Greu de spus.Tu traiesti? Esti sigur ca existi? Oare tot ce ne inconjoara este real sau doar o urma de energie pierduta intr-un vast vid ce duce spre nicaieri?
^Oare tot ce ne inconjoara este real sau doar o urma de energie pierduta intr-un vast vid ce duce spre nicaieri^ - păi chiar așa eee
Hm, deci dacă aș întreba ce înseamnă moartea, tu ai spune opusul vieții, huh?
offff
Daca ne intrebi care este scopul vietii, sa fiu al reaq daca stiu sa-ti raspund. Se pare ca nu totul trebuie sa aiba un rost, multe lucruri apar si dispar in hazard.
Viata: un numar indefinit de experiente pana cand spiritul reuseste sa se contopeasca cu infinitul!
O călătorie al cărei scop este ca sufletul să învețe o lecție (oricare ar fi aceea).
Un ciclu de a arde karma dintr-o viata anterioara de a trece la un next level... Mi tare greu sa cred ca avem o singura viata cel puțin eu știu sigur ca am mai trăit și alte vieți. De multe ori mi sau întâmplat sa am deja -
vu în anumite circumstanțe. Poate de foarte multe ori.
Și știu că într-o zi se va termina și mă voi pierde în neant, nu voi mai exista. Rămășițele trupului meu vor fi poate singura dovadă certă și reală ( în afară de niște hârtii ) că am existat cândva.
E o șansă pe care o primim o singură dată. După noi se vor naște alții. Chiar și acum se nasc oameni noi, oameni fără nimic, fără gânduri, fără sentimente, fără amintiri, fără personalitate. Ei, viața lor, esența lor, sufletul lor se va forma acum, în primii lor ani de viață și personalitatea lor va fi creată în proporție de 100% de condițiile și mediul în care trăiesc.
De ce sunt așa cum sunt acum? Datorită mediului în care m-am născut și în care am copilărit.
Nimeni nu se naște bun, rău, harnic, leneș etc.
Ca și gândire la început suntem toți la fel, identici, nimic.
Așa cum spuneam, după noi se nasc alții, vor trăii și vor murii și ei, nu le vor păsa de noi așa cum nici nouă nu ne pasă de cei care au existat înainte iar acum nu mai există.
Chiar dacă am intra în istorie, am fi doar niște nume, așa cum sunt cei pe care îi învățăm la istorie.
Ne naștem și de acolo în primii ani de viață, putem spune că în acei ani de viață și începem să existăm cu adevărat.
O intrebare foarte grea la care mintea umana nu poate da raspunsuri concrete, poate doar idei, dar pentru mine viata inseamna sa am aproape toti prietenii care m-au ajutat candva, nu pentru ca le-a fost lor convenabil, ci pentru ca am avut nevoie de ajutorul lor
O intrebare prea grea pentru mine. Dar cred ca e ca un drum cu parti line, parti abrupte si alte parti prin iti este prea greu sa treci
Un amalgan de ganduri, actiuni, sentimente. O linie ce se termina cand te astepti cel mai putin lasand in urma ceva sau nimic. O speranta continua de a face ceva cu sanse putine de reusita insa uneori cu final fericit.
Viata reprezinta acea ocazie de a experimenta lucruri noi, pentru ca daca nu o traim acum, dupa oricum murim.
Sa iubesc doar cat trebuie, sa nu trag de timp cu ceea ce nu îmi place, sa am bani suficienți încât sa pot da și altora. Sa nu fii singur de sărbători sau de zile de naștere. Sa ai cu cine sa vorbești la nevoie sa călătorești și sa te poți bucura de viata și singur.
Sa te poti bucura de viata si singur? Asta.i o mare tampenie.Nu ne.am simțit niciodată completi fara o persoană lângă noi.Ce senzație ai cand vii de munca, de undeva si esti singur/a si nu ai cu cine împărți două vorbe, ce sentiment este cand nu te asteapta nimeni?
Meagainsttheworld întreabă:
anonim_4396 întreabă: