Ce s-ar întâmpla dacă tot mai multă lume ar fi investită să învețe despre studiile umaniste?
Cum s-ar transforma lumea dacă s-ar învăța cu pasiune mai multă filosofie, religie, istorie, literatură, psihologie, și altele?
Sunt curios, și vreau răspunsuri interesante, nu la mișto!
Întrebasem retoric, în sensul că în prezent nu se prea poate vorbi de "binele din zilele acestea", când o pandemie loveşte întreaga planetă. După ce va trece asta, vom putea vorbi din nou de "binele" zilelor noastre. Că într-adevăr civilizaţia a adus mult bine. Revenind la ce ai întrebat, însăşi sintagma "studii umaniste" te trimite la elementul "uman". Şi cred că acele condiţii pe care le-ai descris ar putea aduce un plus de omenie printre noi. Bineînţeles, asta nu presupune renunţarea la studiul ştiinţelor sau la progresul tehnologic. Astea pot merge în paralel. Balanţa trebuie să stea echilibrată. Se poate uşor aluneca într-o parte sau alta. Cum ar arăta, de exemplu, o lume în care majoritatea ar fi captivată excesiv de studii în laboratoare, de gadgeturi, de matematici superioare, de roboţi, de programe spaţiale etc şi foarte puţin sau aproape deloc de poezie, literatură sau filosofie? Am câţtiga pe partea confortului şi a îmbogăţirii cunoştinţelor, dar foarte probabil ne-am îndepărta tot mai mult de spiritualitate, de cunoaşterea de sine şi de răspunsurile la întrebările existenţiale fundamentale.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Nu trebuie să fii religios că să înveți despre religie.
Răspunde
Doctrina religioasă este complet lipsită de sens fără să practici religia
respectivă, ceea ce înseamnă, să crezi.
Mi se pare absurdă ideea asta. Atâția oameni au studiat religiile, și le știu bine, și nu fac parte din religiile respective. Dar okay, dacă asta crezi.
Oamenii nu devin mai buni sau mai minunați dacă facu un curs la facultate pe o anumită temă, nici chiar dacă fac un curs de morală.
De aceea ora de religie de la școală nu are nici o valoare din acest punct de vedere. indiferent ce doctrină sau carte religioasă este predată. Ce înseamnă că au studiat religiile? Ce înseamnă că le știu bine?
Pai si atunci cine ar mai merge sa sparga lemne prin gerul groaznic de iarna, pentru a le putea vinde sa stea altii la caldura? Nu toti trebuie sa me axam pe un anumit domeniu, unii trebuie sa faca ceva si sa fie perdoane cat mai diferite si altii altceva. Doar prin diversitate au evoluat lucrurile. Daca sa zicem ar fi lumea plina doar te clone de-ale tale, ce s-ar intampla? Ai avea asa o viziune?
Lumea are nevoie si de persoane care nu stau asa bine la capitolul dezvoltare pe plan filosofic si posibil sa aiba alte calitati. Acum ca acestea ar putea fi dezvoltate prin incpnstienta si nu ar trebui sa le numim calitati, asta este.
Acele persoane pot sparge lemne sau să mature strada, iar în timpul liber citește o carte, și discută cu cineva despre idei. N-am mentionat că ar trebui studiate în școală, și să ia diplome.
Asa. O sa citeasca o carte frumos, la caldura, se mai uita la niste documentare, vede lucruri frumoase, vor si ele lucruri frumoase, au ambitie, vor sa ajunga sa aiba bani, se duc, studiaza, iau diplome, lucreaza piate la birou, isi fac o familie, isi invata copiii si se asigura ca ei nu o sa ajunga sa taie lemne si... unde se ajunge?
Nu poti zice ca acele persoane nu o sa studieze. Este adevarat ca sunt multe persoane care lucreaza in domenii mai "periculoase" sa zicem asa sau in conditii mai nefavorabile, si ei citesc carti si se preocupa de altceva in timpul liber. Dar ca psiholog, filolog cum ai zis, la un moment dat, o sa depaseasca bariera data de zona de confort. Este inevitabil.
Iar cei care nu o sa o faca, inseamna ca nu au ajuns la punctul zis de tine, nu? Deci se exclud. Sau nu l-a asta te-ai referit?
Te-ai referit sa fie tot oamenii de acum de pe pamant, dar mai intelepti? Sa stie ce vor de la viata si sa stea tot ca pana acum? 
Nu se bate cap la cap. Lumea are nevoie si de putina inconstienta.
Sau bine, poate nu ar avea. Dar... nu cunoastem alternativa. O fi mai bine, o fi mai rau... nu se stie. A, sau asta era intrebarea ta? Atunci posibil ca era mai bine, daca chiar trebuie sa aleg una dintre cele doua variante.
Numai bine ^_^
După răspunsul tău, pare evident că problema intelectualității în societate este că majoritatea oamenilor detestă viața grea, sau viața de jos, sau viața simplă, și caută să trăiască după cum se dezvoltă în urma lecturii cât să le satisfacă complexitatea și intelectualitatea dobândită. Nu vor să facă ceea ce trebuie în societate sau să se mulțumească cu ce au, pentru că pare a fi o gârlă de ales dintre toate, și mai bine să facă alții mai puțin intelectual sau să facă roboții (daca ne tot dezvoltăm tehnologic).
Dacă nu s-ar bârfi ca la sate sau la colțul blocului, și ar vorbi despre ideile lui Socrates, Plato, Aristotle, Julius Caesar, Sartre, Nietzsche, Iisus, Dumnezeu, iar oamenilor le-ar placea să mature strada pentru că le place să fie curat, sau să taie lemne pentru că le place lemnul și căldura, și neavând ambiția nebunească de a deveni oameni intelectuali ca profesie sau fără să forțeze/motiveze pe alții să urmeze aceste căi de viață și profesie, oare cum ar evolua lumea?
Ar însemna că sunt proști, și nu-și folosesc potențialul intelectual la maximum?
O nu nu. Nu asta am zis ^_^
Un mit zicea ca ne folosim doar 10% din creier. Desi mai bine zis ca ne folosim doar 10% din puterea de care suntem capabili. Eu, tu sau altcineva. Si restul? Asta ne face prosti? NU.
Nu am zis niciodata ca asta ar fi o problema, si nu spune ca "evident" cand clar nu este asa 
Am zis ca lucrurile sunt asa cum trebuiau sa fie.
Sa nu confundam prostia cu lipsa de inteligenta, exclus. Si vad ca ai sau am deviat cu ultimul raspuns de la intrebarea ta. Si si ca posibil, ca si cum ai raspuns ultima data, sa te (sau sa ne) indepartam si mai mult. Asa ca propun sa nu dezvoltam si mai mult.
Dar inca odata, ca raspuns clar la intrebarea ta, ce s-ar intampla daca lumea ar invata mai mult studiile umaniste... posibil ca asta ar afecta evolutia tehnologiei intr-o prima faza, ca mai apoi, tot acele peroane sa isi dea seama de problema asta si sa se indrepte iar spre vechile domenii de studiu.
"Cum s-ar transforma lumea dacă s-ar învăța cu pasiune mai multă filosofie, religie, istorie, literatură, psihologie, și altele?"
Fara Dumnezeu, toate aceste lucruri vor face mai mult rau decat bine, lucruri care se vad si astazi:
-filozofia pune la indoiala/sub semnul intrebarii chiar si adevarurile si lucrurile cele mai simple;
-religia -cum este islamul- ucide pe cei care nu sunt de acord cu aceasta (la fel a facut si biserica crestina catolica -chiar daca era crestina-, si va mai face; iar ortodocsii, chiar daca sunt crestini, urasc pe "pocaiti");
-istoria nu este relatata corect;
-literatura este fara speranta si fara nadejde;
-psihologia te duce in mod special pe absolut orice alte cai care sa te tina departe de Dumnezeu.
Asa sunt lucrurile fara Dumnezeu; fara speranta si fara nadejde. Sau in cel mai bun caz ofera substituiri, inlocuitori. Iar substituirea este infractiune; in cazul nostru, infractiune impotriva adevarului.
Cum ar fi dacă s-ar lua înn considerare părțile bune ale filozofiei și religiei, fără prea multă concentrare pe negativismul lui Nietzsche și alții, și fără negativismul religiei (adică ce fac islamiștii, ortodocșii, și alții cu părerile contrarii), dar să caute "adevărul", pacea, fericirea, și iubirea dintre oameni, om-natura, și om-animal-insecte (fie în religie, filosofie, istorie, literatură, psihologie, etc)? Și să exprime 90% din viața lor aceste atribuții?
In cazul acesta vor lua nastere mai multe aspecte:
-in primul rand am fi noi oamenii mai fericiti; adica ne-am face noua insine binele;
-vom putea cunoaste diferenta dintre raul din trecut si binele de care avem parte in prezent; d-asta nici nu mai exista razboaiele cum erau in trecut: pentru ca odata ce s-a renuntat la ele se vede/cunoaste/simte diferenta; numai dupa ce cunoastem binele cu adevarat putem sa il alegem -binele necunoscut in mod personal, va ramane doar la nivel de filozofie, ceea ce nu ar ajuta pe nimeni cu nimic;
-vom fi mai sanatosi fizic, mintal si spiritual; vom avea o gandire sanatoasa, indreptata intotdeauna numai spre bine; vom salva natura, si astfel plantele, apa si astmosfera vor fi cu totul mai bune, iar fauna se va bucura si ea de dezvoltare;
-si chiar daca am pus pe ultimul rand -cand ar trebui sa fie primul-, vom grabi aparitia schimbarii a intregii naturi umane si extraumane (daca exista un astfel de cuvant!?) cu acea natura care era inainte de caderea lui Adam si a Evei.
Sunt de acord cu asta. Dar dacă lumea ar trăi așa de fericiți și de bine, n-ar uita de ce au ajuns astfel? N-ar considera că binele pe care îl trăiesc este de fapt "adevărul", dar nu chiar adevărul lui Dumnezeu?
Se pare că binele pe care îl trăim zilele acestea este făcut de mâna omului, și-l considerăm "adevărul", pentru că într-o țară oarecum civilizată se trăiește pașnic, într-o anumită măsură. În concluzie, nu ar trebui să mai fi căutat adevărul, pentru că știm că îl avem deja. Iar când încep să apară mai multe probleme, am crede că ne-am abătut de la acel adevăr. Problemele continuă.
D-asta spun, ca toate aceste lucruri daca nu sunt de la Dumnezeu ne-ar face mai mult rau decat bine.
Ca sa cladim ceva, trebuie mai intai sa avem o temelie; altfel constructia nu ar rezista; si acest lucru ar face mai mult rau decat bine: vor exista pierderi si pagube pe absolut toate planurile.
Vezi tu, numai cand avem o temelie putem spune si putem intelege ca "orice ni se da bun si orice dar desavarsit este de sus, coborandu-se de la Tatal luminilor." (Iacov.1:17)
Daca fericirea si orice stare de bine este de la Dumnezeu, am putea sa le cautam in alta parte?
Este adevarat ca natura noastra si Dumnezeu sunt ca polii unui magnet care se resping. Totusi, noi ne putem schimba daca ne vom lasa schimbati.
De asemenea, fericirea care ne-o facem noi este relativa si de scurta durata.
Orice binecuvantare este de la Dumnezeu, fie ca o vedem -si atunci o vom recunoaste- ca este de la El, fie ca nu. Dar atunci cand o vedem ca este de la El, atunci binecuvantarea va fi deplina. Aceste lucruri dunt dincolo de imaginatia umanitatii. Ele vor fi intelese doar atunci cand vom avea parte de ele.
Filozofia trebuie sa culmineze dincolo de standardul umanitatii pentru ca ea sa fie deplina, inteleasa.
