Ce poţi să faci,când ajungi la capăt de drum? Când nu mai ai speranţă? Când trăieşti din pură întâmplare? Când nu mai ai nici un loc,nici un rol, nici un cuget? Când 2 întâmplări nefericite îţi dau viaţa peste cap,mai mult decât ţi-ai fi dorit vreodată? Şi când lumea te judecă,fără să te asculte măcar? Mergi mai departe,pentru ce? Te opreşti în loc, pentru ce? Când propria viaţă e cel mai imens labirint din care nu mai poţi ieşi?

Vezi? Exact la asta am vrut sa ajung.Adevarul!
Si tu m-ai judecat gresit si nu te supara dar eu doar m-am aparat.
Aici gresesti, nu-mi dau cu presupusul si nici nu mi-am dat, am vrut sa ajungi sa spui singur chestiile de mai sus.Stiam ca nu ai cum sa fii asa arogant in realitate si imi cer scuze ca am cam sarit calul.Nu e vorba de orgoliu, doar ca m-am saturat ca lumea sa tot spuna: " viata e frumoasa, treci peste.Fiecare avem probleme!"
Da, ok, fiecare avem probleme, insa sunt unele persoane care pun prea mult suflet si se consuma.
Vorbim aceeasi limba, doar ca ne exprimam ideile asemanatoare in mod diferit.Nu a fost intentia mea sa jignesc dar m-am simtit atacata.
Oricum, sincer, chiar iti cer scuze.Nu mi-e rusine sa recunosc cand gresesc.
Se pare ca ne-am facut idei gresite unul in privinta celuilalt.
Nu sunt nici aroganta, nici puerila.Doar ca, viata nu e asa cum as fi vrut eu, mai ales ca sunt singura...
Imi cer scuze!

Nu trebuia neparat sa-ti ceri scuze, dar apreciez asta.Imi plac oameni sinceri care au ceva demnitate in ei.Si eu am gresit oarecum.
Si da, toti avem probeleme, unii mai mari, alti mai mici.Asta e viata si trebuie trainta si cu suisuri si cu coborasuri.Nici pentru mine viata nu e asa cum ar trebui sa fie, dar ar fi ok daca as putea sa dau timpu inapoi, dar nu se poate.Singura nu ai cum sa fi, tot ai un prieten, o prietena care te intele si te acepta asa cum esti, sa nu mai zic de parinti.Sti,conteza daca la nevoie ai si o singura persoana alaturi.Conteza chiar foarte mult din punct de vedere sentimental.Dar acum mai sunt si unii cu psihicul la pamant, sunt oameni care ii dobora greutatile vieti.Lumea spune multe, dar una e cand iti spune cineva care e intr-o situatie mai delicata si stie ce insemna viata, una e cand iti spune cineva din auzite. Evident ca anumiti indivizi gen Basescu poate sa zica ca viata e frumosa, chiar il cred ca e, asta pentru el.Ca tot a venit vorba, imi cer si eu scuze pentru cele spuse la adresa ta

Inteleg ce vrei sa spui.Parintii nu-mi sunt alaturi,tocmai asta ma doboara.
Ma judeca mereu gresit, vor sa-mi controleze viata (mama... tata e catelusul ei).Sa nu mai zic de jigniri.Din aceasta cauza nu mai am incredere in nimeni.Da, am persoane pe care le iubesc enorm, dar tot ma simt singura.
De fiecare data cand incerc sa trec peste, vine o nenorocire si mai mare.Nu-mi pasa deloc de mine, dar ma doare sa-i vad pe cei dragi suferind.
De cand eram mica am cunoscut greutatile si am traume peste care nu pot trece.Nu i le doresc nimanui...
Inca odata imi cer scuze. Uneori, din cauza stresului devin foarte impulsiva.

Poate si usor irascibila! Poti sa incerci sa vobesti deschis cu parinti tai si sa le explici ce te deranjaza.E o situatie mai delicata, dar probabil dupa ploaie o sa te bucuri si de soare.Eu apreciez ceva la tine, sinceritatea.Vezi,toate astea te-au format oarecum si nu pot decat sa-ti urez mult succes sa treci peste si sa te bucuri alaturi de cei dragi!

De 6 ani tot vorbesc deschis si nimic.
Asta e, m-am obisnuit.
Iti multumesc! Si eu iti doresc mult succes in viata si sper sa gasesti o fata care sa te iubeasca si sa o iubesti.
Conteaza sa-ti fie alaturi neconditionat si sa te sprijine, dandu-ti curaj.Desi sunt foarte rare, o vei gasi pe cea care iti va fura inima.Doar sa incerci sa privesti dincolo de aparente.

Mersi,si eu iti doresc mult succes in toate.Asta am facut mereu, am privit dincolo de aparente...

Asta daca ai cu cine si mai ai energie

Ce sa faci cand i ajuns la capat de drum? Pai niciodata nu esti la capat de drum! Trebui sa te ridici imediat, chiar daca nu mai ai speranta lupti pana la capatul puterilor, nu te poit opri nici in cel mai rau moment, nu exista "a esua" exista doar "a renunta" atata timp cat nu renunti nimic de pe pamant nu te poate opri, trebuie doar sa lupti si intr-un final vei sparge puterile destinului

Știai că speranța moare ultima orice ai fi? Ca să poți merge mai departe, metaforic vorbiind, desfăți aripile, desprinde-te de sol și încearcă să te înalți în înaltul cerului și să zbori, așa cum fac păsările.Viața merge înainte orice ar fi pentru că timpul nu se oprește niciodată,e nelimitat.El nu se oprește ca tu să te plângi,el merge înainte și nu se dă înapoi ca racul niciodată, chiar dacă e bine sau e rău. Dacă nu poți merge, ia-ți un baston sau târăște-te, dar orice ar fi, mergi înainte. Sper că ți-am fost de folos.

Mulţumesc frumos de răspuns.O să ţin cont de asta.O seară plăcută!

Mulțumesc,dar totuși nu-i cine știe ce răspuns, față de celelalte+că am răspuns târziu.