Ce simti dupa ce minti pe cineva? Regreti fapta facuta sau nu iti pasa?

Depinde pe cine mint, în ce scop şi în ce măsură afirmaţia pe care am făcut-o a fost mincinoasă.
Nu de alta dar şi minciuna e pe categorii. Arareori o frază e 100% adevărată sau 100% falsă. În plus, există miniciuna prin omisiune. Spui ceva adevărat dar incomplet. Ce nu spui e fix partea care ar deranja.

Cel mai des mint prin omisiune căci asta mi-e natura job-ului. Dacă regret? Nu, deloc. Nici nu mă simt bine dar nici nu regret. Nu-mi pasă câtuşi de puţin.

Salut.

Nu îmi pasă.
Nu prea mint iar dacă o fac o fac cu un scop bine definit deci ceva mai important mă împinge și n-am loc de regrete.

Depinde de situatie.
regret daca tin mult la persoana respectiva si nu-mi pasa daca e o persoana pe care nu dau 2 bani.
o minciuna poate salva si vieti, dar aici e vorba de cazuri extreme.

Bună.
În primul rând urăsc minciuna iar cât privește să mint, nu intră în discuție!
Pa, pa.

Nu simt nimic pentru ca nu fac ceva pana sa ma gandesc bine inainte

Ma bucur,ca a mai cazut un prost la minciunile mele.Pur si simplu e o placere de-a mea,nu ma acuza, am mania de a minti, nu ma simt bine daca nu mint cel putin o data pe zi.Nu regret nicidecum, nu pot sa simt asta daca mint stiind ca acea minciuna in multe dintre cazuri imi salveaza pielea, sau pe a altora.Imi pasa de fapta facuta, si ma gandesc de multe ori sa ma perfectionez.

Imi zic in gand " Mdaaaa, am facut-o din nou."

O sa mint si o sa-ti spun ca nu imi pasa

PS: Scuze ca am mintit

@ ciubo:de cateva ori dar chestia era sa aflu ce gandeste mai multa lume
@fumatorul:te-am intrebat ce simti sau daca ai remuscari dupa ce spui o minciuna, nu ce ar fi bine sa faci in ziua de azi(nu ca n-as fi de acord cu tine)

Regret fapta.

Dupa ce mint pe cineva, ma masturbez 30 de minute cu gandul la ce bine m-am simtit.

Pai, depinde si pe cine mintzi, cand am mintit o idioata, m-am simtit excelent, cand s-a intamplat sa nu spun adevarul mamei sau tatei, m-am simtit prost, si doar atunci minciuna are picioare scurte ( sau cu alte rude sau prieteni ).

Asta depinde de caracterul fiecarei persoane. Eu unul simt ca am gresit si ma simt vinovat, altii nu au nici o treaba.

Depinde daca imi minta mama ma simt cam rau daca imi mint fratele nu`mi pasa`!

Buna intrebare.Cu siguranta in majoritatea dintre noi exista o oarecare doza de bunatate si intelepciune care ne zgarie pe suflet dupa ce facem o fapta necugetata.Ei bine, sunt o gramada de oameni care nu au remuscari dupa ce fac o fapta mai putin crestina.Eu,da,regret.

Depinde de situatie:
-daca ma opreste un politist si ma intreaba cat am baut, ii zic ca trei ape plate(la final simt asa o usurare), puteam sa zic beri!
-la intrebarile de gen: "ma mai iubesti?" trebuie sa dai un raspuns din egoism, si nu un raspuns care o va face fericita.De ex. daca masina de spalat e plina, raspunsul e pozitiv, daca e tampita si iti face creierul varza raspunsul e negativ.
-daca un amic vrea un ajutor financiar, nu il poti refuza stiind ca achita datoriile la timp, in schimb un rauplatnic are sanse sa primeasca o minciuna, as putea sa-i spun adevarul despre el dar imi e sa nu-l doara.
E mult prea complicat raspunsul ca sa-ti pot raspunde, adevarat ca mint, dar depinde si de situatiile in care am sau n-am regrete.

Sa zicem ca mint mama ca mi-am facut ordine in dulap, cand colo mi-am bagat toate hainele sub pat.
„Aoleo, daca m-o prinde si o descoperi?"
In cazul asta, incerc sa imi blochez dulapul cu cheia si sa lipesc patura de podea astfel incat sa nu se vada nimic din ce e sub pat.
„Eh, zic ca am varsat lipici pe jos si ca asa sta noua patura. Cat despre dulap, l-am incuiat dar mi s-a strambat cheia si am dus-o (nu stiu cui) s-o repare"
Poate fi adevarat din moment ce inca nu ii pot demonstra. Ah ce bine ma simt!
„Dar apoi ce fac? Daca totusi se prinde si sparge dulapul?"

Concluzia, nu ma simt nicicum. Nu pot minti.

@иeмaиנa, bine ca ne-ai spus.

Îmi pasă şi nu regret.Pentru că mint doar atunci când e cu adevărat nevoie,când "se cere". Mint pentru a îndrepta lucrurile spre bine,iar atunci când au ajuns acolo unde vroiam eu,spun şi adevărul. Niciodată nu am ţinut o minciună mult timp, am dezvăluit totul atunci când cu ajutorul minciunii finalul a fost unul bun. Iar întotdeauna când finalurile sunt bune, nu prea mai contează lucrurile rele de parcurs.

Tocmai pentru ca imi pasa:urasc minciuna, prefer adevarul oricit de dureros ar fi.Numai bine.

Poi.depinde
daca trebuie sa mint nu regret...dar nici bine numi cade...dar daca trebuie asta este nai incotro
cand mint degeaba sa ma ascund...nu ma simt tocmai bine.dar simt cam facut-o pentru binele meu
Dar ce ai facut-o si uh?

Uneori regret fapta facuta, dar alteori chiar nu imi pasa.

Pai depinde de caz, daca este o situatie mai dificila si nu ai alta solutie in a rezolva`o si trebuie sa minti nu ai incotro.atunci poate te simti mai bine ca ai evitat un scandal sau alte probleme.dar in celalalt caz, cand minti doar de ochi frumosi, sa te considere cineva mai presus decat esti, sau sa minti parintii sa scapi de o cearta.sunt multe cazuri, dar in general nu este bine sa minti, doare mai mult minciuna decat adevarul.si logic ca regreti fapta uneori si iti spui in sine de ce nu ai zis adevarul ca era mai bine.sunt si cazuri cand chiar nu iti pasa :p.

Buna Anda, aici depinde ce minti si pe cine minti, iar minciuna are picioare scurte.

Bună.

De multe ori ti se intampla sa minti pe cineva. Uneori iti pasa si te simti vinovat, iar alteori nu iti pasa si vei mai face in continuare. Cel mai frumos gest ar fi sa spui adevarul si sa nu minti, ca sa nu te simti vinovat / ă si sa fii impacat cu tine ` ca ai spus adevarul decat sa te gandesti tot la : " Am mintit, oare a fost bine ce am facut? ".

Parerea mea.

Bye.

Regret lol!