Ce s-a intamplat cu oamenii? Am ajuns sa ne expunem problemele pe internet in fata unor necunoscuti si sa asteptam sfaturile unor persoane pe care nici macar nu stim cum le cheama. Am ajuns sa ne certam cu familia, cu asa zisii,, prieteni ". Nu mai avem incredere in persoanele cu care am crescut dar asteptam sfaturi de la necunoscuti. Si cum se face ca cei abia pusi in tema cu problemele noastre gasesc rezolvari la care noi nici nu ne-am fi gandit. Cum e posibil ca un necunoscut sa te ajute mai mult decat prietenul din gradinita? Una e cand intrebam de filme, informatii etc si alta e cand ne spunem problemele din cauza carora nu putem dormi noaptea.
Nu inteleg aceasta legatura ciudata. Cum unii oameni se apropie datorita catorva randuri? Mereu am apreciat internetul deoarece iti ofera posibilitatea de a cunoaste oameni, de a afla povesti de viata asemanataore cu a ta, de a putea discuta cu oamenii chiar daca se afla de mii de km distanta. Dar serios acum, de ce ne simtim asa apropiati de unii oameni desi nici macar nu i-am vazut fata in fata? De ce avem incredere in ei si de ce ne intelegem mai bine cu ei decat cu cei din jurul nostru? Pentru ca inca nu i-am cunoscut cu adevarat? As vrea un raspuns cat mai complex.

Pentru ca in majoritatea timpului oamenii isi arata numai o anumita fata pe internet.
Online totul e simplu, cauti persoane cu trasaturi morale comune + ca mai este elementul anonimitatii care iti poate da o parere mai buna despre cineva decat in realitate.
In viata reala esti supus unei varietati mai mare de siruatii si de persoane. Persoane care au trasaturi variate si cu care poate nu ai tangente comune.
Pe net in schimb cauti persoane cu care ai ceva in comun, persoane care au o anumita gandire pe care tu o apreciezi.
Si astfel nu intalnesti aceeasi complexitate de situatii ca cele din realitate.
E si un nume pentru asta :

http://en.m.wikipedia.org/wiki/Assortative_mating

Si mai e un motiv, pe net o lume a extremelor.
Ori suntem extrem de sincer ori incercam sa fim persoane complet diferite...si nu prea poti sa fi asa in realitate

Urasc genul asta de intrebare! De ce? Pentru ca generalizezi in nestire! "Am ajuns sa ne certam cu familia" de unde ai aceasta informatia? A avut loc un eveniment de curand in urma caruia au inceput certurile in familie? Inaintea acestui eveniment nu aveau loc certurile in familii?

Hai sa raspund si la intrebare: internetul iti ofera anonimat aproape maxim (singura exceptie fiind ip-ul). Deci poti sa ti expui problemele fara vreo jena sau frica. Faptul ca primim raspunsuri mai competente de la oameni pe care nu i cunoastem depinde de la caz la caz, de la subiect la subiect. Daca am o nelamurire despre electricitate logic ca o sa l intreb mai intai pe tata care e de profesie electrician si poate apoi o sa consult wikipedia si in ultimul rand TPU. Daca am nevoie de o discutie pe o tema (poate chiar o polemica) atunci cel mai bine e sa folosesti un site gen TPU, singura problema fiind nivelul de inteligenta, de obicei scazut de pe internet.

Incearca sa cauti raspunsuri adevarate, nu complexe.

Iti spun eu cum e. Se intoarce lumea cu fundul in sus. Incet-incet o sa traim ca aia din Matrix.

Astea sunt vremurile, nu-i un lucru rau ba dimpotriva cred ca poate sa fie de real ajutor pentru unele peroane care chiar nu gasesc ajutorul in alta parte si site-ul acesta nu e tot internetul, sunt mii si sute de mii de siteuri de specialitate in care poti primi sfaturi de viata si nu numai foarte bune.
Chestia e ca persoanele pe care le intalnesti pe internet nu au defecte ba mai mult chiar tu le poti da o indentitate, un fel de afi, caracter sau chiar infatisare dupa felul in care se exprima chiar iti poti imagina cum ar arata acea persoana, de cele mai multe ori ne inselam dar nici nu conteaza acest lucru atat timp cat obtinem acel lucru pentru care am intrat in contact cu acele persoane necunoscute de pe internet.
Numai bine.

Lipsa responsabilitatilor, lipsa identitatii psihice, lipsa comunicarii, probleme de adaptare, labilitate psihica cu alte cuvinte, toate astea sunt niste caracteristici ale spatiului virtual care fac oameniI sa fie ce vor.Trebuie sa fii destul de retardat sa iti ghidezi viata dupa niste norme virtuale si sa iti construiesti un plan virtual pe care sa-l urmezi dupa sfatul oamenilor pe care ii gasesti.
Nu te simti apropiat, este doar senzatia pe care o ai atunci cand nu iti asumi responsabilitati si obligatii.
Iti poti asuma o identitatea, sau poti fi chiar tu, dar atata timp cat nu iti asumi responsabilitati ca in viata reala te simti apropiat de x sau y.Incearca sa iti asumi absolut cu adevarat ceea ce faci si ceea ce zici, si nu ai sa te mai intrebi ce ai scris mai sus.

Crezi ca ''strainii'' nu-ti pot da sfaturi bune?!
Ideea e ca simti nevoia sa te descarci cuiva; nu trebuie sa-ti vad fataul ca sa stiu daca pot sa am sau nu incredere in tine, ci doar sa-mi fi alaturi cand am cea mai mare nevoie
Somn usor...

Pentru a se ascunde.

Cateodata,prietenii reali se schimba, devin mediocrii in gandire, nu te mai poti baza pe ei.
Daca ai darul de a-i citii pe oamenii din virtual, ai sanse sa descoperi ceva bun, nou.Nu sunt de acord cu asta,dar alta alternativa nu mai este,doar in cazul in care esti mizantrop,atunci esti salvat.
Eu descopar ceva bun in anumiti utilizatori din aceasta comunitate,de exemplu,si as dori sa-i cunosc in realitate,sa comunic cu ei,dar natura m-a aruncat intr-o societate controlata de un biet neuron,slabit,amortit,uitat in agonie.
Pe cine as putea eu cunoaste in rahatul in care m-am nascut? Unde superficialismul,mondenitatile,semidoctismul sunt in top?
Esti privilegiat cu acest ochi selectiv, un ochi ce uraste societatea, unde claritatea se mentine ca o lacrima inchegata pe ochiul tau, un ochi ce este invincibil, indestructibil.

Internetul e divertisment in primul rand, apoi e exprimarea libera a gandurilor ce ne bantuie mintea, eu unu raspund ca sunt dependent de internet dar asta e

Sunt si persoane sincere pe internet, de fapt pe internet ne exprimam mai sincer ca in mod real de ce? ascunderea indentitati ne permita asta si in plus stim ca nu ne va afecta in viitor desi suntem mai liberi nu suportam consentilele dialogului
internetul are si partea lui negativa recunosc pana la urma daca te gandesti logic e pierdere de timp dialogul cu x din orasul y aflat la en distanta dar suntem programati genetic
acum sa nu uitam de viata reala ea e cea ce conteaza desigur nu cea virtuala ai dreptate, eu am invatat ca tot ce nu-i facut cu minte inseamna pierdere, banii, internet etc totul trebuie gandit rational, logic si sa isi recunosti dependenta cand o ai, multi tineri sunt dependenti de internet, imi amintesc generatia mea 89 eu cand eram de ani lor ma jucam ascunsa asa frumos era acum generaile astea numa pc au in cap de vina sunt si parinti vor sa scape de ei asa apare obezitatea, lipsa socializari =depresia
lipsa efortului fizic, gandiri etc
internetul e bun cand vezi un film, muzica te doxumentezi dar pentru socializare is lost of time parerea unui dependent de net

Interesant ca vezi asa lucrurile.Eu cred ca intrebam straini despre ce ne framanta pentru ca suntem anonimi unul pentru celalalt, acest anonimat ne apara bine secretele.Nu ne expunem in fata prietenilor pentru a nu-i supara cu problemele noastre sau a nu ne arata vulnerabilitate.Acceptam sfaturi de la necunoscuti pentru ca suntem constienti de faptul ca pentru ei suntem niste blankuri, ceea ce e perfect de altfel, nu?

