Ordonare:
După relevanţă
Avortul este un pacat! Este o crima cu premeditare! Fiecare copil ar trebui sa aiba sansa sa se nasca...
Am citit marturia unei mame care a avortat si m-a impresionat profund.
Era luna februarie cand am aflat ca sunt însarcinată eram înca la liceu ultimul an, i-am dat vestea prietenului meu, speram că-mi va spune să îl păstrăm, dar din păcate nu a spus aşa ma obliga într-un fel să fac avort. Evocînd diferite motive ca suntem prea tineri ca nu avem ce sa îi oferim şi alte chestii, într-un final am acceptat, in schimb nu dupa mult timp am avut o mica cearta şi m-a lasat singura.
Timpul trecea iar eu aveam 3 luni am hotărît sa merg la ecograf, era aşa mic si dulce un ghemotoc de copilaş, iar o asistentă lăuda copilaşul ca e perfect sanătos ca doamne ajuta o sa am un copil minunat neştiind ce vreau eu sa fac. Prietenul în care am avut încredere şi cu care am fost împreuna un an şi ceva m-a lasat singura.
Deja simteam cum mişca propriul meu copilaş în mine, l-am iubit mai mult ca orice, iar a venit ziua în care a aflat mama mea, m-au dus la spital şi m-a internat, dupa 2 zile mi-au dat ceva pastile (acele pastile intrerup sarcina pana la 6 luni) eu aveam 4 luni jumatate, mi-a dat prima tura de pastile, nu simtisem nimic dupa a doua tura am simtit cum mişca foarte tare copilaşul meu (se chinuia, era in ghearele morţii) iar dintr-o data nu am mai simţit nimic, a murit copilaşul meu.
A treia serie de pastile mi-au provocat contracţii, erau tot mai puternice dupa cateva ore mi s-a rupt apa si am nascut, am nascut copilul omorat de mine iar in loc să fie ca la o naştere sa-mi dea copilaşul în braţe sa fiu bucuroasă ei mi l-au luat era mic înca era mic de felul lui c-am cît palma, era fetita mea, Alexandra ingerul meu pe care nu îl pot uita şi nu îl voi uita niciodată, dupa ce s-a întamplat am avut vise în care plîngea şi mă întreba de ce nu am lasat-o? De ce nu am tinut-o? Mi se sfîşie sufletul.
Tot ce îmi doresc acum mi-aş da şi viaţa să o vad cum ar arata sau sa o am iar in pîntece, dacă o păstram acum aveam 7 spre 8 luni. Nu vă ucideţi copilaşul cum am făcut eu! Acum mi-aş da viaţa să o văd doar o secundă!
Să ne iubim copiii, să conştiezăm faptul că ei devin membri ai familiilor noastre încă din momentul conceperii sale, să spunem şi noi Da vieţii, aşa cum mamele noastre au spus Da cînd ne-am născut.
Spune Da vieţii, acesta este cel mai bun argument, nu căuta altă soluţie, nu refuza cadoul Divin deschide-l îţi aparţine!
Răspunde
Il aprob in caz de forta majora. Abuzul este desigur daunator, de aceea trebuie popularizata mai mult contraceptia. Femeia trebuie sa dispuna de libertate deplina in a hotari sa dea nastere unui copil. Mira
In afara de cazul tragic in care copilul ar avea handicap, nu as face niciodata un avort.
Sunt total impotriva. Copilul exista inca de la concepere, s-a demonstrat stiintific si la fel scrie si in biblie, nu comiteti un pacat!
Cand exista atatea metode contraceptive... e pacat sa se ajunga la avort!
Din pacate, in Romania avortul este inca o -metoda contraceptiva-...
Avortul terapeutic... e o necesitate daca fatul nu se dezvolta normal!
Este interesant cat de diferit privesc oamenii azi problema avortului. Pe vremea lui Ceausescu cand era interzis lumea nu-o punea la colt pe mama care facea avort - ca oricum era pedepsita - facand 5 ani de puscarie. Poate ca era de ajuns si pe vremea aia sa ti se explice ca e o crima si sa te infiereze societatea...
Sunt de parere ca sunt cazuri in care avortul este absolut necesar - boli ale fatului sau ale mamei (ereditare sau transmisibile care pot provoca deficiente mintale sau de alta natura fatului). Sunt sarcini toxice care pun in pericol viata mamei...
Sunt sarcini provenite din violuri sau in care mama este minora si nu cred ca este bine ca un copil sa nasca, indiferent de ce spune lumea.
Este oricum destul de aiurea sa faci intrerupere de sarcina doar pentru ca nu stii sa te protejezi. Din nefericire pot naste copiii multi dintre cei care n-ar merita sa-i aibe, pentru ca nu stiu sa-i ingrijeasca sau ii vand ca pe marfa... As fi de parere ca unii oameni ar trebui supravegheati si institutiile statului sa ia masuri. Nu stiu daca pentru copiii nascuti din asemenea familii nu ar fi fost mai bine sa nu se nasca. Este un chin viata lor incepand de mici - cum credeti ca se vor dezvolta mai tarziu?
Proasta. Fie pe fond religios, fie nu, este o alegere traumatizanta pentru femeie, o crima pentru viata ce incearca sa iasa la lumina. Fetelor, credeti oare ca merita pentru o partida de sex facuta fara discernamint sa va maltratati trupul? Barbatul nu sufera absolut NIMIC.
Forte buna! de ce sa se interzica? sa fac cate 10 copii si sa nu am ce le da de mancare?
Avortul este admisibil daca se pericliteaza viata sau sanatatea mamei sau a copilului. Putem considera periclitarea sanatatii mamei si atunci, daca este vorba despre o sarcina nedorita, accidentala, in care caz pastrarea sarcinii ar periclita psihicul mamei, chiar si indirect - din cauza revoltei familiei.
Avortul este admisibil daca se pericliteaza viata sau sanatatea mamei sau a copilului. Putem considera periclitarea sanatatii mamei si atunci, daca este vorba despre o sarcina nedorita, accidentala, in care caz pastrarea sarcinii ar periclita psihicul mamei, chiar si indirect - din cauza revoltei familiei.
Eu as face o lege: avortul sa fie interzis, cu urmatoarele 3 exceptii:
1. In cazul unui viol
2. In cazuri de gen: mama bolnava de sida sau orice boala incurabila transmisibila la fat, sau cazul in care mamei i-ar putea fi periclitata viata in timpul nasterii
3. In cazul neprotejarii CONSTIENTE (adica ai tot ce e nevoie: educatie, atentie, cunostinte despre anticonceptie, dar te lasi dus de val. Aici nu mai ai nicio scuza.
(cam asta este parerea si filosofilor in cazul problemelor controversate...)
Eu personal am o parere foarte proasta.
Ar trebui cumva legea talionului sa functioneze si sa raspunda fiecare pentru faptele savarsite.
Am experiente dureroase si as vrea ca eu sa fi fost unul dintre micuti... mi-e teribil de rusine si-mi pare rau, rau, rau...
E un pacat mare, traumatizasnt, cu urmari f. greu de prevazut!, de regula, consecinta a neglijentei, lipsei de respect fata de EA, inconstienta, si multe altele... dar banuiesc ca nu te referi si la caz medical, nu?! Pentru ca exista si cazuri de avort terapeutic! Altfel, e tot pacat, pentru ca nu stii, nu ai cum! daca nu cumva omori un potential viitor geniu, care ar putea salva Omenirea de niste boli, tare, grozavii... E cazul lui Beethoven!, nacut din niste parinti bolnavi, etc... Trebui mizat si pe ajutorul divin!
Desigur, intrebarea dumneavoastra, este una la care este nepermis a se raspunde prin (ex.) place sau nu; admit sau nu; este corect sau nu; etc.
Cert, din punctul de vedere al multor religii marii, LEPADAREA DE PROPRIUL FRUCT este un act nefiresc. Insa nu numai oamenii il practica, deoarece este intalnit in natura, dar pe principiul altor considerente decat cele practicate de om. As indrazni sa spun ca, Libertatea deplina ( de esenta Divina) nu ingradeste, culmea, nici chiar libertatea de a face rele, ci cheama implicit, la alegerea modului de viata, pe care dumneavoastra altcineva sau, eu pacatosul, sa pasim ( repet, liberi)
Nu mai insist, deoarece ar fi multe de discutat!
Deci, din punct de vedere religios, sunt stabilite cele ce apartin FAMILIEI, inclusiv cadrul in care pot aparea urmasi ( copiii, ca membri ai unei familii intemeiate) cat si in ce caz este admisa LAPADAREA DE FRUCT.
Din punct de vedere Medical (sunt conditii de specialitate) sunt stiute si aratate ( doritorilor) daca este posibil sau nu acest act, medical admis si in cazuri speciale chiarindicate/propuse de catre Meic.
Din punct de vedere conjunctural ( chiar admis de oameni si practicat), eu, care am inclinatii spre viata spartana, pot sa inclin sa admit parerea Medicului, care indica/propune ca este bine, a se recurge la avort, deoarece sunt multiple indicii ce dovedesc nasterea unui copil cu mari malformatii
Insa,
fara a avea conditia elementar fireasca/ceruta, rationamentului de a concepe un copil, FAMILIA, este un pas foarte frecvent si desigur gresit, care, in cele mai multe cazuri, face inevitabila si recurgerea la avort, sau admiterea unei casatorii formale.
Desigur casatoria formala, nu rare ori a gnerat o familie chiar fericita si cu intelegere.
Cert atat timp cat este o posibilitate nu trebuie recurs la Lepadarea de proriul fruct!
Dee Domnul bunatate, iertare si mila, oamenilor!
Legal, imoral dar practic.Nici o metoda contraceptiva nu e 100% sigura. Exista acel 1% de risc.Se poate intampla sa ramai insarcinata cu sterilet, cu pilulele luate sau sa se sparga prezervativul.Greu,dar se poate. Ce faci atunci? Daca mai ai vreo 3 si traiesti in cine stie ce camaruta sa nu-mi spuneti ca nu va ganditi la avort.Si daca ar exista o lege credeti ca nu va fi incalcata? Pana in 1989 exista legea si tot avortau femeile.
E omucidere din culpa! Esti constient de faptul ca atunci cand ai relatii sexuale exista probabilitatea ca femeia sa ramana insarcinata, nu se gandesc ca nu il doresc, nu fac nimic pentru a o proteja...si cand se constientizeaza gravitatea faptului, cel mai usor e sa iei decizii radicale care dupa parerea unora sunt cele mai simple, care nu implica responsabilitati si care...nici nu lasa multe urme...(nu mai multe decat traume postoperatorii, procese de constiinta, degradarea imaginii de sine,... nemaivorbind de riscurile pe care le implica oreratia medicala in sine asupra organismului si psihicului...)
Mai bine un avort decat un copil abandonat prin spitale.
Cati copii abandonati sunt intr-adevar fericiti?
Cati copii abandonati se bucura de caldura unei familii?
Cati copii abandonati cunosc intelesul cuvintelor mama si tata?
Cati copii mor de foame in ficare zi?
Cati copii cersesc, maltratati fiind chiar de catre parinti?
La asta nu se gandeste nimeni.
Dar sa lasi un copil nascut sa moara de foame?
Sa inteleg ca asta nu este o problema chiar atat de mare, putem lauda o asemenea mama ca nu a facut avort, chiar daca pe la 10 ani si-a trimis copilul la cersit, l-a legat in lanturi de patut, sau l-a lasat sa moara de foame incuiat in casa.
Eu nu sunt de accord cu avortul si ar trebui pedepsita ca atare pentru ca eu o considera o crima... chiar daca copilul acela este in burtica la mamica lui... el simte ce se petrece in jurul lui... el simte daca este dorit sau nu... si nu cred ca noi avem dreptul sa luam viata unui copil.
Ca e bine sau nu... fiecare cu parerea lui.
Dar trebuie sa fim realisti... de cate ori nu judecam tigancile pe strada cand le vedem cu copii atarnati de gat? Nu zici ca mai bine ar fi avortat? Ca sa vb cu respectiva despre contraceptie... mai greu.
Deci, parerile raman impartite, insa trebuie sa recunoastem ca e necesar (uneori).
O parere proasta, dar decat sa nasti un copil pe care nu-l doresti sau nu poti sa-i asiguri un trai decent, atunci e alta problema, si imi schimb parerea.
Ce sa spun. Nici nu vreau sa ma gandesc. Este groaznic.
Fiecare o face din "n" motivele ei. Nu e nevoie sa fim radicali sau sa judecam acum. Nu ar schimba cu nimic situatia.
In schimb consider ca este cea mai traumatizanta/cumplita experienta din viata unei femei. Trairile emotionale sunt puternice si nu trec usor. nu fara suport moral si intelegere.
Responsabili sunt parintii care nu ofera o educatie corespunzatoare adolescentelor.nu comunica nu dezvolta astfel de subiecte cu fetele lor. Majoritatea tinerelor sunt victime ale avortului.stiu destule cazuri.
Cel mai bine ar fi ca inca din liceu sau scoli sa li se prezinte problema din punct de vedere medical. Riscurile avantajele si responsabilitatile pe care le ai din mom in care iti incepi viata sexuala.
Eu personal consider avortul egal cu o crima. E exact ca si atunci cand omori pe cineva. Nu as face avort, cred ca in nici un caz. Acuma sunt atatea metode contraceptive si totusi se mai face avort. Pt. mine e cel mai mare pacat.
Mare pacat avortul! Si cine il face, de obicei, traieste toata viata cu constiinta incarcata.
Prin avort se ucide un copilas care nu poate sa se apere: am vizionat un filmulet in care un fat de 3 luni, in momentul in care simte "aspiratorul", incearca sa se ascunda, se trage inapoi, da din manute si daca ar putea fugi ar face-o.
Oricat de disperata ar fi situatia unei femei nu trebuie sa recurga la acest lucru decat daca doctorul o cere si poate ca nici atunci.
Asta-i parerea mea si as impartasi-o si altor femei care au nevoie de un sfat in acest sens.
Deci eu spun NU avortului!
Avortul, produs cu voie sau fara voie ramane intiparit. te intrebi ce o fi fost? cum ar fi fot? ce fel de personalitate ar fi avut? vedeti sunt multe semne de intrebare, sunt barbat dar inca mai sufar dupa un copil din prima casatorie. ramasesem in somaj cand sotia s-a dus si a facut avort fara sa stiu cand i-a fost rau a spus.nu avortul nu este o solutie, este o fiinta care are drept de viata cine suntem noi sa luam o viata? ganditi-va la mamele si tatii care isi doresc un copil si nu pot avea pune-te in situatia lor cand alti copii care ar avea varsta celui pierdut.si barbatii sufera chiar daca nu arata. ori ce copil, merita sa traiasca indiferent de starea lui. ce te vei face daca iti doresti un copil si nu vei putea avea? pana nu ai avut posibilitatea de a fi parintele unui copil nu vei simtii ca avortul nu trebuie facut. fara a vorbii de religie, sper sa fi spus ce si altii ar fi spus...
Avortul inseamna sa omori viata unui om...si in cer vei plati pentru. asa ceva.eu nu te sfatuesk sa faci asa ceva.
Poate fi acceptat doar in cazul unor situatii extreme.nu atunci cand pur si simplu, ai fost inconstient si nu te-ai protejat.presupun ca se raman cu traume din multe puncte de vedere. dupa, si mai e si pacat.
Cred ca este cel mai mare pacat care poate face o femeie.este egal cu crima pe care o fac criminalii la coltul strazii.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
