Daca ma gandesc bine,cand privesc luna plina mai intai ma simt minunat de parca totul in jur ar fi scaldat in argint; dar daca stau mai mult ma infior :incepe sa mi se para ca, dintre toti oamenii ce o privesc, ea se uita exact la mine; fug repede in casa fiindca mi-amintesc povestile bunicii despre Omul din Luna! Si mi se pare ca-l vad!
Mai bine iti spun ce simt cand iti citesc postarea total agramata (simtiti, uitati)! Dar nu vrei sa stii!
Trecand peste dezastru de exprimare, as vrea sa te intreb de cate ori ai reusit pana acum sa privesti luna, atunci cand aceasta se afla in stadiu de,, luna noua"
Ca o sa ma transform in varcolac si o sa ies pe la 2 noaptea sa omor vreun profesor... Poate pe cel de istorie. Just kidding. Nimic special.
Daca sunt luata de val cu toate problemele vietii de zi cu zi, in perioada cand e luna plina dorm destul de rau si sunt deosebit de ahitata. Dar daca sunt echilibrata si ma simt ok, luna plina nu ma afecteaza.
Dar uitatul la luna plina, nu ma face sa simt nimic special, nici nu e ok sa simti ceva anume...
Eu personal ma gandesc la luna cat de frumoasa poate fi si as vrea sa ma duc odata acolo.
Ma apuca somnul... Ma gandesc ceva urma, dar continui sa o privesc nebuneste. Cand e ca o banana mi se face foame. Asta este impresia mea
Cand e luna plina sunt foarte nervoasa,agitata,nu suport pe nimeni,nici macar pe mine! Orice fac nu m-i se pare ok,si chiar nu am nici un chef! Cand e luna noua e ok,ma simt ca si cand am renascut...e frumos sa privesti luna in orice stadiu al ei,dar asta depinde cat de romantic esti! Unii se uita la luna si l-i se face foame, altii se uita la luna si l-i se face foame, dar de iubire!
LisaJulie întreabă: