Viata... e tic-tacul ceasornicului in drumul spre eternitate.
Viata ar trebui perceputa ca o cursa de alergare, in care fiecare are o singura sansa de a castiga sau pierde. Alergi pana la capat si capeti premiul (chiar daca ai mai cazut pe drum. Te ridici si continui), sau nu alergi deloc, te opresti undeva si incepi sa lenevesti. Rezultatul, pierderea premiului. Mai rau.
Am observat la mine, nu stiu daca si la tine, ca imi pun intrebari de genul cand nu sunt multumit/ satifacut de un moment din viata mea, si nu este prea sanatos in termen lung.
ce a zis cookiedog este adevarat, dar ca un umanoid sa traiasca in conditi optime trebuie sa complice acea structura sa para mai mult de atat.
omenirea a ajuns in acest punct pentru ca a vrut sa ajunga, nu pentru ca fost nevoita/obligata sa o faca.