E o chestie pe care am pus mereu pret, intr-o anumita masura, dar recent mi-am dat seama ca este chiar mai importanta decat credeam, anume: a fi intr-adevar constient de proprile abilitati, competente, realizari etc, si a nu te umfla in pene sau a face pe arogantul fara motiv.
Sunt absolut socat cat de multi oameni pun pret pe a PAREA mai mult decat pe a DEVENI. Vad atatia indivizi cum investesc non stop timp si efort pentru a da impresia ca sunt intr-un anumit fel, dar nu-i intereseaza nimic altceva decat impresia in sine. Chestia asta e pur si simplu absurda. Poti pacali un om cand te intalnesti cu el prima data, dar dupa cateva discutii iese tot adevarul la suprafata, deci nu vad rostul in tot procesul asta, mai ales ca ajungi sa te pacalesti pe tine insuti. Dau cateva exemple:
Am vazut la locurile de munca anterioare, mai ales la cele la inceput de cariera si in timpul facultatii, oameni obsedati sa poarte haine de firma. Mi se pare ridicol. Vedeam pupeze cu centura de la Gucci, pentru care nici nu-mi pot imagina cate seri la rand au trebuit sa manance parizer sau supa la plic, si se simteau foarte realizate pentru chestia asta. Ca si cum ne-ar face centura aia sa credem ca e bogata, noi fiind colegi cu acelasi loc de munca si acelasi salariu.
La barbati vezi des asta cu masinile. Il stiam pe un tip care vreo 3 ani de zile a lucrat la Vodafone sau Orange, nu mai tin minte exact, si locuia in casa parintilor ca sa-si cumpere nu stiu ce model de BMW. Dupa ce l-a cumparat, chiar se credea mare bogatan, ca si cum ar fi dat lovitura. Fundamental nu progresase cu nimic, tot la call center lucra, dar i s-a urcat toata chestia asta la cap, si el chiar se credea deodata mare om de afaceri, ca are BMW. Si chiar isi imagina ca noi restul il invidiem, ca am vrea sa fim ca el. Cred ca ma si judeca pentru faptul ca eu n-am avut niciodata masina, se gandeam probabil "uite-l si pe saracul asta", desi castigam semnificativ mai mult ca el.
Sunt altii care "dau lovitura" in sensul ca au odata noroc in viata, si dupa sunt convinsi ca de fapt nu a fost noroc, ci genialitate. La investitii de orice fel vezi chestia asta mereu. Intr-o alta intrebare tocmai am zis povestea cu un prieten care facuse day-trading. A iesit cu 500 de euro pe plus intr-o zi si refuza sa accepte ca a avut doar o zi extraordinar de buna, el credea ca e noul Warren Buffen si deja isi facea planuri legate de masina sport si vila pe care urma sa si le cumpere la anul. Dupa inca cateva luni, iesise pe minus cu mult din toata chestia asta.
Stii care e faza? Genul asta de mentalitate te trage enorm in jos. Daca ai nevoie ca IN SECUNDA ASTA sa pari bogat, puternic, inteligent, citit etc. vei avea teribil de mult de pierdut pe termen lung. Daca oamenii ar putea sa accepte ca nu putem fi toti milionari cu IQ 200 la nastere, ar putea sa-si canalizeze mai mult energia si inspre o forma reala de dezvoltare.
Apropo vreau raspunsuri doar de la barbati pentru ca se pare ca femeile doar umpla categoria cu tampenii, care nu au relevanta cu intrebarea.