Nimic nu conteaza in mod obiectiv, absolut. Exista miliarde de subiecti care filtreza prin mentalul lor ce anume conteaza sau nu. Omul dezvolta atasamente emotionale sau se identifica cu diferite chestii in viata despre care spun ca "conteaza". Viata, in fond, este complet inutila. Te nasti, si mori. Who gives a ***? Ai murit, la revedere. In cazul cel mai fericit cei dragi isi aduc aminte de tine de sarbatori. Omul este complet singur si complet inutil. Bine, ce zice Alex, ca nu dom'le, ca totul e util. Cu ce argument a venit, ca se darama societatea, ca intri in depresie, bla bla bla. Okay, si? Adica bun, trebuie neaparat sa facem scopuri ca altfel se naruie societatea si pierim ca indivizi? Pai da, dar asta nu e un adevar universal. Pe stejar o sa il doara la ciocan in continuare ca pe tine te-a parasit iubita sau ca ai fost dat afara de la munca. Ce zice Alex, hai sa ne pese unora de altii ca sa nu mai fim asa de singuri. E un subiectivism gretos. "Sa fie bine ca sa nu fie rau", "Hai sa fim mai buni" sunt doar strigate de disperare ale unor maimute care se prefac ca is importante.
Unde sa ne mai ascundem cand fugim de noi?
In jur e pace, nu-mi place In suflet port un razboi
Sunt un salbatic intr-o lume civilizata cu forta
Si nu sunt genul sa va car torta
Lumea fuge de cuvinte, deja nimeni nu spune ce simte
Deci nu mai avem nevoie de cuvinte
Constat ca sunt plecat cu capul
Deci sunt normal.
Uite am reusit, m-am relaxat in ultimul hal
Orice vis devine realitate, daca esti tampit
Poti fi pus la locul tau cu medicamentul potrivit
http://Versuri.ro/w/efeeid
Uitandu-ma pe geam ma-ntorc si plec din nou
Te invit sa vii cand nu sunt prezenta ta imi face rau
Prietenii care ma accepta cum sunt ma plictisesc
Iar pe cei care fug de mine nu ii mai gasesc
Daca mi-as permite sa fiu cum sunt n-as mai scrie,
Si m-as duce zambind de zece ori pe zi la puscarie
Gandesc la rece cand inima fierbe, sunt un intrus
Din propria mea lume ma simt exclus.
Plec departe