Faptul ca nu prea ai prieteni nu trebuie sa aiba ca efect o stare de anxietate sau disperare.
Decat niste prieteni de forma, mai bine singur. Prietenii ca cei din poezii, citate, carti nu se gasesc ca la alimentara.
Eu, unul, prefer singuratatea. Insa mi-a luat ceva timp ca sa inteleg asta. Multi doar m-ar numi timid sau increzut. De fapt, chiar ma consider increzut, dar fata de niste maimutoi, nu in general. De multa lume chiar ma ascund! Nu imi place sa umblu cu lume care ma enerveaza sau ma face sa ma simt mai mult incomod.
O buna vreme am acceptat analiza anturajului meu: sunt timid. Ma bucur ca am realizat cu timpul ca nu e adevarat, ci e doar o iluzie pe care ti-o da societatea! Nu exista timiditate decat din prisma societatii, nu din cea a individului respectiv!
Pana la urma poate fi frumos sa ai ceva prieteni, dar in acelasi timp apar si probleme. Mai bine singur. Am constatat de-a lungul timpului ca daca n-ai norocul de a gasi un prieten cat mai compatibil cu tine(ceea ce eu n-am gasit niciodata si e ca si cand ai gasi acul in carul cu fan) esti mai fericit/linistit de unul singur!
Asadar, in concluzie, deci prin urmare, nu, n-avem nevoie, doar ca pare mai bine, mai frumos, ca-n carti sau filme. Pana la urma singuratic esti pana la un anumit nivel. Tot interactionezi cu cineva macar zi de zi.
Nu e imposibila viata fara prieteni, dar e mai colorata cu ei, dar asta daca sunt oameni de nadejde.
Asta e povestea şi la mine. Mie îmi place singurătatea, doar că în ultima vreme toţi îmi spun că doar oamenii nebuni vor singurătate.
Mereu sunt catalogată la început ca timidă, apoi depresivă pentru că, cică: "Oamenii nu pot trăi fără prieteni, la un moment dat o să înnebuneşti."
Eu mă rezum doar la conversaţiile necesare, nu sunt chiar un om "mut".
Multi tot au ceva de-o baga pe asta: omul e mamifer social. Ok, e adevarat, dar pana la prietenie mai e ceva distanta. Asta niciodata nu se intelege.
Mie nu imi place singuratatea, dar nici prieteni foarte multi nu am. Eu din cauza singuratatii ajung de foarte multe ori in depresie Eu am doar doua prietene cele mai bune, dar nu intr-atat incat sa am foarte mare incredere,
oricum nu ma pot baza intotdeauna pe ele. Eu sunt de acord cu Micuta, ca e bine sa ai prieteni ca sa ai cu cine te distra, nu mai mult de atat.
Cred ca alergam mereu sentimental dupa ceea ce nu avem pina in momentul cind gasim pe cineva care sa poata inlocui toate golurile din sufletele noastre si astfel dispar toate cercurile de socializare, toti prietenii, raminind doar acea persoana in stare sa-ti ofere o liniste nebanuita si asta in mod natural fara nici o impunere.
Bună.
Da, avem nevoie de prieteni dar acest lucru depinde de caracterul fiecăruia. Sunt persoane cărora le place mai mult singurătatea, dar sunt şi persoane care preferă să fie înconjurate mereu de cineva. Personal, consider că am nevoie de prieteni însă am învăţat să nu le ofer toată încrederea mea. Îmi place să ies în oraş cu ei, să discutăm una, alta, dar nu le spun toate secretele mele. Prietenia este precum un fluture, ai impresia că l-ai prins în timp ce nici măcar nu l-ai atins, iar după cum bine ştii, prietenul la nevoie se cunoaşte.
Numai bine!
Cel mai bun prieten esti tu insuti cand vei intelege asta vei realiza ce bun prieten ai langa tine de care poate nu ai stiut niciodata
*ai trait degeabadaca nu ai avea un prieten adevarat*-Un om poate sa traiasca toata viata crezand ca are prieteni si sa nu aiba, deci viata nu este imposibila...Iar aceasta iluzie pe care ne-o facem singuri in tartacuta noastra ii foarte reusita din motive psihologice pentru ca te face pe tine sa crez ca exista ceva roz in viata ta...
Nu trebuie sa avem nevoie de ceva sau cineva.
Nu e necesar sa ne atasam de lucruri,de persoane.
Oamenii care au nevoie mare de prieteni pot fi persoane slabe,influentabile fara ca ele sa-si dea seama de asta.
--Trebuie sa ne cunoastem pe noi insine,sa fim prieteni cu noi insine, cu cei din jur sa avem relatii amiabile,sa-i ajutam,sa-i iubim dar sa nu-i lasam sa se ataseze mult prea mult de noi si noi de ei.
Avem nevoie de intelegere si afectiune, oameni fiind.
Dar sa nu abuzam de ele.Pot produce iluzii, dezamagiri, tristeti ale sufletului...
Avem nevoie de prieteni dar avem nevoie mai mult de timp petrecut cu noi insine, cu sinele nostru.
Sa ne descoperim si sa invatam sa ne simtim bine in propria piele.
Eu asta cred.
Ceva asemănător am zis şi eu unei persoane, dar mi-a răspuns cu: "Doar oamenii bolnavi, depresivi şi incapabili să lege o prietenie sunt de această părere."
Eu mă rezum la "prieteniile" necesare, îmi place singurătatea în general. Eu şi muzica/desenul. Atât.
Dar profesorii şi anumite persoane au vrut să mă trimită la un psihiatru.
Nu, nu pune suflet la cuvintele acelea.
Ei sunt oameni extrovertiti, poate mult prea sociabili si acesti oameni nu au idee ca te poti simti excelent si singur, sau facand ceea ce te implineste mai mult.
Sunt unii care nu suporta sa stea singuri mai mult de o ora sau care nu au ce face cand sunt singuri pentru ca depind prea mult de oameni.
Ramai asa cum esti
"Peste tot vezi citate" Urasc citatele care "modelate" partial prezinta aceleasi nuante, aceeasi idee.
Da ai nevoie de prieteni. CHiar si d.p.d.v. teologic, ajutorul lui Adam a fost Eva.
" NU este bine ca omul sa ramana singur" a spus si Creatorul.
Iati prieteni, dar cand simti ca "te arde" fa-o tu inaintea lor. Secrete sa nu le zici niciodata. Personal eu am doar un singur prieten, ceilalti mau lasat am ajutat o fata cu un baiat si dupa aceea mia adus toti prietenii impotriva mea, dar in afara de asta. Si mentionez ca eu am adus fata asta in cartier. One love
Asta e de bine sau de rău?
Nu stiu?, amandoua!
Intr-adevar...e bine sa ai prieteni.
Dar odata ce iti faci prieteni, incep si problemele.
Daca le spui un secret, esti usor de pacalit. Daca nu le spui, nu ai incredere in ei. (asta spun ei)
Daca le spui un secret...Iti e frica sa nu il dezvaluie.Uni il pastreaza, altii il povestesc altora...Si asa ajungi sa iti dai seama cat de mult tin "prietenii" tai la tine. Se folosesc de tine, si de informatiile tale ca sa te "distruga" la final.
Bine. exista si prieteni buni, loiali etc...Dar cam rar vezi asa ceva.
Deci..eu zic ca perietenii nu reprezinta o necesitate vitala... Poti trai si fara...
Da. E adevarat. Uneori simti nevoia sa te descarci, sa spui cuiva tot ceea ce simti . Insa trebuie sa-ti alegi prietenii pentru ca nu poti pot fi considerati prieteni
Pentru mine cel mai de pret lucru sunt prietenii.Aici ma refer la prietenii adevarati, care au fost langa mine la bine si la greu.Prieteni,care de-a lungul anilor au demonstrat ca sunt prieteni adevarati.Sunt 2 si sunt de ajuns.Mai sunt si altii cu care socializez, dar pe ei ii numesc amici, nu prieteni.Bineinteles,au si ei defectele lor, cum le am si eu pe ale mele, dar ne acceptam asa cum suntem si stiu bine ca ma pot baza pe ei oricand si in orice.La fel si ei pe mine.
Desi traiesc singura si in mare parte sunt singura lucru, care imi place pentru ca am nevoie de momente doar cu mine, totusi nu as putea concepe viata fara ei.Sunt chiar genul de prietenii, din citate.Dar intr-adevar asa ceva e greu de gasit, de construit, necesita ani de zile in care amandoi sa fie prezenti atat la nevoie cat si la bine.