Uite, e o chestie foarte simpla, si nu cred ca e nevoie de calcule si cercetari complicate.
Ipoteza calatoriei in timp pleaca de la ideea prezentului relativ. Adica eu sunt in prezentul meu, tot eu (dar altul) este in trecut (dar in prezentul sau/meu), tot eu (dar altul) este in viitor (dar in prezentul sau/meu) samd. Deci vorbim de niste universuri paralele, caci altfel nu poti explica dpdv fizic stari ce nu mai tin deja de pisica lui Schrodinger, ci de constiinte.
Deci in contextul singularitatii universului, prezentul este absolut. Iar daca este absolut, atunci nu exista viitor, caci el INCA nu exista. Noi il facem. Deci implicit nu putem calatorii in viitor. De asemenea nu putem calatori nici in trecut, tocmai caci ar presupune aceeasi existenta a viitorului care este prezentul nostru (de acum).
Desi nu se cunoaste absolut nimic cert legat de asta, si aici zic de cele doua cazuri cel cu universul apralel si cel cu un singur univers, indiferent de situatie trecutul nu ar putea fi schimbat. La fel si viitorul, pentru ca se bat cap in cap. Ar inseamna sa ajunga intr-un punct 0 si sa ii dea cu eroare.
Calatoria in timp este imposibila si asta pentru ca Dumnezeu, care a creat lumea, nu permite ca cineva sa se intoarca in trecut sa-si repare greselile ci sa-si asume greselile, sa se caiasca si sa se corecteze pentru ca Dumnezeu sa aplice indurarea si iertarea Lui.
Astfel calatoria in timp ar fi ceva imoral.
AvalohAlyn întreabă: