Ce părere aveţi despre aşa numitul fenomen al morţii?


Vreau o părere mai amplă indiferent de credinţele şi convingerile voastre.

Nu e niciun fenomen. Omul se naste, isi traieste viata, imbatraneste, trupul se uzeaza, se deteriorizeaza, la un moment dat ceva nu mai functioneaza si atunci survine decesul. Asta e principiul biologic. Din punct de vedere religios sunt acolo niste povesti in care daca vrei crezi daca nu, nu crezi. Povesti care fac referire la un loc numit Imparatia Cerurilor unde oamenii fara de pacate isi au locul dincolo de moarte. Pentru cei care au in spate pacate majore locul de dincolo de moarte se numeste iad, un loc unde se spune ca sufletele pacatoase sufera chinuri cumplite.

N-am o părere exactă, pur și simplu lucrurile astea se întâmplă, sunt inevitabile. E alegerea fiecăruia, dacă trăiește cu frica de moarte sau își construiește viața cum poate el mai bine, fără să-i tremure chiloții că ''Vai Doamne, dacă mor?''. În capu' meu, moartea e ca un rotocol de hârtie lipit cu scotch. Știi că e ceva, știi că e în mâna ta, că poate avea ceva înăuntru, dar nu poți ști ce anume e până nu-l ''dezbraci''. Dar, ca la orice cabină de probă, e doar o singură persoană. E moartea ta, doar tu o vezi. Cred că ăsta e cel mai corect lucru...
În fine, că te sinucizi, că găsesc alții metode s-o facă pentru tine, într-un final tot se ajunge la o ultimă bătaie a inimii.
Ă... Atât.
O seară frumoasă! În curând dimineață...



P.s: Asta-i doar în mintea mea.

Din punct de vedere biologic moartea reprezinta incetarea proceselor vitale la nivelul tesuturilor si organelor, stare in care sistemul nervos central prezintă leziuni ireversibile si reanimarea nu mai este posibila, astfel ca survine decesul, ca sfarsit al vietii.
Mai interesant este insa ce se intampla dupa moarte. Dupa cum bine stii, nimeni nu-ti poate spune cu exactitate (se pot face doar speculatii) insa un lucru e clar : niciun mort nu s-a mai intors. Aparent, persona ta moare odata cu corpul. Asa zisul suflet pare a fi o scanteie de energie care dispare odata cu decesul si de aici multi trag concluzia ca paraseste trupul. Nu o sa intru in detalii findca am incepe o larga conversatie in domeniul ''Astral projection''.
Personal cred ca universul asta este ca un ocean de energie iar viata este exact ca circuitul apei. Picaturile se evapora la lumina soarelui si caldura si pleaca din ocean, formeaza un circuit al apei iar la final se intorc inapoi in ocean de unde au venit si se contopesc pierzandu-si originea si forma. Si circuitul asta se perpetua.

Este normal. Face parte din ciclu vietii. Consider ca moartea e o trecere spre viata de apoi pentru ca cred in convingerile Bisericii noastre.

Ei bine, in ea se concentreaza toata esenta vietii. E punctul culminant al vietii. Ne nastem ca sa murim si toata viata suferim, ne temem, acceptam, ne intrebam chestii in legatura cu moartea, ca intr-un final intreaga suferinta este incununata de acest moment care ne-a pus pe fuga toata viata.

Viata e un examen. Moartea e momentul in care se termina examenul si primesti rezultatul "Admis, du-te spre lumina" sau " La dreapta si pe scari in jos" pana vezi pe o usa ca scrie "Lasciate ogni speranza, voi ch'entrate"