Dragi profesori si dragi colegi, acceptarea mea,din partea dumneavoastra, de a va fi elev pentru unii si coleg pentru altii a fost pentru mine o provocare si nu numai, ati dat dovada de intelegere pe tot parcursul anilor peterecuti impreuna si asta denota bun simt cat si educatie,va multumesc daca,cateodata, am gresit si voi m-ati corectat si mi-ati aratat calea cea buna, va multumesc pentru ca existati, si dascali si colegi, am fost o familie impreuna si de aici am invatat ca la randul nostru trebuie sa ajutam, nu in ultimul rand tin sa le multumesc parintilor mei pentru buna educatie care mi-au dat-o si inca o sa mai am nevoie de ajutorul lor.
Nu am sa va uit si va promit ca in fiecare an o sa fiu prezent la o aniversare de revedere, cu drag al vostru elev si coleg Silviu Balan!
Va multumesc!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Răspunde 
'Bine hai sa facem asta repede:Stiu ca nu m-ati placut niciodata.dar asta nu este o problema, pentru ca nici mie nu mi-a placut de voi.Nu am sa uit toate 3-urile pe care mi le-ati pus niciodata! Sper sa nu va asteptati la vreun cadou la banchet.Bafta."
Permiteţi-mi, ca in numele clasei a VIII-a A, sa va impartasesc ultimele noastre impresii asupra a tot ceea ce am trăit in aceasta scoală timp de opt ani de zile.
Mărturisesc cu regret nespus ca timpul a fost necruţător cu noi, grăbindu-ne parca zborul spre alte inaltimi. Insa azi aripile s-au frânt, zdrobite de greutatea apasatoare a lacrimilor îndurerate ale despărţirii.
De pe câmpul amintirilor culegem astăzi flori de „Nu-mă-uita" însângerate si le colecţionam in cartea inimii sperând ca nu se vor ofili niciodată.
Deşi spinii trandafirilor ne-au urmat întotdeauna drumul anevoios spre victorie, am reuşit împreuna sa depăşim momentele neplăcute a acestei calatorii, bucurându-ne acum de mirosul si frumuseţea bobocului înflorit.
Zâmbesc la clipele datatoare de lumina: la prima poezie si serbările din grădiniţa, la scenetele binecunoscute dintre greier si furnica ce au colindat atât anii preşcolari cat si clasele primare.
Nostalgic mă cuprinde amintirea majoretelor vesele, imbracate in alb, ca nişte ingeraşi inocenţi si jucăuşi.
Sfâşietorul moment al despărţirii dintr-a patra când ne-am luat rămas-bun de la doamna invatatoare- „Alba-ca-Zapada" din poveste, cea care ne-a fost mama patru ani de zile si care ne-a invatat sa scriem si sa citim. Sa nu uitam insa si de doamnele educatoare care ne-au îndrumat paşii mărunţi tot înainte si gândirea spre lumina.
Toate concursurile din gimnaziu, premiile si reuşitele. Evoluţia noastră. Olimpiadele ne-au ajutat in ascensiune. Dar si activităţile ecologice.
Cat mi-as fi dorit sa nu se fi terminat niciodată!
Jocurile copilăriei îmi revin in minte: Baba-oarba, Sticluţa cu otrava, batista parfumata, Gaze, fete, flori, băieţi, Zilele saptamanii, atât de departe si totodată atât de aproape in ultimele zile.
Infantil, ar spune unii. Dar când am crescut atât de repede incat sa spunem ca aceste jocuri nu mai sunt de noi? Sa ne fi răpit nemilosul timp copilăria? Nu poate. Ea traieste aici, in inimile noastre.
Emoţia clasei a V-a. Cum s-o uitam? Profesori noi, chiar si colegi noi. O experienţa total necunoscuta. Paseam ca intr-un labirint fara sfârşit, ca mai apoi sa ne îndrume paşii spre ieşire, noul nostru tatic- domnul diriginte.
Cate nu ne-a iertat?! Cate năzbâtii si obraznicii! Uita-te sunt acum. Nu mai e loc decât de amintiri plăcute. Si totuşi noi va cerem azi iertare, cum niciodată nu am făcut-o. Iertare pentru toate momentele nefericite! Iertare din inima! Va juram ca nu va vom uita niciodată!
Cum nu-i vom uita nici pe profesori. Cat de scumpa e menirea de-a fi dascăl! Sa te sacrifici pe tine pentru a-i invata pe alţii. Sa te oferi, asumându-ti toate consecinţele, unor copii ce poate nu te vor respecta, ce poate nu-ti vor da buna ziua. Cu toate acestea sa le insufli inca înţelepciune, sa-i educi, sa-i îndrumi in viata, sa le deschizi mintea. Câta povara…
Si noi? Noi nu înţelegem. De ce sa invatam? De ce sa facem teme? Iar profesorii oftează, riscând mai departe si ne invata.
Prea scurte sunt rândurile pentru gândurile pe care vreau sa vi le impartasesc. Mult prea scurte.
Insa vreau sa le mulţumim doamnei Maftei Maria, care ne-a dezvăluit tainele limbii materne, dar si pe cele ale francezei si latinei; domnului Budescu Iulian care ne-a povestit istoria poporului roman; d-nei Boatca Cristina care ne-a ajutat sa vizitam întreaga Românie in doar câteva ore de geografie. D-nilor profesori de sport, Popa Vasile si Csaba Vasile, care ne-au dezvăluit intelesul sintagmei „Mens sana en corpore sano!". D-nelor de cultura civica, David Clara si Butnaru Anisoara, care ne-au reamintit ce înseamnă cultura naţionala si patriotismul. Profesoarei de biologie, Szabo Elisabeta, cu ajutorul căreia ne cunoaştem propriul corp. Doamnei Sova Diana care ne-a introdus in lumea fascinanta a chimiei, Tifrea Lenuta ce ne-a îndrumat in calea noastră spirituala, Lazarescu Mihai ce ne-a oferit numeroase cunoştinţe practice si nu in ultimul rând mulţumesc profesorilor de limba engleza- Matei Alina, de muzica- doamna Antal si doamna Mardare si de fizica- domnul Butnaru, care la fel ca si ceilalţi ne-au oferit sprijinul lor de dascăli spre o educaţie aleasa.
Mă întreb cum de au trecut anii? Cum de azi suntem la sfârşitul clasei a VIII-a, când mai ieri eram a V-a. Apoi a VI-a. Apoi a VII-a si…am crescut.
Am tot crescut.
Azi in acest moment solemn va cerem tuturor iertare pentru clipele neplăcute si va promitem o umila fraza: „Mulţumim si nu va vom uita!"
Prea pământeana pentru sacrificiul dumneavoastră nepamantean, dar nu putem gândi acum altceva.
Am vrea doar sa strigam, sa ţipam „Nu mai vrem sa creştem! Nu vrem sa plecam! Nu vrem sa ne despărţim!"
Dar destinul e mut si surd la cerinţele noastre, aşa ca noi ne resemnam.
Totuşi nu vom opri potopul de lacrimi, nu vom opri durerea, doar o vom acoperi cu amintiri.
AMINTIRILE CLASEI A VIII-A!
l.am luat si eu de pe net... sper sa te ajute...
"Dragii mei colegi, stimaţi profesori,
Ne-am întâlnit în acest cadru festiv pentru a mai simţi bucuria de a fi împreună şi de a ne împărtăşi sentimentele, pentru a încerca să mai învăţăm ceva unii de la alţii, înainte a porni fiecare într-o nouă încercare.
Ţin să mulţumesc tuturor nu numai pentru că mă ascultaţi acum, ci şi pentru faptul că am fost ascultat şi înţeles încă de la primul pas pe care l-am făcut în această şcoală.
Una din prezenţele deosebite, care ne-au marcat şi luminat drumul copilăriei şi care ne-a arătat calea spre maturizare sunteţi dumneavoastră, doamnă profesoară ….
Aţi avut grijă şi înţelegere, umor şi căldură sufletească, reuşind nu numai să ne lărgiţi vocabularul şi să ne îmbunătăţiţi sintaxa, ci şi să ne susţineţi în timida noastră încercare de a desluşi „corola de minuni a lumii".
De asemenea, aţi avut suficientă sinceritate şi tărie sufletească pentru a ne ţine pe drumul cel drept, lucru foarte dificil ţinând cont de zburdălniciile noastre, mai mult sau mai puţin amuzante.
Deşi ar putea fi considerată severitate, înţelegem că totul a fost numai pentru binele nostru, căci disciplina şi lupta perseverentă ne vor ajuta în continuare pe toţi.
Acum, în acest moment al despărţirii, simţim nevoia de a vă mulţumi pentru toate eforturile, toată energia şi toată dragostea pe care ni le-aţi dăruit.
Sperăm că bucuria clipelor trăite împreună şi tristeţea efemeră a despărţirii să ne rămână tuturor în suflet…
Şi dumneavoastră stimaţi profesori şi noi, elevii dumneavoastră, ştim că această despărţire nu este ultimul act al unei piese, ci doar primul.
Căci noi păşim în viaţă, cu bucurii şi cu mai puţină frică, întăriţi şi poate mai pregătiţi pentru ce va urma, datorită faptului că v-am cunoscut, mai mult şi mai mult, în fiecare oră petrecută împreună.
Vă mulţumim, doamnă profesoară!"
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