Istoria biblica ne spune ca in timpul apostolilor s-au convertit 3000 de oameni intr-o singura zi. Si asta nu doar ca filozofia apostolilor era mai inalta decat cea a invatatilor din timpul acela, ci pentru ca ea era de la Dumnezeu, si era insotita de puterea Duhului Sfant.
Si daca Dumnezeu spune despre noi ca suntem cu totii rai -pentru ca asa sunt caracterele noastre/natura noastra umana, chiar daca facem din cand in cand fapte bune-, nu vad cum am putea sa ne formam fericirea de unii singuri, si nici cum ar putea aceasta sa reziste in mijlocul nostru.
"Intr-o țară oarecum civilizată se trăiește pașnic, într-o anumită măsură."
Este adevarat si lucrul acesta. Dar intr-o astfel de tara raul este tinut in stapanire de legi riguroase, si doar de o mica parte de o filozofie buna -asa cum spui tu. Trebuie sa recunoastem ca nu toate legile unei tari civilizate sunt morale.
"Se pare că binele pe care îl trăim zilele acestea este făcut de mâna omului," - te referi la omul din Wuhan, China?
Depinde. Daca ar invata partea adevarata neidiologizata atunci probabil i-ar face mai intelepti, dar multe din stiintele umaniste sunt cooptate de oameni cu diverse ideologi si atunci e mai rau
Ar fi toată lumea cu picioarele pe pământ si nu ar ajunge cu capul in "nori".
1)Niciodata studiile umaniste nu le vor placea tuturor.
2)Sunt destui oameni care au pasiuni atat stiinte realiste cat si studii umaniste.Deci,avansurile tehnologice poate ar incetini(oricum au incetinit in ultimi zeci de ani), dar nu s-ar opri.
Intr-un fel ar fi mai bine.
Daca oamenii ar invata psihologie,nu la un nivel inalt dar macar mai de baza,ar putea intelege mai bine si persoanele cu probleme,ca anxietatea si depresia,tulburari,etc
Istoria ar deschide mai mult ochii si ar ajuta "sa nu repetam greselile trecutului",literatura dezvolta imaginatia,filozofia te face sa te indoiesti de lucruri, sau mai bine zis sa iti pui intrebarile, printre care cea mai faimoasa"de ce?".
Ar fi foarte bine, insa nu se va intampla...
Asteptam sa mai avansam putin ca apoi sa inceapa un nou razboi, niste noi schimbari politice si apoi un mare regres dpdv tehnologic si intelectual.
Cele menționate ar putea preveni acel nou război, regres tehnologic și intelectual.
De ce ar fi nevoie să se întâmple dezastre pentru a ne îmbunătăți?
Când vom sparge acest ciclu de schimbări, războaie, intelectualitate, știință, și tehnologie vreodată?
Vom ajunge prin anii 3000 cu gândirea din evul mediu, de prin anul 1000 sau 2000 sau 2020?
"De ce ar fi nevoie să se întâmple dezastre pentru a ne îmbunătăți?"
Nu e nevoie de dezastre pentru a ne imbunatati.
Dar dezastrele ne imbunatatesc.
Multe lucruri pe care le folosim astazi au avut la inceput scop militar.Chiar daca la inceput aratau diferit si scopul era mai diferit acum le folosim si noi.
Vom ajunge pana la un punct de avans tehnologic, iar apoi vom regresa.Sunt atatea momente in istorie care arata asta.
Poate nici nu va fi ceva cauzat necesar de om.
Poate se va repeta anul 546 la o scara mai moderna.
546 era anul cand Roma a fost cucerita si distrusa de catre ostrogoti.
536-546 era o perioada cu eruptii vulcanice care au acoperit majoritatea emisferei nordice, in special Europa, dar si partile Asiatice, si au provocat multiple efecte adverse extreme, inclusiv inceputul bolii bubonice, si agresivitatea altora. A tinut mult si bine, cam vreo 137 de ani.
La care te referi?
-
anonim_4396 întreabă:
2 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
