Ordonare:
După relevanţă
Ma învățat ce înseamnă nilhismul omul asta, asa pe înțelesul meu filozofic, îl respect mult, orice legătură cu Hitler e stupida
RăspundeDa, e adevărat. Sora lui, Elisabeth, a fost nazistă și e de vină pentru asocierea lui Nietzsche și a conceptului de "Übermensch" cu nazismul.
Răspunde Asa le numea Hitler în mein kampf
O parere foarte proasta. Oamenii sunt egali, nu exista supraoameni si alte prostii pe care le-a scris fumand iarba.
Nietzsche nu era nazist. Supraomul lui Nietzsche e complet diferit de cel nazist; citește cartea "Menschliches, Allzumenschliches: Ein Buch für freie Geister" ("Uman, mult prea uman: O carte pentru spiritele libere") și vei înțelege.
Sora lui Nietzsche, Elisabeth Förster, era antisemită iar după ce Nietzsche a înnebunit în ianuarie 1889, a preluat încet-încet arhiva lui personală și i-a modificat operele. Elisabeth a trăit până în 1935, fiind membră a NSDAP și transformând supraomul lui N. în teorie rasială nazistă. Însuși Hitler a fost prezent la înmormântarea ei, ca să înțelegi.
În perioada când era lucid, Nietzsche a criticat antisemitismul surorii sale și al soțului ei, Bernhard Förster. În 1869 el a renunțat la cetățenia prusacă, se considera el însuși de origine polonă și respingea orice legătură cu Germania; a numit cultura franceză ca fiind superioară celei germane în "Ecce Homo" (1888).
Nu cred ca m-ai inteles, prietene. Nu am criticat faptul ca a fost aplicata in nazism, ci ideea insasi. E o tampenie. Toti oamenii sunt egali.
Din puținele cunoștințe pe care le am despre el, cred că a avut o viață plină de suferință, care l-a împietrit și astfel a ajuns să se răzvrătească împotriva Lui Dumnezeu, până la afirmații de genul "Dumnezeu este mort".
Într-adevăr, de mic Nietzsche a dus o viață chinuită: tatăl său, pastorul Karl Ludwig, a murit în 1849 - când Nietzsche avea 5 ani - și toată viața a suferit de o boală pe care a moștenit-o de la tatăl lui: zile întregi de vomitat, migrene și ultimii 11 ani de viață a fost semi-paralizat, semi-mut și dement.
După cum am zis, tatăl lui Nietzsche a fost pastor luteran și mama lui l-a împins spre o carieră teologică: a urmat prestigioasa școală "Schulpforta" unde a învățat teologie, greacă, ebraică și latină (pe lângă Hegel, Schopenhauer, Goethe și alți clasici germani) iar la 20 de ani intră la Universitatea din Bonn să studieze teologie. Abia la 21 de ani a devenit ateu și s-a mutat la filologie. Motivul e consemnat într-o scrisoare către sora lui, Elisabeth: "Dacă creștinismul a devenit despre a crede într-un personaj istoric, eu nu vreau să mai am de-a face cu așa ceva." Adică Nietzsche considera că încercarea contemporanilor lui de-a împăca știința cu religie le strică pe amândouă. Nietzsche zicea că o credință e ceva perpetuu nedemonstrabil iar dacă încerci să împaci credința cu știința (care se ocupă cu a dem lucuri) Îl omori pe Dumnezeu. La asta se referea el.
Ce trist... Îi înțeleg într-un fel frustrarea. Dar dacă L-ar fi cunoscut pe Hristos, ar fi putut băga mâna în foc că nu e doar un "personaj istoric", ci Dumnezeu adevărat întrupat. Oare ce l-a oprit să Îl cunoască? 
Acum arde în iadul creștinilor care cu sabia a dus la crestinizarea Europei, Dumnezeu e mort,vezi tu ca e vreun Dumnezeu căruia sa ii pese de oameni, serios acum nu cred ca tu nu ai îndoieli,de ce da cancer la copii,cutremure, tsunami, nu exista nici un dz care sa se manifeste prin ceva, citește ceea ce a vrut sa afirme, puneți mintea la lucru
Poate nici n-a încercat. Friedrich a vrut de mic să fie muzician (tatăl lui cântă foarte frumos la pian, ținea concerte de Bach în parohia sa din Röcken, la sud de Leipzig, iar oamenii veneau de departe să-l audă, așa frumos cânta). Iar cum mama lui a vrut mereu să-l facă teolog... știi și tu că atunci când când părinții te împing să faci ceva, parcă vrei să faci invers. El își amintea că încă de la 12 ani avea gânduri care se abăteau de la dogma oficială.
În orice caz, omul a avut și idei cu care eu, ca creștin, pot zice că sunt de-acord; de exemplu el zicea că filosofia unui om este o reflecție a vieții lui, o concluzie a propriilor trăiri și că ar trebui întâi să ne întrebăm ce om poți să fii ca să emani o asemenea filosofie (adică ce-am făcut noi acum). Sau împărțirea operelor în curentele apolinic și dionisiac, folosită în cercul academic.
Nu, nu am îndoieli acum, mai ales după tot ce am trăit. Aș fi nebună dacă aș susține că Dumnezeu este mort, când El e Însăși Viața. Hristos este Dumnezeu, prin natura Lui.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
