Eroul absurdului e cel care in disperarea lui de a cauta un sens al vietii, il inventeaza pe d-zeu.
Cine spune? Filozofii lu' peste, aia care vizeaza ceea ce nu pot nici macar concepe, aia care isi doresc ceva fara a avea nici macar cea mai mica notiune despre acel ceva, aia care au fantome in cap, care traiesc in alta realitate, una imaginara?
Daca tu sustii asta, argumenteaza-mi.
Hai ma lasa-ma! Adica tu poti spune orice, sa ma provoci, chiar ataci evident, iar eu sa-ti fac jocul, sa-ti tolerez afirmatiile? Uite analizeaza asta din punctul meu de vedere, a celui care crede ca viata nu are nevoie de un sens:
"Nu trebuie decât să ai un strop de rațiune și logică pentru a recunoaște că viața are o semnificație."
Deci eu sunt ala fara un strop de ratiune si logica? Wtf.
Foarte bine mă ^inteligentule^ dacă vrei argumente îți dau, în primul rând TU nu ai NICI UN argument pentru care viața nu ar trebui să aibă vreun scop.
Gândește-te la logica ta : Nu avem nici un scop în viață, nu avem nevoie de unul, trăim degeaba, nu o sa avem niciodată un scop al vieții, este foarte normal să trăim fără nici un scop.
Acestea sunt ideile promovate de tine. Atunci de ce nu te sinucizi? Ca și un obiect, dacă nu are un scop, îl arunci, sau îi găsești scopul și îl folosești...
Da, eu te pot manipula foarte ușor și să te provoc pentru că ești foarte vulnerabil.
Sunt de acord cu acest citat, si chiar il si pun in practica, neg in general faptul ca viata si existenta noasta ar avea vreun scop/ sens inerent, si imi traiesc viata fara vreo semnificatie anume.
Cei care constientizeaza absurdismul existential, realizeaza ca sunt incapabili sa dea vreun sens vietii, intrucat viata este incerta si nu depinde doar de alegerile si liberul tau arbitru, conteaza si liberul arbitru al celorlalti, legile deterministe ale universului etc.
Cred ca e dat (citatul) de un credincios; si il vizeaza pe cel ateu ca fiind eroul absurdului. Intrebarea asta, ca si altele puse de tine, ii pune fata in fata pe atei si credinciosi, iar discutiile cel mai adesea iau caracterul unor polemici interminabile, pentru ca fiecare are sacul lui cu asa-zise argumente. De asta unii evita sa mai raspunda, stiind ca orice ar spune ei vin celalalti si arunca mingea inapoi peste fileu. Parerea mea.
Ce carte?
poate o citesc si eu.
Acest citat este dintr-un memorator de liceu.
Opinia mea:
Un zeu reprezinta un sens al vietii doar pentru o persoana careia ii place sa fie sclava.
Viata unei persoane are scopul dorit de acea persoana. Unii n-au nevoie de niste zei ca sa aiba un sens.Fac ce isi doresc ei.
Poti si sa nu faci ceva planuit.Sa mergi de pe o zi pe alta.Nu pare ca are un sens dar are.Sensul unei vieti ca asta este placerea.Nu ma refer la sex sau ceva similar.Pur si simplu faci ce vrei cand vrei fara sa iti pese de niste reguli sau alte chestii care te limiteaza.
Chiar daca viata are un sens...nu vad de ce ai vrea sa il vezi.Sa zicem ca vrei sa faci mai multe chestii in viata ca asa iti place tie.Chiar te-ar ajuta cu ceva sa vezi scopul acelor chestii daca ele iti plac? De fapt, scopul il sti deja.Fiecare stie ce scop are viata lui.
Daca vrei sa faci ceva si nu sti de ce, nu ai nici un motiv, nu te distreaza, nu te descarca de nervi...etc atunci esti dement.Fiecare actiune a omului are un scop. Lovesti ceva-te descarci, furi-ai nevoie de acel lucru, razi-esti vesel, bati pe cineva-ai avut un motiv...etc.Nu conteaza ce cred altii.Scopul comun care este reprezentat de un zeu este pentru adunatura de sclavi.
Nu acelasi lucru se poate spune si despre persoanele care au acelasi scop si isi planifica viata in asa fel incat sa faca ceva comun si folositor(pentru ei sau pentru altii).
Eroul absurdului este cel care neagă existența lui zeus, dar este incapabil sa gaseasca alt sens al vieții.
ce parere ai despre citatatul meu?
Nu exista un sens obiectiv al vietii asa ca nu poti gasi decat cel mult un sens subiectiv al ei. Iar Dumnezeu nu e donator de sens al vietii.
Un sens obiectiv ar însemna un sens existent în afara conștiinței umane, deci chiar dacă ar exista sau nu tu nu ai putea fi conștient de ea, la fel ca restul.
La Kant obiectiv nu inseamna "in afara constiintei umane", ci intersubiectiv.
"Un sens obiectiv ar însemna un sens existent în afara conștiinței umane, deci chiar dacă ar exista sau nu tu nu ai putea fi conștient de ea, la fel ca restul."
Fals,fals, fals, de trei ori fals. Daca un lucru este "in afara constiintei umane" atuncinu este si automat incognoscibil, asa ca nu vad de unde ai tras concluzia "deci chiar dacă ar exista sau nu tu nu ai putea fi conștient de ea".
Si Soarele este in afara constiintei umane, el exista fara a fi o creatie a constiintei individului, si iacata ca suntem constienti de el.
SI tu esti in afara constiintei mele si iata ca sunt constient ca existi.
Cand negi ceva fie faci abstractie de acel lucru ingnorandu-l complet, fie il inlocuiesti, de obicei, cu ceva mai potrivit.
Daca eu neg existenta lui Dumnezeu inseamna ca nu ma interesaza si deja am adus altceva mult mai bun in locul lui. Nu e absdurd, e de bun-simt. Toti avem un sens in viata, nu avem nevoie de zei pentru asta. Lucrul asta e valabil doar pentru oamenii carora trebuie sa li se spuna ce sa faca, la ce coada sa stea la rand, ce sa aleaga, cum sa se poarte.