Cind fumam, uram tutunul, dar tot fumam.Cind am reusit sa ma las de fumat nu l-am mai urit si tocmai astfel mi-am dat seama ca nu-l mai puteam uri din cauza ca devenisem mai tare ca el.Mai cad in recidiva cu alcoolul, bine, bine, nu asa tare, dar vreau sa spun ca-l urasc si l-am urit dintodeauna.Sintem sortiti sa fim intodeauna prizonieri in jocurile mintii? De ce cind urim un dusman nu ne gindim la adevaratele motive ca sint in noi insine si doar faptul ca-l urim dovedeste ca este mai tare ca noi?

Ai constientizat ca esti mai puternic decat el abia atunci cand l-ai lasat? Pai el te fuma pe tine sau tu pe el? Hmmm, erai fumatorul fumat si afumat. Daca jocurile mintii inseamna vicii, atunci, draga rozatorule, n-ai fost sortit sa fii prizonier, ci tu ai decis sa ajungi asa. Ce prizonier se poate elibera cand vrea el? Dupa cum vezi, tu te-ai bagat, tu te-ai eliberat. Nu faptul ca urasti dusmanul te face mai slab decat el, ci felul tau de-a te manifesta atunci cand sufletul iti este plin de ura. Automat cobori sub el, fara a mai concretiza nimic altceva.

Abia astept sa mai citesc si printre rindurile altora.Haideti oameni buni, ati adormit?

Va multumesc tuturor dar toata teoria asta o dezvoltam in 3 minute si eu in momentul in care faceam front comun cu "dusmanul"impotriva altora.Constientizez ca inca nu va dati seama ca nu inseamna cantitatea pe care o fumezi, nici cea pe care o bei,precum nici cantitatea de drog pe care ti-o administrezi ci pur si simplu conteaza faptul ca o faci,pentru ca la toate astea "prima inghititura, primul fum tras, sau primul praf administrat"de cele mai multe ori inseamna si ultimele.Cind cazi in recidiva credeti ca o sa conteze cit ai cazut? Orice instanta va vedea numai si numai faptul ca ai cazut si nu va mai avea grija de nici o clementa.

Nu fumez,nu beau mai harciogule si nu imi amintesc sa urasc, invidiez si nici sa dispretuiesc pi nimeni in viata asta da stii de ce? pentru ca ma iubesc fff mult pi mine! stiu ca ti se pare ceva iesit din comun, incredibil poate dar eu asa sunt.

Noua, cand nu ne place ceva, il treceam in categoria ura, respingere, s.a. Faptul ca stii ca ceva anume de poate "domina" sau enerva, te enervezi pe tine pentru ca nu poti scapa de el si ca nu iti indeplinesti acest tel.
Urasti alcoolul deoarece, ori o ruda de a ta, ori un prieten sau chiar tu ati avut o problema cu asa ceva. Stii ca este ceva rau, dar nu poti scapa de el deoarece iti ofera o placere pe moment.
Nu este mai tare ca noi acel dusman, inseamna ca il privim dintr-o perspectiva diferita.

Viciile sunt in noi, si n-au nevoie de o nara de balena sa iasa afara si sa se manifeste.Asa cum omul in sine se poate pedepsii cum nu poate sa o faca nimeni, asa doar omul in sine se "expune involuntar" si la propriile mindgame-uri.De care ori nu ne mintim pe noi insine?
De ce uram pe cineva si nu acceptam sa il vinovatim pe el si sa ne excludem din cercul suspectilor? Ca este mai usor sa urasti fara sa cunosti si fara sa analizezi, ca este mai usor sa arati cu degetul pe celalalt decat sa accepti ca poate tu esti de vina.
Gelozia/ura pentru cineva mai bun decat noi este ceva absolut normal, daca esti si narcisist, atunci este foarte grav. Uram ca noi suntem limitati si ca celalalt are ceea ce ne dorim noi, fie ceva material sau caracteristic lui.Doare foarte tare neputinta si constientizarea ca nu o sa poti fi mai bun decat x niciodata.
Referitor la alcool, Frank Sinatra a spus ceva de genul, "Alcohol may be man’s worst enemy, but the bible says love your enemy.", un sfat genial.

Esti rob harcioage, si ai fost rascumparat din robie dar tie iti place tot rob.se numeste ingaduinta de sine.si esti stapanit de viciile tale pe cand credinta si robia in rascumparatorul tau te fac liber de toate acestea.dar pune si tu umarul.vezi carui stapan ii slujesti, si al carui rob vrei sa fii? unul ce te leaga pe vesnicie? sau unul ce te face liber in vesnicie?