Voi începe cu distincția din elamiți și celelalte două popoare, perșii și parții, fiind cea mai ușor de explicat.
Perșii și parții, la fel ca englezii, germanii, românii, irlandezii, grecii și rușii, sunt indo-europeni, adică se trag din acei nomazi care, în urmă cu 5.000 de ani, populau stepele Ucrainei (cultura Ямная/Iamnaia, de la "яма", adică "groapă"). Acești nomazi au migrat ulterior în Europa și Asia. Descendenții celor care au luat calea Asiei se numesc "indo-iranieni" și s-au despărțit, undeva între 1.800 și 1.600 î.Hr., între iranieni și indo-arieni (vezi sanscrita). Acești indo-iranieni nu au ajuns în Iran decât prin 2.000 î.Hr., undeva prin timpul culturii Magna-Bactria. Elamiții, care nu erau un popor indo-european, au fost acolo de mai demult. Elamita a avut o funcție destul de importantă în perioada Imperiului Persan (indo-european) Ahemenid, dar a murit în cele din urmă.
Perșii și parții sunt diferiți, dar una minoră. Parții sau aparnoii, cum sunt numiți în sursele grecești, erau un trib iraniani de est, ca sciții, care ulterior au adoptat limba partă, o limbă iraniană de nord-est, înrudită cu persana.
Când indo-iranienii au ajuns în Iran (cca 2000 î.Hr.), elamiții mai erau acolo? Ce s-a întâmplat cu ei? Au fost exterminați de către noii veniți? S-au contopit cu aceștia?
Și încă ceva – Susa e mai vechi decât cetățile sumeriene (Ur, Uruk, Nippur etc.)?
Elamiții cu siguranță mai erau acolo când au sosit indo-europenii și limba lor a și fost folosită, alături de persana veche, ca limbă administrativă; în anii '30, când se făceau săpături la Persepolis, vechea capitală a Imperiului Persan, au fost descoperite peste 10.000 de tăblițe în elamită. După ce Alexandru cel Mare a cucerit Persia în 330 î.Hr., elamita a dispărut din documentele oficiale. În secolul II î.Hr. exista un stat, cu capitala la Susa, numit Elimais, vasal al Imperiului Part, despre care se crede că era un stat al elamiților, dar nu știm dacă mai vorbeau elamita - unii regi aveau nume în elamită, dar majoritatea inscripțiilor rămase de la ei sunt în aramaică.
Despre Susa, se crede că a fost fondat prin 4.400 î.Hr.; Uruk a apărut prin 4.000 î.Hr., Ur prin 3.800 î.Hr.
Mulțumesc, Nici! Știu că unii gândesc "oare de ce nu caută pe net?". Dar uneori căutatul ăsta nu e chiar așa de simplu. Știi cum e: deschizi o fereastră, citești, și după câteva paragrafe constați că trebuie să deschizi o altă fereastră, pentru că te trimite la un alt subiect; intrând pe noua fereastră constați că trebuie să mai deschizi una și tot așa, ca, la un moment dat, să te întrebi "oare de la ce am plecat?"
În plus, dacă pui întrebarea pe un forum, ai ocazia să și porți un dialog, cu diverse analogii și puncte de vedere pe care o simplă căutare pe Google de cinci minute nu le-ar oferi. Cu alte cuvinte, este și elementul uman care face diferența.
P.S. Cu plăcere!
Subiectul mai comportă comentarii. Uite, pe timpul lui Pompei și Cezar, se punea problema unei confruntări cu parții (parții deci, nu perșii). Antoniu chiar a pornit o expediție să cucerească Parția. De ce Parția și nu Persia? Întreb asta, pentru că Alexandru Macedon, cu vreo trei sute de ani înainte, cucerea Persia; Persia deci, nu Parția.
Pentru că nu exista un stat persan pe atunci. După ce Imperiul Seleucid, fondat de unul din generalii lui Alexandru Macedon, a căzut în secolul III î.Hr., au fost parții care au reînfințat statul iranian. Abia în 224 d.Hr. apare din nou un stat al perșilor, condus de Ardașir din Sasan.
E unul din userii quality ai comunității TPU. Nu îl doare mâna. Garantez!
Întrebarea este adresată celor 3-4 pasionați de istorie de aici. Din păcate eu sunt în grevă. Îi las pe ceilalți trei să răspundă!
Interesant.