Dimpotriva, cred ca au sanse mai mari sa realizeze ceva in viata si la un moment dat sa ajunga a-si satisface toate placerile.
Pierd la fel ca ceilalti, dar pentru ca sunt mai atenti la viata, ei observ si se gandesc mai mult lucrurile pe care le pierd.
Si totusi,cei mai buni,indiferent de ce domeniu ar fi vorba,fac lucrurile cu usurinta,ei nu considera munca lor o munca ci o relaxare,ei asta iubesc sa faca si nu se streseaza, pentru ca indiferent daca castiga sau nu, ei fac lucrul care le place.
Daca te concentrezi prea tare pe un lucru, uiti de alte lucruri mai importante precum un vanator ce are ochii atintiti pe un iepure si nu observa o ceata de caprioare ce tocmai a trecut pe langa el.
Evident, cateodata e mai bine sa mergi la sigur si sa ai un target ca sa nu te intorci acasa cu cu mana goala, ca pana la urma si un iepure este un castig.Progresul lent tot progres se numeste.
E o analogie la cum ne traim vietile, de multe ori uitam de imaginea de ansamblu pentru ca facem obsesii din detalii si vrem sa fie totul perfect.Perfectiunea nu exista, e doar un ideal.
Dimpotrivă, au cel mai mult de câştigat. O viaţă ai - dacă şi pe aia o tratezi în mod neseios, cum e? Un om care ia viaţa în serios îşi pune întrebări de genul "Ce vreau să fac cu viaţa mea, dacă şi aşa e numai una?" Marii oameni aşa au făcut. Einstein, de exemplu, nu s-a axat pe plăceri sau chefuri. El a vrut să lase ceva în urma lui. Şi a lăsat.