@BomBonEL
=)) Nu bombonel, a copiat si ea de unde ai copiat si tu. Copistilor! =))
http://www.gotquestions.org/Romana/cine-creat-Dumnezeu.html
Pai asa cum existenta lui e infinita, tinde catre plus infinit, pentru ca nu are sfarsit, asa si inceputurile sale tind catre minus infinit; ce, timpul sau spatiul de cand exista? asa si dumnezeu, fara inceput si fara sfarsit.
Scriitorul ateu Bertrand Russell menţiona în cartea sa "De ce nu sunt creştin" că dacă este adevărat faptul că toate lucrurile necesită o cauză atunci Dumnezeu trebuie să fi avut o cauză a existenţei Sale. El a tras apoi concluzia că dacă Dumnezeu a trebuit să aibă o sursă sau cauză a existenţei Sale, atunci Dumnezeu nu a fost Dumnezeu (şi dacă Dumnezeu nu este Dumnezeu, atunci cu siguranţă că nu există nici un Dumnezeu). Aceasta este practic o formă mai sofisticată de a pune o întrebare în alt fel decât o pun de regulă copii când spun: "Cine L-a creat pe Dumnezeu?". Chiar şi un copil ştie că lucrurile nu apar din nimic, aşa încât dacă Dumnezeu este "ceva", atunci El trebuie să fi avut o sursă de asemenea, nu?
Întrebarea este înşelătoare pentru că pleacă de la presupunea că Dumnezeu ar fi venit de undeva şi atunci întrebarea este în mod eronat focalizată pe identificarea locului sau originii lui Dumnezeu. Răspunsul este că întrebarea pusă în acest fel nici nu are sens. Este ca şi cum ai întreba "Care este mirosul culorii albastre?" Albastrul nu face parte din categoria lucrurilor care au miros, aşa încât întrebarea nu are rost. În acelaşi fel, Dumnezeu nu face parte din categoria lucrurilor care sunt create sau născute ori cauzate de ceva. Dumnezeu nu este creat sau cauzat de nimic şi nimeni – El există pur şi simplu.
Cum ştim noi asta? Ei bine, ştim că din nimic nu iese nimic. Astfel, dacă ar fi existat un moment când să nu fi existat nimic, atunci din acel nimic nu s-ar fi putut crea nimic palpabil. Însă există lucruri palpabile. Prin urmare, dacă nu se poate să nu fi existat absolut nimic la începuturi, ceva/cineva trebuie să fi existat. Acel lucru/persoană care a existat dintotdeauna o numim noi Dumnezeu.
Omul primitiv l-a creat pe dumnezeu pentru a-si ascunde temerile si a-si satisface capriciile, dar si pentru justificarea unor fapte ale sale.
Dumnezeu ca termen nu apare in biblie, ci niste nume de zei: elohim, adonai, sabaot, eli, etc, care ulterior au fost inlocuite la traducerea bibliei in latina cu dominus dei-actualul dumnezeu.
Acesti zei aveau multe defecte omenesti-erau gelosi, salbatici, partinitori, acceptau jertfe umane si altele, ceea ce demonstreaza ca omul i-a creat dupa chipul si asemanarea sa.
Scriitorul ateu Bertrand Russell menţiona în cartea sa "De ce nu sunt creştin" că dacă este adevărat faptul că toate lucrurile necesită o cauză atunci Dumnezeu trebuie să fi avut o cauză a existenţei Sale. El a tras apoi concluzia că dacă Dumnezeu a trebuit să aibă o sursă sau cauză a existenţei Sale, atunci Dumnezeu nu a fost Dumnezeu (şi dacă Dumnezeu nu este Dumnezeu, atunci cu siguranţă că nu există nici un Dumnezeu). Aceasta este practic o formă mai sofisticată de a pune o întrebare în alt fel decât o pun de regulă copii când spun: "Cine L-a creat pe Dumnezeu?". Chiar şi un copil ştie că lucrurile nu apar din nimic, aşa încât dacă Dumnezeu este "ceva", atunci El trebuie să fi avut o sursă de asemenea, nu?
Întrebarea este înşelătoare pentru că pleacă de la presupunea că Dumnezeu ar fi venit de undeva şi atunci întrebarea este în mod eronat focalizată pe identificarea locului sau originii lui Dumnezeu. Răspunsul este că întrebarea pusă în acest fel nici nu are sens. Este ca şi cum ai întreba "Care este mirosul culorii albastre?" Albastrul nu face parte din categoria lucrurilor care au miros, aşa încât întrebarea nu are rost. În acelaşi fel, Dumnezeu nu face parte din categoria lucrurilor care sunt create sau născute ori cauzate de ceva. Dumnezeu nu este creat sau cauzat de nimic şi nimeni – El există pur şi simplu.
Cum ştim noi asta? Ei bine, ştim că din nimic nu iese nimic. Astfel, dacă ar fi existat un moment când să nu fi existat nimic, atunci din acel nimic nu s-ar fi putut crea nimic palpabil. Însă există lucruri palpabile. Prin urmare, dacă nu se poate să nu fi existat absolut nimic la începuturi, ceva/cineva trebuie să fi existat. Acel lucru/persoană care a existat dintotdeauna o numim noi Dumnezeu.
Multi ne punem intrebarea asta dar, din pacate, trebuie sa ne resemnam cu gandul ca este singura care nu are raspuns...
Eyline normal ca nu are raspuns deoarece eoretic nu este o intrebare, cum spunea si Bertrand Russell e ca si cum ai intreba ce miros are culoarea albastra, Dumnezeu exista dintodeauna, nu are inceput, nu are sfarsit.
Pe masura ce putem explica in mod stiintific din ce in ce mai multe lucruri lui Dumnezeu ii raman din ce in ce mai putine de facut... Englezii au si un termen pentru un astfel de Dumnezeu: "God of the gaps" - este un Dumnezeu care umple golurile acolo unde nu exista deocamdata raspunsuri.
Din perspectiva zilelor noastre pot sa spun ca pe Dumnezeu l-au creat oamenii pentru a explica ceea ce era de ne-explicat sau de neinteles. Daca as fi trait cu ceva timp in urma cand stiinta nu prea exista probabil ca si eu as fi fost tentat sa cred tot felul de chestii puse in seama lui Dumnezeu.