Ce sau cine poate ucide sufletul/sentimentele/spiritualitatea unei persoane si tot o data sa o lase ca un vas gol?

Pacatul.Te desparte de Dumnezeu.Ramai un vas gol, fara nici o speranta fara un viitor.

Subscriu la ceea ce spune mihaela31, dar mai adaug ceva: Faptul ca ai trait in proporia-ti minciuna si ai realizat tarziu pentru a mai schimba ceva.

Neagra deznadejde; lipsa oricarei licariri de speranta.Am vazut zilele trecute,intr-un documentar, momentul in care un medic plin de compasiune a trebuit sa comunice unui pacient ca are o forma agresiva de cancer :in momentul aflarii acestei teribile vesti,tanarul., fiindca tanar era, s-a facut palid de parca viata insasi deja se retrasese din el...Era gol; de spirit, de sentiment, de suflet.Ramasese doar o carcasa de carne tremurand terifiata... Dumnezeule mare! nu da omului cat poate duce!

Nimic. Speranta nu moare.

Eu cred ca doua lucruri pot asta: dragostea si traitul in trecut. Dragostea e capabila de orice, din pacate si... din fericire.

Sufletul este viata omului,cand acesta inceteaza sa mai existe omul moare.
Omul cat traieste are sentimente,ca sunt pozitive sau negative ele exista si se schimba in functie de modul de viata al fiecarui om,sentimentele nu pot fi ucise,doar schimbate.
Spirit,este un cuvant imprumutat in vocabularul nostru si foarte des folosit in loc de duh,spirit sau duh este acelasi lucru.
Spiritul omului pacatos este mort,el revine la viata in clipa cand omul recunoaste in fata Lui Dumnezeu ca este pacatos si are nevoie sa fie iertat in numele Lui Isus,numai in acest fel duhul omului prinde viata, in concluzie uciderea spiritului o face de fapt alegerea omului, daca vrea sa duca o viata de pacat sau o viata spirituala '' duhovniceasca ''.

Pe mine o data m-a sfasiat pierderea contactului cu Dumnezeu si a increderii in faptul ca indiferent cat mi-ar fi de rau, imi va intinde o mana, sub orice forma. Culmea, ma darama rar tradarea, minciuna, rautatea. E cazul meu, evident, fiecare cu sensibilitatile lui.

Doar minciuna iti poate ucide sentimentele.

Ura

Eu cred că iluziile. falsa speranță! Goana după vânt...

Dragostea neimpartasita?
zic si eu

Patimile si pacatele care umplu trupul unui om cand duhul sfant l-a parasit.practicand toate acestea, rob al patimilor fiind are vaga impresie ca e implinit.dar e total gol.sufletul tipa de singuratate si fiindca e uitat.iar golul acela nu-l poate umple decat cel ce l-a lasat.

In urma unor deceptii puternice doar cei slabi ramin goi pe dinauntru.Nu poti ramine gol decit pe moment caci viata iti va umple paharul iar.Cam alcolista viata asta.Nu prea-i plac paharele goale.

Domnilor vin si eu cu o completare, minciuna e tot vorba ca si adevarul.Sa nu dam importanta "vorbelor".