Ţi-ai dat singură răspunsul.Marea majoritate a prieteniilor virtuale sunt false pentru că nimeni nu îşi expune adevărata personalitate pe internet.Dar, dacă stau să mă gândesc mai bine nici în viaţa reală nu ai să întâlneşti persoane care se exprimă aşa cum sunt ele, cât mai natural.Nu contează că ai legături cu persoana respectivă încă din copilărie.Îţi trebuie mai mult de o viaţă să cunosşti pe cineva cu adevărat...dar la urma urmei, ce contează asta? De ce trebuie să existe mereu acest impuls de a avea încredere în cineva, de a cunoaşte pe cineva? Singura persoană în care poţi avea întotdeauna încredere şi pe care te poţi baza eşti doar tu.De ceilalţi ai nevoie doar pentru amuzament,susţinere financiară, socială şi uneori emoţională.

Motivul pentru care te simţi apropiat faţă de necunoscuţi, faţă de cei pe care nu i-ai văzut în realitate ţi-l spune însuşi substantivul "necunoscuţi". Ceea ce este nou, necunoscut te incită, te scoate din rutină.Dar aceasta se dovedeşte a fi o simplă iluzie temporară. Până la urmă rămâi doar tu şi pământul.

Pentru că în spatele unui user name,ești anonim,nimeni nu te cunoaște.
De exemplu, eu îmi pot număra persoanele în care am încredere pe degetele de la o mână.
Aici dacă am o problemă, poate o să găsesc persoane care mă pot ajuta cu problema respectivă, sau cel puțin să îmi dea un sfat care s-ar putea să-mi prindă bine.
Odată am avut o depresie de scurtă durată și Delicacy m-a ajutat mult să trec peste, chiar daca poate ea nu a realizat asta.Pentru asta îi ramân recunoscător.

Cred ca anonimatul te face s ate simti liber sa-ti spui problemele fara sa te gandesti ca vei fi judecat. responsabilitatea e mult mai mica, sinceritatea e maxima, inclusiv la raspunsurile celor care nu vor neaparat funda. E ca un soi de psiholog empiric chat-ul asta pentru multi care nu au cine sa-si impartaseasca problemele serioase din viata lor. Sau care nu vad o rezolvare si asteapta alte minti" luminate" sa le arate calea.
E si o dovada de singuratate.

Probabil ca majoritatea se simt rusinati. Vreau sa spun ca una e sa vorbesti cu cineva cunoscut fata in fata, sa-i vezi reactiile, sa-i sesizezi tonul, sau chiar sa fii dojenat de persoana respectiva (care, cu siguranta, iti vrea binele). Uneori simti nevoia sa te expui in fata unor oameni care nu te cunosc si nu au cum sa te judece, in spernata ca poti obtine mai mult de la ei decat de la apropiati. Si cine stie? Poate ca acea problema tine chiar de persoanele apropiate. Dar nu in toate cazurile e asa. Depinde...
Oricum, cine zice sa ai incredere in cineva doar pentru ca-ti scrie un raspuns telegrafic? Doar pentru ca eu ti-am raspuns la intrebare nu inseamna ca deja suntem prieteni.

Ca om iti este mai usor cind te destainui cuiva necunoscut si mai mult cuiva care nu este de fata.este cumva ceva de genul cum ai vorbi asa de unul singur cu cineva imaginar.dar nu poti face asta ca atunci risti sa te ia lumea de nebun. daca ai vazut si la biserica cind te spovedesti nu vezi pe popa.sau asta este la catolici.nu stiu cum e ste la ortodocsi ca nu am vazut.zic de catolici ca am vazut in filme.deci omul se simte mai bine atunci cind cineva il asculta dar fara sa il vada.de aia cred ca au facut catolicii asa.stiu ca omul se simte mult mai bine fara sa vada.cind nu vezi persoana cu care vorbesti esti mai relaxat, nu te simti subapreciat si asa mai departe.rusinea iti dispare si ai ceva mai mult curaj.asta pentru ca cealalta persoana te asculta si te lasa sa vorbesti ce ai de spus.dar nu se poate vorbi de incredere.asa ceva nu exista.increderea se capata in timp si se arata prin fapte nu doar vorbe. faptul ca asculti sau povestesti cuiva necunoscut o situatie, o intimplare aia nu inseamna ca gata ai sau are incredere. apoi comunicare ne face sa ne simtitm mai usurati, mai liberi.de ce facem asta cu necunoscutii mai mult decit cu prietenii? din cauza intimitatii personale.cautam sa avem o intimitate personala ce nu o vom putea avea in cazul in care te destainui parintilor sau prietenilor. daca faci asta atunci toata lumea va afla ceea ce tu poate voiai doar sa tii pentru tine, dar simteai nevoia sa vorbesti sa spui ce te durea ce te nelinistea sa te simti usurat.si pe aici nu stie nimeni cine esti si intr-un fel esti in siguranta sau neazaul, bucuria sau ce tu vrei sa le stii tu doar tu ramin doar la tine. apoi mai sint chestii ce nu le poti spune la parinti.de ex sa mergi sa spui stii mama vreau sa mi-a trag cu X tu ce spui? ori sa spui unui prieten, amic frate m-am facut de ris ca am iesit cu o tipa si nu mi-a mers scula. exista posibilitatea ca amicu tau, prietenu tau sa nu te inteleaga si sa rida de tine.si tu care de fapt voiai sa isi spui oful si poate sa te ajute daca poate, vei risca sa te simti si mai naspa dupa.eu asa vad situatia.

Mai norma decat asa nici ca se poate.

Iti raspund, dar nu este un raspuns COMPLEX asa cum vrei tu. prietenii de la gradinita de care vorbeai tu nu sunt in tot deauna si cei mai buni. Am primit sfaturi de la ei care nu ereau cele mai bune, dar pe moment nu-mi dadeam seama. cand pui o intrebare pe net este mult mai usor pentru ca oamenii iti raspun ce ar face ei in locul tau nu 'cai verzi pe pereti' in plus nu te cunosc deci nu ar avea nici un motiv sa spun lucruri aiurea cu spusul problemelor sau povestilor de viata nu sunt de acord trebuie sa existe si o limita pana la urma decat sa intrebi prieteni sau pe net mai bine iti intrebi parinti ca sigur nu iti da un raspuns aiurea. pana la urma ei sunt singuri care te accepta asa cum esti

Pe langa protectia anonimatului oferita de mediul virtual, ai acces la zeci de pareri cu o singura postare. Daca ar trebui sa intrebi pe fiecare din cei care-ti raspund, face to face, nu ai mai cere un raspuns. La inceputurile civilizatiei moderne, puteai gasi un raspuns la intrebarile tale in agora, spatiu si comunitate care nu mai exista acum, fizic, dar care s-au transformat in forumuri virtuale. Eu nu cred ca e gresit, mai mult, cred ca e necesar.

Pentru ca pe internet nu ai de ce sa te temi de prejudecatile celorlalti.E o lume mai deschisa, dar si o lume in care gandesti inainte sa actionezi.
In viata reala avem tendinta sa evitam sa fim prea deschisi.Vedem chestia asta ca pe o slabiciune.
Si mai e si faptul ca in scris te exprimi mai usor decat prin vorbe.