Cineva imi spunea ca i se par mai veritabili dusmani cei pe care ii uraste el decat cei care il urasc pe el.Cum intelegeti voi acest ciudat sentiment, parca intors pe dos? Sa fie vorba despre o cheltuiala mai mare de energie psihica?

Nu stiu cata cheltuiala de energie psihica este, insa are mare dreptate. In viata asta, lumea e foarte rea, egoista, iar noi trebuie sa ne dezvoltam un mic egoism al nostru sis a nu mai fim interesati de altii, pentru ca la randul lor, acei "altii" nu sunt interesati de noi. de ce sa ma intereseze persoanele care nu ma inghit? Ar insemna sa nu mai am somn linistit noaptea. Mai bine stau linistita si, din cand in cand, imi maia duc aminte de acele foarte putine persoane din viata mea care isi merita din plin dezgustul, furia mea

Pe cei care ma urasc ii tin aproape.sai pot supraveghea.prietenii ma ajuta si de departe.incerc sa nu urasc fiindca nu ma pot incarca cu asemenea energii negative.asa ca ignor.

E simplu de tot.De ce ii uraste? Ptr ca sint mai puternici si este in imposibilitate de a le face ceva astfel intervenind frica care declanseaza ura.In partea a doua a citatului e normal sa-l vedem pe el cel puternic si urit de altii cu frica in sin.

Sa-i iubesc pe vrajmasii mei, sa-i binecuvantez pe cei ce ma blesteama, sa fac bine celui care imi face rau si ma uraste. Dar asta este o lupta cu tine insuti, o lupta pe care o ducem pe umerii nostri in fiecare zi.Trebuie sa ai un caracter puternic. un psihic antrenat pentru "ai bate pe dusmani cu propriile arme".