Ce parere aveti despre Albert Camus si filozofia lui de viata?
Care este filozofia voastra preferata?
Ordonare:
După relevanţă
E foarte trista, specifica omului deconectat de Creator.Filosofia mea e cea crestina, credinta in Mantuitorul Hristos.
RăspundeE realista și de bun simt, în schimb a crede în basme e o minciuna totala, camus spune sa iți prețuiești viata,sa o vezi ca un dar,nu sa aștepți viata de apoi s-o sa cânți pe norișori, asta veșnic, sa urmezi toată viata niște reguli absurde, nu uita ca umanismul a eliberat sclavi, în Biblie E ok sa ai sclavi, a dat drepturi femei, se opune discriminări, rasismului și încă câte, evul mediu a reprezentat legea lui dz
Răspunde Filozofie creștină este impartita în 35000 de secte creștine, asa ca nu spune ca filozofia creștină ca nu reprezinți creștinismul, ai o doar o secta din alea
Nu umanismul a elibrrat sclavi ci pameni animati de convingeri crestine.
Minti,Deuteronom 15:12-15; Efeseni 6:9; Coloseni 4:1
Iată zece pasaje din Biblie care demonstrează în mod clar poziția lui Dumnezeu cu privire la sclavie:
Geneza capitolul 17, versetul 12:
Și cel ce este în vârstă de opt zile va fi circumcis între voi, fiecare copil om din generațiile voastre, oricine este născut în casă sau cumpărat cu bani de la vreun străin, care nu este din sămânța voastră. Cel care este născut în casa voastră și cel cumpărat cu banii voștri trebuie să fie tăiat împrejur.
În acest pasaj, Dumnezeu înțelege că oamenii cumpără alți oameni și este foarte clar că nu este deranjat de acest aspect. Dumnezeu vrea ca sclavii să fie circumciși la fel ca și oamenii liberi.
Capitolul Exodul 12 versetul 43:
Domnul le-a zis lui Moise și Aaron: "Acestea sunt regulile pentru Pesach: Nici un străin să nu mănânce din ospățul de Seder. Orice sclav pe care l-ați cumpărat poate mânca din el după ce l-ați tăiat împrejur, dar un rezident temporar sau un lucrător angajat nu poate mânca din el.
Din nou Dumnezeu arată că este complet împăcat cu conceptul de sclavie și că-i triază pe sclavi pentru tratament special.
Exodul capitolul 21, versetul 1:
Acestea sunt poruncile pe care le veți aduce înaintea lor. Când cumperi un rob evreu, el va servi șase ani, iar în anul al șaptelea va ieși liber, pe nimic. Dacă el vine singur, va ieși singur; dacă vine căsătorit, atunci soția lui va ieși cu el. În cazul în care stăpânul său îi dă o soție și ea îi dă fii sau fiice, soția și copiii ei vor fi ai stăpânului și el va ieși singur. Dar, dacă sclavul spune clar: "Eu îi iubesc pe stăpânul meu, pe soția mea și pe copiii mei; Nu voi ieși liber", atunci stăpânul lui să-l aducă la Dumnezeu; îl va aduce la ușă sau în tocul ușii; și stăpânul îi va găuri urechea cu o sulă; și el îi va servi pentru viață.
Aici Dumnezeu descrie cum să devii sclav pe viață și arată că este complet acceptabil să se separe sclavii de familiile lor. De asemenea, Dumnezeu arată că este de acord complet cu marcarea sclavilor prin mutilare.
Exodul capitolul 21, versetul 20:
Dacă un om își bate sclavul de sex masculin sau feminin cu un toiag și sclavul moare ca rezultat direct, el trebuie să fie pedepsit, dar nu trebuie pedepsit dacă sclavul se ridică după o zi sau două, din moment ce sclavul este proprietatea lui.
Nu numai că sprijină ideea de sclavie, dar Dumnezeu este, de asemenea, complet de acord cu ideea de a-ți bate sclavii, atâta timp cât nu-i omori.
www.bibliapentrusceptici.ro
Exodus capitolul 21, versetul 32:
În cazul în care taurul împunge un sclav de sex masculin sau feminin, proprietarul trebuie să plătească treizeci de sicli de argint stăpânului sclavului, iar boul să fie ucis cu pietre.
Nu numai că sprijină Dumnezeu sclavia, dar aici stabilește prețul unui sclav - 30 de sicli de argint. Observați că Dumnezeu nu este suficient de sofisticat pentru a înțelege conceptul de inflație. Au trecut de-acum 3.000 de ani și un sclav împuns încă valoarează 30 de sicli de argint, după cuvântul lui Dumnezeu.
Leviticul capitolul 22, versetul 10:
Nimeni în afara familiei unui preot nu poate mânca darul sacru, și nici oaspetele sau muncitorul său angajat. Dar dacă un preot cumpără un sclav cu bani sau sclavul se naște în familia lui, acel sclav are voie să mănânce mâncarea.
Aici Dumnezeu arată faptul că și copiii de sclavi sunt sclavi și că el este complet fericit cu acest concept.
Leviticul capitolul 25, versetul 44:
Sclavii tăi de sex feminin sau masculin să vină din națiunile din jurul tău; de la ei poți cumpăra sclavi. De asemenea, poți cumpăra pe unii dintre rezidenții temporari care trăiesc între voi și membrii ai clanurilor lor născuți în țara voastră, iar aceștia vor deveni proprietatea ta. Îi poți lăsa copiilor tăi ca proprietate moștenită și îi pot face sclavi pe viață, dar nu trebuie să-i stăpânești pe semenii tăi israelieni fără milă.
Aici Dumnezeu declară în ce situații poți achiziționa sclavi și precizează în mod clar că sclavii sunt proprietate, bună de cumpărat, vândut și lăsată moștenire.
Luca, Capitolul 7, versetul 2:
Un sutaș avea un sclav care îi era drag și care era bolnav și pe moarte. Când a auzit de Isus, a trimis la el pe bătrânii iudeilor, cerându-i să vină și să vindece-i sclavul. Când au venit la Isus, L-au rugat din răsputeri spunând: "El este demn să faci asta pentru el, căci iubește neamul nostru și ne-a zidit sinagoga." Și Isus a mers cu ei. Când era aproape de casă, centurionul a trimis la el prieteni, spunându-i: "Doamne, nu te deranja, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, de aceea nu am îndrăznit să vin la tine. Dar spune cuvântul și lasă-mi servitorul să se vindece. Căci eu sunt un om cu autoritate, cu soldați sub mine și-i spun unuia, "Du-te!"și se duce, și altuia "Vino" și el vine și robului meu: "Fă" și el face. Când Isus a auzit acest lucru, s-a minunat de el și s-a întors și a zis mulțimii care l-a urmat, "Vă spun că nici măcar în Israel nu am găsit așa credință." Iar când cei care au fost trimiși s-au întors în casă, l-au găsit pe scoala sănătos.
Aici Isus arată că este complet împăcat cu conceptul de sclavie. Isus vindecă sclavul fără măcar să-i treacă prin cap să elibereze sclavul sau să-i mustrească proprietarul.
Coloseni, capitolul 3, versetul 22:
Sclavilor, ascultați întru totul de cei care sunt stăpânii voștri pământești, nu doar de ochii lumii, ca adulatori, dar în curăție de inimă, temându-vă de Domnul. Oricare ar fi sarcina voastră, lucrați din toată inima...
Aici Dumnezeu arată că acceptă întru totul poziția unui sclav și că încurajează sclavii să muncească din greu. Acest sentiment se repetă în Tit, capitolul 2 versetul 9:
Rugați sclavii să fie supuși stăpânilor lor și să ofere satisfacție în toate privințele; să nu fie refractari, nici hoți, ci să arăte fidelitate deplină și adevărată.
Încă o dată Dumnezeu arată că este destul de îndrăgostit de sclavie.
Dumnezeu iubește sclavia
Dacă Biblia este scrisă de Dumnezeu, iar acestea sunt cuvintele Domnului, atunci se poate ajunge la o singură concluzie: Dumnezeu este un susținător impresionant al sclaviei și este pe deplin de acord cu acest concept.
După cum se poate vedea, aceste pasaje despre sclavie ne prezintă o contradicție imensă:
Pe de o parte, știm cu toții că sclavia este un abuz și o atrocitate morală. Drept urmare, sclavia este acum complet ilegală în toată lumea dezvoltată.
Pe de altă parte, cei mai mulți creștini susțin că Biblia a venit de la Dumnezeu. În Cuvântul lui Dumnezeu, "creatorul universului" afirmă că sclavia este perfect acceptabilă. Este în regulă să-ți bați sclavii. Înrobirea copiilor este perfect acceptabilă. Separarea familiilor de sclavi este în ordine. Potrivit Bibliei, ar trebui să practicăm cu toții sclavia și astăzi.
Intensitatea acestei contradicții este remarcabilă. Ne arată foarte clar că Dumnezeu este imaginar.
Dacă Dumnezeu ar fi exista și ar juca vreun rol pe planeta noastră, atunci ar elimina această legătură între el și sclavie. Nu există nici o cale pe care un Dumnezeu iubitor ar permite să fie perceput ca tolerând și încurajând sclavia astfel.
Iată un lucru pe care aș dori să te ajut să-l înțelegi: Tu, ca ființă umană rațională, știi că sclavia este greșită. Tu știi asta. Acesta este motivul pentru care fiecare națiune dezvoltată din lume a numit sclavia drept complet ilegală. Ființele umane fac sclavia ilegală, în sfidare directă a cuvântului lui Dumnezeu, pentru că știm cu toții cu certitudine deplină că sclavia este o atrocitate.
Ce-ți spune bunul simț acum despre o Biblie care acceptă sclavia în Vechiul și în Noul Testament? Având în vedere faptul că Biblia sprijină în mod clar sclavia, bunul simț ar trebui să vă spună că Dumnezeu este imaginar.
Înțelegerea argumentelor
Mulți credincioși vor argumenta că Dumnezeu a trebuit să vorbească în acest fel în Vechiul Testament cu scopul de a "potrivi" la cultura dominantă. Acest lucru, desigur, este o prostie. În mitologia creștină, Dumnezeu este cel care a creat oamenii și cultura umană. În plus, un Dumnezeu care trece cu vederea abuzul asupra sclavi și înrobirea copiilor în orice moment este pur și simplu atroce.
Un credincios ar putea spune: "Ei bine, toate aceste versete sunt din Vechiul Testament și nu se mai aplică datorită lui Isus." Acest argument cere mai multe întrebări evidente. De ce se mai tipăește Vechiul Testament în Biblie dacă Isus l-a anulat? De ce ne-ar spune Dumnezeu să ne batem sclavii?
Cel mai important lucru pe care această linie de raționalizare îl ignoră este faptul că Isus afirmă în mod specific că legile Vechiului Testament sunt încă în picioare. În Matei 05:18, Isus spune:
Adevărat vă spun că, până când cerul și pământul nu vor trece, nici o singură literă, nici o cratimă, nu se va ștergedin lege până când nu se îndeplinește totul.
Apoi, el continuă să spună:
Prin urmare, oricine strică chiar și pe cea mai mică dintre aceste porunci și-i învață pe alții să facă același lucru, va fi numit cel mai mic în Împărăția cerurilor; dar oricine le face și îi învață va fi numit mare în Împărăția cerurilor. Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu o va întrece pe cea a cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra în Împărăția cerurilor.
Potrivit lui Isus, Vechiul Testament este viu și bine. Potrivit lui Isaia 40: 8, "Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veci." Noțiunea că aceste versete vechi din testament nu se mai aplică este complet falsă conform Bibliei. Creștinii își imaginează că "nu se mai aplică" ca modalitate de justificare a religiei lor.
Alți credincioși argumentează că Dumnezeu nu a scris aceste pasaje despre sclavie din Biblie. Biblia a fost cumva coruptă de oameni iubitori de sclavi. În acest caz, întrebarea evidentă pe care ne-o punem este: În cazul în care Biblia a fost coruptă, cum putem ști ce părți ale Bibliei au venit de la Dumnezeu și care au fost părți introduse de către oamenii primitivi? Nu ai absolut nici o modalitate de a ști.
Atunci când începi să te gândești așa la Biblie înțelegeți ceva foarte important despre Biblie. Ori întreaga Biblie a fost într-adevăr Cuvântul lui Dumnezeu, ori întreaga Biblie a fost scrisă de oameni primitivi cu absolut nici o suflare de la Dumnezeu. Iată motivul pentru care această linie de demarcație foarte puternică:
Dacă o parte din Biblie a venit de la Dumnezeu și o parte a venit de la oameni primitivi, nu știi care de unde e. Nu știi dacă Isus a înviat cu adevărat, sau dacă este doar o fabulă pusă acolo de oameni primitivi. De unde știi dacă Dumnezeu a scris cele Zece Porunci sau nu? În cazul în care orice parte a Bibliei a fost poluată de oameni primitivi, trebuie să respingi totul. Nu există nici o modalitate de a ști cine ce a scris, astfel încât întreaga carte nu este validă.
Nu există nici o cale de mijloc, iar Biblia trebuie să fie o carte de tip totul sau nimic. Ori a venit întreaga Biblie de la Dumnezeu, ori deloc.
Înțelegând această explicație de tip "totul sau nimic" despre Biblie, se poate vedea că există doar două explicații posibile pentru pasajele sclaviei din Biblie:
Biblia are dreptate, iar Dumnezeu iubește sclavia. Întreaga Biblie este Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât aceste pasaje de sclavie trebuie să fie Cuvântul lui Dumnezeu deasemeni. Legile din Statele Unite și din alte națiuni moderne care fac sclavia ilegală sfidează Cuvântul lui Dumnezeu. Judecătorul Curții Supreme Scalia ar fi promovat sclavia în exact același mod în care Dumnezeu a promovat cele Zece Porunci.
Biblia sprijină sclavia deoarece Biblia a fost scrisă de oameni care dețineau sclavi, nu de Dumnezeu. Dumnezeu este imaginar.
Mișcările aboliționiste
În secolul al XVIII-lea, opinia progresistă din Europa s-a întors împotriva sclaviei, însă aceasta era apărată de puternice interese constituționale. Mișcările aboliționiste au apărut din două principii fundamentale: răspândirea noilor idealuri filozofice și politice, dezvoltate din principiile Iluminismului, care culminează în Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului (1789) din cadrul Revoluției franceze, și extinderea unui nou model economic apărut în urma Revoluției industriale engleze, care a făcut ca sistemul sclavagist să fie mai puțin rentabil ca sistemul de muncă remunerat.
Convenția cu privire la Sclavie, semnată de Societatea Națiunilor pe 25 septembrie 1926 (în vigoare din 9 martie 1927) abolește sclavia și creează un mecanism internațional care urmărește aplicarea convenției. Națiunile Unite, ca urmaș al Societății Națiunilor, este chemată să aplice prevederile Convenției.
Creștinismul nu a dus la eliberarea sclavilor. Instituția a supraviețuit foarte mult timp după, în Imperiul Roman de Răsărit, din păcate.
Din punct de vedere moral, mare parte din creștini erau opuși sclaviei, doar că acest lucru era văzut ca un rău imposibil de evitat, la fel cum noi în ziua de azi nu putem desființa sistemul dobânzilor. Societatea păgână care i-a precedat i-a spălat bine pe creier, încât i-a făcut să creadă că fără sclavi nu se poate: împăratul are nevoie de slugile sale, la fel și cei bogați, au nevoie de domestici, sclavia era o metodă de a recupera datorii neplătite prin muncă silnică, și de asemenea una din principalele prade de război, în special în locurile sărace în resurse naturale, dar populate.
Singurul lucru care au reușit creștinii a fost să interzică celor necreștini, în special evreilor, să aibă robi creștini.
De asemenea, mulți creștini din bunătate își eliberau sclavii (dacă aveau propriile metode de a se întreține, dar mulți, odată eliberați, nu știau să se descurce, erau practic dependenți de stăpân precum erau dependenți de aer, și degeaba erau eliberați, că tot la stăpânul lor se întorceau).
La ora actuală, riscăm să ajungem într-un context mai rău decât sclavia: stăpânii asigurau mâncare, cazare, pat de dormit etc., dar angajatorii nu asigură acestea, și mulți vor ajunge să nu-și permită chirie, întreținere, mâncare, haine etc., din cauza sistemului care favorizează marile corporații și nu pe cetățeanul de rând.
Am citit şi eu Ciuma. Dar cel mai mult m-a impresionat mitul acela al lui Sisif (The Mith of Szsiphus). Camus nu apare înr-o listă a filosofilor, el trece drept scriitor. Totuşi romanele lui sunt considerate existenţialiste. Deci, într-un fel, este şi filosof. Mitul acela de care zic, în care Sisif se trudeşte să urce la deal un pietroi, dar nu apucă să ajungă în vârf că pietroiul îi scapă şi o ia înapoi la vale, după care Sisif trebuie să reia aceeaşi muncă, mitul acesta deci exprimă foarte bine condiţia umană. Uite, cât s-or fi chinuit ucrainienii să construiască oraşele alea, acum dărâmate, şi câtă muncă vor trebui să depună pentru a le reconstitui... Ăsta este doar un exemplu infim, dar care poate ilustra eforturile noastre, în general. Muncim o viaţă, realizăm, agonisim şi apare infarctul, la care privim neputincioşi şi lăsăm totul baltă.
Corect,totul e un absurd, ne prefacem ca dam scopuri pentru a merge mai departe, dar sa nu uitam ca totul e absurd
https://www.youtube.com/channel/UCp1mRTkVlqDnxz_9S0YD9YQ
Deci ai tu ceva acolo in creieras
Te indoiesti de creierul meu frate?
Niciodata,asa ne vb noi genile
Consider mai degrabă că prietenul lui, Jean-Paul Sartre, l-a depășit din punct de vedere filozofic: Sartre a dezvoltat o ontologie foarte riguroasă, de asemenea mi se pare că crearea unui scop în viață are mai mult sens la Sartre, deoarece el spune că esența noastră este definită de ce cred alții de cei din jurul nostru, iar noi, deși vom muri, vom continua să fim în mințile semenilor noștri și după moarte, ceea ce înseamnă că esența noastră transcede moartea, în timp ce în filozofia lui Camus încercarea omului de a-și crea propriul scop este nulificată de moarte.
Când Camus pretinde că omul face lucruri repetitive și fără sens, iar aceasta este o afirmație universală, sau cel puțin extraordinară. Dacă este o afirmație universală, atunci acest lucru necesită o cunoaștere universală a întregii lumi în detaliu, de care Albert Camus nu dispunea, iar dacă este o afrimație extraordinară, atunci necesită dovezi extraordinare (Principiul lui Laplace și Standardul lui Sagan).
Am citit în franceză una dintre cărțile lui principale care prezintă filozofia sa a a absurdului, L'Étranger.
! SPOILER! (poți ignora dacă vrei să descoperi singur cartea înainte)
Meursault mi s-a părut ca fiind efectiv un mormânt văruit, mort din punct de vedere psihic, și viu doar cu trupul, ignorant din punct de vedere al lucrurilor care transced lumea fizică, în special iubirea. Iubirea este tot ceea ce dă sens lumii care ne înconjoară (știu că aici am nevoie de o dovadă universală, ca să nu fiu ipocrit și să mă măsor pe mine cu măsurătoarea care am folosit-o pentru Camus, dar prefer totuși să fiu considerat un om simplu/prost în acest moment, și să nu mă aventurez în a justifica acum această afirmație; pentru mine personal, sentimentele din inima mea îmi ajung ca să-mi justific poziția, deși într-o dezbatere filozofică, a apela la experiența personală este considerat cel mai prost argument), iar lipsa lui de iubire față de propria mamă, față de partenera lui, Marie, și față de semenii lui îl fac practic un om total gol pe dinăuntru, deci fără vreo profunzime demnă de analizat, dovedită de altfel și de faptul că a spus că l-a omorât pe acel arab pentru că îl deranja soarele.
Mulțumesc mult de informații,nu știa. asta,mie îmi place ca spune adv,nu exista scop,sens și ca noi putem da sebs,scop vieți, cât despre iubire, mi sa părut cam imatur, sa pleci undeva, daca te ai îndrăgostit sa lași totul în urma, dar și acele lucruri contează și ce faci dacă vei fii dezamăgit ca nu trăim în basme
Pai, eu vreau sa cred ca dupa ce murim, se intampla ceva. Poate se intampla, poate nu, cine stie, nu a experimentat nimeni asta. Am multe zile cand ma gandesc la asa ceva, mai ales seara, cand toate gandurile vin ca un banc in capul meu. Am multe filosofii preferate, cu toate ca nu stiu daca sunt sau vor fi adevarate. Nu cred in Dumnezeu ca sa spun ca, dupa ce mor merg in Iad sau Rai. Deci, in concluzie, dupa ce murim aflam dacase intampla ceva sau nu, pana atunci, bucura-te de viata, traieste-o dupa bunul plac.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
