Depinde la ce tip de riscuri te referi. Spre exemplu, pentru mine sinistra idee de a avea familie şi copii este un imens risc pe care nu vreau să mi-l asum. Nu din cauză că consider că viaţa mea este mult prea preţioasă, dar consider că am o viaţa destul de interesantă si liberă, pentru un om de secol 21, pe care nu aş vrea să mi-o încarc cu griji şi responsabilităti inutile. Şi nici cu copii, să mă mândresc că am ajutat la perpetuarea speciei şi să simt că viaţa mea contează din cauză că am un om în miniatură pe care-l îngrijesc.
Experienţa nu se bazează numai pe eşecuri sau pe realizări, ci pe toate acestea.Este imposibil să te numeşti un om cu experienţă dacă nu ai trecut prin toate etapele, adică de la eşecuri repetate până la realizări.Persoanele care consideră că viaţa lor este mult prea preţioasă ca să-şi asume multe riscuri sunt mai precaute.Aici este un subiect destul de delicat pentru că depinde de fiecare în parte, de personalitate. Poate pentru unii a-ţi asuma riscuri înseamnă să-ţi trăieşti viaţa din plin, dar pentru alţii este o nebunie să-ţi expui mintea şi trupul la diferite acţiuni dăunătoare. Până la urmă, este decizia fiecăruia să-şi trăiască viaţa aşa cum vor, riscând sau nu.Eu una prefer să risc pentru că îmi place să trăiesc în tensiune, nu în monotonia pe care trebuie să o suporte ceilalţi.Este viaţa ta, aşa că tu eşti cel care decide cât să rişte sau nu, tu decizi cum vrei să acumulezi experienţă. După cum spunea cineva foarte frumos, să trăieşti este o artă iar singurul creator eşti tu însuţi.
Un singur cuvant:
-Depinde si Depinde.
-Depinde atat de riscuri cat si de esecuri.
-Depinde de situatia data.
-Depinde de influentele interioare si exterioare.
-Depinde de ce fel de persoana esti, adica pana unde esti in stare sa ajungi.
-Depinde si de "libertatea" pe care o ai la dispozitie.
-Dar mai ales, depinde de ceea ce se afla la -mijloc- (in "joc").
-Depinde de multe!
-Numai bine.
Nu intotdeauna inveti ceva dintr-un esec. iar daca persoanele nu ar risca niciodata ceva in viata lor, inseamna ca ea ar inceta sa mai fie atat de pretioasa
Aș spune ca sunt oameni prudenți. Ceea ce e rau in asta e ca la majoritatea aceasta prudența se transforma intr-o precauție a egoismului, a temerii și a lașitații.Chiar daca pierzi prin eșec, caștigi experiența.Iar experiența nu e ceea ce ni se intampla.Este ceea ce facem cu ce ni se intampla.
Depinde de mentalitatea ficaruia. Nu se poate trai cu ideea ca toti sunt egali.
1. Nu vreau sa ma pun in pielea lor. Eu nu am ce sa risc! Am invatat sa ofer nu pentru ca am prea mult ci pentru ca stiu ce inseana sa nu ai. Pe mine asta ma motiveaza intotdeauna. Risc pentru a pricepe, risc pentru a invat.
2. Pentru mine intrebarea asta este ceva de genul "teorie sau practica?" PRACTICA, normal. Cazi, te ridici, mergi mai departe. Data viitoare vei sti unde ai gresit prima data. Iar, experienta nu se poate pierde niciodata. Intotdeauna se castiga!
Cand castigi un anumit lucru te opresti in a mai evolua in acel lucru.
Cand pierzi un anumit lucru, te motiveaza sa continui sa studiezi in acel lucru
De exemplu am media 10 la geografie, asa ca nu mai invat pentru ca nu am nici o motivatie.
Daca iau 4, atunci nu ma voi opri din invatat la geografie.
Păi, normal c-ai să câştigi experienţă, doar n-ai s-o pierzi. Depinde şi de persoană acum. Că unele sunt neîncrezătoare în puterile lor, şi, eşecul se spune că e locul unde te ridici pentru a merge mai departe.
anonim_4396 întreabă: