Singurul sens pe care îl mai poate da vieţii un puşcăriaş condamnat la moarte este o stare de vorbă cu el însuşi, însoţită de mustrări de conştiinţă şi regrete pentru faptele comise.
Pai da, asta este. Sau putem sa nu dam un sens. In orice varianta nu o sa conteze, ca tot o sa murim. Dar si daca nu eram condamnati toti la moarte... s-ar fi distrus planeta incet incet.
Eu cred ca depresia e asemanatoare cu sentinta unui puscarias.
Tot inchis esti, doar ca nu vezi gratiile.
Lucrurile trecătoare nu sunt neapărat fără rost. Nu văd cum moartea ar schimba sensul ce ți l-ai dat.
DareToZlatan întreabă:
totuldesprenaturasiaventura întreabă: