Cine ma poate ajuta sa fac un eseu pe tema " Este mai bine sa ne gindim inainte de a savirsi ceva decit sa ne caim dupa aceea"?

Iti voi oferi cateva piste pentru a reflecta si a realiza acest eseu, pentru ca el trebuie sa vina de la tine, o data ce ai inteles ceea ce vrea sa zica. Mergi dincolo de cuvinte, intra in profunzimea literelor si in profunzimea ta ca fiinta umana. Inteleptii ne spun ca tacerea e de aur si ca inainte de a vorbi trebuie sa reflectam de mii de ori. Cuvantul e arma redutabila a fiintei umane, pentru ca cuvantul atinge direct si profund sufletul uman si implicit psychicul. De la cuvant ajungem la act. Actul ofera sentimentul de juisare inconstienta, de satisfactie. Insa nu acest sentiment imediat califica actul ca fiind bun sau negativ ci efectele de lung terme. O data un gest realizat, nu poti da timpul inapoi pentru a modifica efectele, le poti diminua... in psychothérapie stim ca ajutam subiectul sa traiasca in pace cu starile conflictuale, sa le inteleaga pentru a inainta. Insa cicatricile raman pentru totdeauna. La fel se aplica si pentru mediul in care traim atat cel intim cat si cel universal. De accea stim ca intr-o stare conflictuala inteleptul tace si mediteaza, actioneaza cu calm pentru a instaura calmul. Conflictele sunt create de oamenii ce traiesc intr-o eterna insatisfactie deci in frustrare si deci in violenta. In aceasta schema nu exista reflectie ci doar instinct, un instinct primordial ce pune amprenta humanitatii. A se cai inseamna nu numai cairea in termeni teologici ci si in termeni intimi personali. A regreta este un pas spre pace, insa nu este un pas spre a radia, a uita efectele actelor noastre. A gandi face referire a controla instinctele animalice umane, gratie ratiunii si a lectiilor de viata invatate. Budistii trateaza ideea de fericire si deci de "vorbeste putin si reflecteaza mult" in legatura cu ideea ca inconstientul uman pastreaza nu numai cicatricile vietii actuale dar si celle din viata anterioara, de aici explica ei comportamentul uman si marele paradox de actualitate: doi oamenii cu acelasi trecut traumatic care aleg, unul pacea si altul injustitia. Actul este motorul vietii si al pacii, al fericirii. De ce sa lasam ceva ce putem face azi, pentru maine? De ce sa lasam actele noastre sa raneasca sau sa distruga cand putem evita prin reflectie?