Cred ca incet incet renunt la orice intrebarea supusa dezbaterii.Am ajuns la concluzia ca prea trancanim.
Nu mă lupt cu viața, dansez cu ea sau mă lupt pentru ea.
- http://youtu.be/nYHHRcJdayo
- http://youtu.be/LGKzXUWAjnI
Ai pierdut din start daca consideri ca te lupti cu viata. Te lupti cu ceva care oricum va castiga. Gaseste alte motivatii.
Dar daca motivarea nu depinde nici de ura, nici de iubire, nici de sperana. Daca invatand sa uram speranta, incepem sa iubim? Consider ca in viata ma motiveaza destinul, ma motiveaza fiecare zambet, fiecare lacrima, fiecare zgomot, orice clipa. Invatand sa iubesc prezentul, motivarea e mult mai mare.
Cred că nimic. De ce să te mint? Dacă viata e o luptă, inseamnă că sunt multi trișori in componența ei...Ca la un joc de cărti, unii se pricep mai bine să le "mânuiască", altii...deloc.
Toata viata ne-o dedicam atingerii anumitor scopuri si numai pe ele le urmarim. Insa viata nu e intotdeauna dreapta, deci trebuie sa jucam la maximum cartile pe care ni le serveste si sa mergem mai departe. Trebuie sa cautam aspectele pozitive si sa nu insistam asupra celor negative. In fond, nu asta urmarim toti...o victorie de cucerit? Lumea e plina de lupi care se sfasie intre ei si parerea mea e ca, daca ai un tel, ai fi un nebun sa nu pornesti sa ti-l realizezi. Nu conteaza daca esti motivat de ura, iubire sau speranta, gandeste-te ca daca tu nu obtii ceva, oricand o va face altcineva. Nu lupti cu viata, lupti cu tine.
Iubirea. Fata de Dumnezeu si fata de tot ceea ce ma inconjoara. Fara iubire nu suntem nimic.
sdfsfsdfsdfsdf întreabă: