Nu prea are sens, decât poate unul forţat. Omul a fost foarte inteligent, dar ştii cum prea multă inteligenţă poate da şi în...altceva. Ludovic al 14-lea avea doar câţiva anişori când a murit Richelieu. Sunt curios ce cuplu ar fi făcut ei doi; cum s-ar fi înţeles.
În realitate, citatul în sine e disputat. Ceva asemănător a apărut întâia oară în 1723 (la 80 de la moartea lui Richelieu), când memorialista Françoise Betraut de Motteville a menționat în treacăt în "Memoriile" sale că Richelieu avea obiceiul de a se lăuda prietenilor că două rânduri scrise de mână îi sunt suficiente pentru a condamna și cea mai inocentă persoană, căci scrisul poate fi interpretat în mai multe feluri.
Cel mai probabil cei doi nu s-ar fi înțeles. Ludovic își dorea să fie monarh absolutist, să aibă putere absolută, iar Richelieu tot putere își dorea. Nu e de mirare că după moartea lui Mazarin (1661), nimănui nu i s-a mai acordat titlul de "Ministru de Stat".
Sau... cei doi s-ar fi înțeles de minune dacă scopul ar fi scuzat mijloacele. Cu înțelegerea de tip lasă-mă să te las.
Apropo de personajele astea. Al. Dumas a scris o carte intitulată "Ludovic al xiv-lea şi secolul său", pe care am citit-o şi eu acum câţiva ani. Foarte interesantă istoria aia. Ce personalitate a avut omul acela! S-a impus încă de pe când avea doar vreo şapte ani. Iar despre Mazarin, aş zice că nu a fost cu mult sub nivelul de inteligenţă a lui Richelieu. Ludovic l-a acceptat şi chiar s-a folosit de sfaturile lui. Toată istoria Franţei este captivantă. Coborând doar cu o generaţie în urmă, dăm de vremurile tumultoase din timpul Caterinei de Medici, a evenimentelor din Noaptea Sf. Bartolomeu ş, a. Diane de Poitiers a fost şi ea o figură marcantă cuprinsă în istoria acelei epoci.
Unii poate vor zice: ce rost are să mai umblăm după relicve istorice? E, uite că alţii mai gândesc şi altfel.
Eu acum citesc "După douăzeci de ani". Excelent roman, ce să mai zic!
Aici, Mazarin e pictat ca fiind urât de micul Ludovic. Scena care reprezintă asta cel mai tare e atunci când Mazarin a intrat s-o vadă pe regina-regentă, mama lui Ludovic (pe atunci de 10 ani), Anna de Austria. Ludovic era tolănit pe covor, citind o carte despre războaie; când a intrat Mazarin, micul rege s-a ridicat îndată, pentru a-l sili pe cardinal să facă la fel.
Sincer, mie îmi place mai mult de Richelieu decât de Mazarin. Richelieu avea un anumit geniu, o inteligență de invidiat. Deși e antagonist aproape tot romanul "Cei trei mușchetari", mie tot romanul mi-a plăcut de el. (Și până la urmă, l-a făcut locotenent pe d'Artagnan, deci nu era așa rău.) Mazarin nu mi-e deloc simpatic.
Richelieu era un adevărat campion la căutatul nodului în papură. Avea o inteligență cu adevărat diabolică.
MoonLight7 întreabă:
dudy2204 întreabă: