Ce spuneti, noi ne influientam destinul? Sau noi ne facem destinul? Altfel spus, suntem proprii nostri Dumnezeii cand vine vorba de al nostru destin?

"Destinul conduce o jumătate din viaţa fiecărui om, iar caracterul cealaltă jumătate."

"Destinul conduce o jumătate din viaţa fiecărui om, iar caracterul cealaltă jumătate."

Da, ne putem influenta viata fiind optimisti si nefacand niciun fel de abuzuri in viata.(cum ar fi drogurile, tigarile, alcolul si multe alte lucruri cu care ne scurtam viata, si desi stim ca ne fac rau nu incetam sa le consumam).

Noi suntem proprii nostri stapani.Si e ciudat cum simtim asta cand suntem fericiti si cand suntem suparati incercam sa dam vina pe altii.Aici se fac diferente intre caractere:omul care atunci cand greseste isi recunoaste greseala e cel care merita sa fie pe locul 1 si nu cel care se da de ceasul mortii cand e parasit de prieteni
Am vazut destui oameni falsi la viata ca sa pretuiesc din ce in ce mai mult singuratatea. Daca si cei care ii consideri prieteni abia asteapta sa te intorci cu spatele pentru a te lovi, esti dezamagit in prima instanta, dar apoi devii rece. E singura sansa de a rezista pana la finalul jocului
Pana la urma cel mai mult conteaza cine esti.Altii oricine ar fi ei sunt in plus

In viata asta poti fi ce vrei black.fiindca in locuinta mortilor vom fi toti la fel.conteaza ce se intampla cu sufletul tau. el nu poate hotara singur dupa ce a murit. el va fi judecat.

Destinul ne este influentat de tot si toate. Avem si noi o influenta dar nu cred ca ai prea mult control asupra propriului destin cand da careva cu masina peste tine.

Destinul este alcatuit din totalitatea alegerilor (constiente sau nu) facute. Ele vor genera efecte asupra noastra si a celorlalti.Deci destinul este ceea ce a rezultat in final, nu ce se stia dinainte ca vei fi. Alfel nu ar exista alegeri libere, deci nu am avea responsabilitati, deci nu am avea repercursiuni sau bonus.
In fata unei hotarari ai multe posibilitati de alegere (cel putin 2 intotdeauna), insa nu cunoastem toate posibilitatile reale.De obicei in timp, ne dam seama ca puteam alege si altceva, la care nici nu ne gandisem. Dumnezeu este desavarsit, adica El cunoaste toate posibilitatile reale, si stie si ce urmari rezulta, insa nu stie dinainte ce vei alege tu. Alfel decizia nu era libera, ci impusa.Asa ca in final destinul omului este scris de om insusi.Suntem responsabili directi pentru alegerile facute.Chiar si cand pare ca nu exista alta posibilitate de a alege, sunt de fapt minim 2 : aleg ce mi se cere sa aleg sau ma opun.

Da ne influentam destinul functie de conjuctura, dar nu putem fi "Dumnezeii" atata vreme cat ne supunem legilor.

Daca omul arr fi o faptura absolut libera, am putea spune ca destinul sau este suma alegerilor sale. Dar nu putem afirma acest lucru intrucat, e drept, avem liberul arbitru, insa atunci cand venim pe lume, venim cu o zestre genetica, un program aflat in ADN-ul nostru si daca inca de pe vremea lui Lombroso stiam ca criminalitatea, cat si genialitatea pot avea o cauza ereditara, iata ca in ultima vreme, geneticienii ne vorbesc despre o gena care ar influenta pana si capacitatea noastra de a face fata stresului.Prin urmare, daca credem ca suntem singurii fauritori ai destinului propriu, propriii nostri Dumnezei, cum spui tu, sau daca am pune totul doar pe seama ereditatii ne-am insela in ambele cazuri.Stim ca teoria lui Lombroso s-a dovedit inexacta, dar mai stim si ca Lucifer a cazut din cer atunci cand s-a crezut Dumnezeu.Concluzia ar fi ca destinul fiecaruia dintre noi este in egala masura decis atat de zestrea genetica pe care ne-au transmis-o stramosii nostri, dar si de alegerile pe care le facem.Desavarsit stapan al destinului sau ar fi omul care constientizeza ceea ce el este ca fiinta spirituala, isi formeaza niste principii si o personalitate care ar putea corecta eventualele inzestrari genetice printr-o infranare voita a tendintelor spre rau si o favorizare a insusirilor bune.Adica introducand morala. Kant mergea atat de departe cu importanta acestor percepte incat dadea o valoare morala mai mare actelor de bunatate savarsite de persoane care nu erau prin natura lor bune, decat acelora savarsite in temeiul bunatatii inascute.In fine, nu stiu daca m-am facut inteleasa, dar macar am incercat.Numai bine.

Normal ca iti influentezi destinul.prin liberul tau arbitru, prin deciziile tale iti formezi un viitor mai bun sau mai rau.

Raspunsul meu este ca noi ne hotaram destinul inainte de a ne naste.Noi suntem cei care alegem sa ne reintoarcem pe pamant(prin reincarnare), noi ne alegem greutatile, suferintele prin care sa trecem sa putem evolua spiritual.Numai ca, dupa ce ne nastem multi dintre noi uitam de ce am venit, si atunci e rau ca nu am realizat nimic din ceea ce ne-am propus si venim iar si iar...

Fiecare actiune are o consecinta. Da, prin totalitatea actiunilor noastre zilnic ne refuzam cate un viitor in favoarea altuia. De noi depinde ce visuri ne alegem, ce modele de viata, ce vrem sa fim si cum sa arate viata noastra.