Chiar ne individualizeaza spiritul mioritic ca natiune?

Tot ce ne caracteriza pe vremea aia era o xenofobie cronica.In rest nu prea cred in individualizare ca natiune.

Da eu îți răspund din punctul de vedere creștin poate știi ca noi ca români consideram ca avem o presa proasta în străinătate și avem, din păcate ce surpriza ar fi pentru mulți sa afle ce bine sunt văzuți de către restul ortodocșilor! din Ierusalim până în Alaska, exista o comunitate care ne apreciază ca români

@harciog și eu ma simt uneori"cetățean al lumii",deci înțeleg ce vrei sa spui Însa,trebuie sa recunosc,sunt românca:ce ma caracterizează,nu știu exact,poate felul de a iubi? sensibilitate balcanica,de... ortodoxia este răspunsul omului la "dragostea nebuna a lui Dumnezeu",deci nici asta nu individualizează... spiritul mioritic,aproape de sufletul naturii îl revendic însa și la fel și ceea ce se cheamă,poetic,plaiul strămoșesc. Inima mea plânge când vorbesc cu un moldovean,pentru ca suntem frați și străini și ne doare atât de mult sa fim frați ca preferam sa fim străini:urâta mi-e mi-e frica asta de durere și Doamne cât o înțeleg! ca uneori am senzația ca îmi plâng ochii,dar inima nu îmi mai poate striga spre Domnul! cred totuși ca în arcul asta întins care e atunci sufletul meu se găsește fărâmița aceea de conștiință care face ca, românca din naștere, sa rămân românca prin alegere poate asa o fi la toata lumea asta nu mai știu

Si ce se intelege prin "spirit mioritic"? Resemnarea in fata implacabilului? Asta cred ca e specifica omului in genere, nu am vazut multi straini revoltati ca sunt muritori, de exemplu. Mie imi displace sintagma asta, pentru ca a fost preluata din doina respectiva in mod gresit. Interpretarile de genul asta "daca era un rus sau un american se ducea, lua un par si le rupea capatana la ceilalti ciobani" sunt rudimentare. Mesajul e altul acolo, accentul e pus gresit pe conflict. E vorba de o intrunire a traditiilor si a credintelor mai degraba decat o simpla resemnare. Si oricum, orice generalizare denota prostia, sunt numeroase exemple de romani care nu s-au "resemnat" in fata "destinului". Sintagma asta a devenit un mod de a ne scuza anumite carente care pot fi indepartate prin metode practice, nu e vorba de nici un destin si de nici o resemnare.

Hmmm cam aşa se pare. dacă mă uit bine, am luat foarte mult de la ruşi, ucraineni şi bieloruşi, de asemenea naţiuni 'crescute' în acest spirit.