Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Nimic, ca nu mor inca.Doar poate peste 90 de ani(si nici atunci). Macabra intrebare 
Răspunde
)))
Nimic.Nu am dreptul sa mor pana ce ei nu pleaca
Ar fi terminati daca eu as muri prima.Asa e datoria mea sa traiesc pentru a-i scuti de suferinta pierderii unicului copil
Daca as fi victima unui accident as dona organele.Deja am vorbit cu ai mei, si mi-au zis sa nu mai zic niciodata asa ceva ca bla bla
Dar ce nevoie am eu de inima in pamant? Poate ca are altcineva de ea ca sa traiasca
Sa nu spuna nimic, vreau sa fie o inmormantare fara oameni, sa fiu lasat singur in pace.
)))
Pai as vrea sa spuna adevarul
: "a fost un om deosebit, se deosebea de noi in fiecare zi cand facea cate o trasnaie de-ti statea mintea in loc, il iubim cu toate ca ne-a violat frigiderul cu mainile sale murdare si nespalate cu care ne mai pipaia si nevestele, burlacia lui a fost dusa peste hotarele imaginatiei, si acum ne mai intrebam de ce seamana copiii nostri asa de mult cu el. Dragostea noastra ce musteste la auzul numelui sau, se poate masura in viteza cu care l-am impachetat si l-am trantit intr-un sifonier pe care am desenat cu un marker o cruce. Daca era mort de trei ore nu cred ca-l mai suportam prea mult, chiar ne miram de ce au venit asa putin oameni.
Un vegetarian convins a fost acest bun amic, nici nu astepta sa iasa salata de primavara, ca el o tavalea prin carne de porc, imi si aduc aminte cum am facut noi un gratar, iar el a venit cu mana goala. Dumnezeu sa-l ie... ah era din alta religie, credea in scufita rosie.Si acum ne intrebam de ce a murit ca doar era bosorogul dracului de 74 de ani si ne facea in ciuda ca e potent.
Nici n-am chemat preot pentru ca intr-o mana tinea o sticla de vin si cu cealalta incerca sa filmeze o pustoaica de la dus, firul camerei era inconjurat pe dupa gat, iar el atarna la etajul doi in dreptul gemuletului de toaleta.Nu stim ce s-a intamplat, dar vom derula cu bale pana la pamant caseta, atunci probabil ca ne vom lumina.In sifonier te ascundeai, in sifonier ai ajuns!" adio
Nu am nici o pretentie, insa prietenii vor spune putine despre mine si va spune "adio prietene" iar celalti "prieteni" se vor intrece in vorbe spunand ce om deosebit am fost ascunzand fatarnicia.
Nu vreau sa spuna absolut nimic despre mine. Vreau ca in constiita lor sa infloreasca faptul ca au venit pentru a ma vedea pentru ultima oara, si nu pentru o impresie buna, o bucata de colac sau un pahar cu vin. Atata imi doresc...
La ceremonia mea funerara, atunci cand va hotari destinul ca mi-a ajuns la par funia, n-as vrea sa fie niciun prieten; fiindca stiu ca ar trebui sa fie prea multa tristete, nu c-ar plange plecarea mea ci fiindca s-ar gandi ca urmeaza a lor inevitabil, ar fi deci un memento.In schimb as vrea sa fie Ursica, iubitorul meu catel.Sunt sigura ca ar fi cea mai sincera jelanie fiindca el s-ar gandi doar la mine nestiind ca el insusi nu e nemuritor.Atat de mare ar fi durerea sa, incat ca sunt sigura ca l-as auzi si din mormant! Si chiar mi-ar parea rau ca l-am lasat singur! Oamenii fara stapan sunt fericiti, dar cainii ramasi fara unul nu se consoleaza usor. Uneori niciodata.
Sa va ganditi, cand intrati intr-o baie ca...Maria e acolo sus si va vede cum va cacati.
"Prieteniile adevarate nu pot fi dezlegate nici macar prin moarte... Va veni si vremea cand vom sta din nou fata in fata. Vei fi intotdeauna cu noi. Nu te vom da uitarii..."
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
