am parte de o iubire.
Sa mananc fara sa ma ingras.
Sa rad in fiecare zi.
Sa am momente de liniste si pace.
Sa ma distrezi si rad in fiecare zi.
Pai sa nu te poata supara nimeni, sa ramai vesel in orice situatie, sa simti ca ai tot binele din lume, etc.
AvalohAlyn întreabă: