Normal. Tindem sa ne iertam propriile greseli, uitand de fapt ca nu e treaba noastra sa zicem:"las` ca nu-i nimic" si maine sa facem din nou aceeasi greseala.Sau sa ne comparam cu altii intr-un si intr-un mod cretin sa ne dam seama ca le suntem superiori
Fain citatul.
Constiinta poate fi curatita chiar daca e evident ca am patat-o cu spor si o vom mai face cu sarg.
Constiinta tine scorul a cat de murdari am ajuns fata de standardul puritatii perfecte. Cand Cel care (daca exista asa ceva: pentru fratii atei!) seteaza standardul decide sa indeparteze datoria care o avem fata de standard si fata de El, pedepsind pe altcineva pentru tot gunoiul varsat de noi pana acum si pana cand vom muri… atunci da, poate fi vorba de constiinta curatita. Nu autocuratita.
Daca nu exista un standard absolut al puritatii cum zic ateii, atunci doar imi educ constiinta sa nu se streseze ca nu are de ce, e tot aia, doar supravietuirea celui mai puternic justifica aproape totul. Dar e greu sa educi constiinta, bat-o binele. Poate o fi intr-adevar vreun standard de-asta absolut? Da nu-mi convine, ce sa fac?
Asa e. Nimeni nu are constiinta curata pentru ca toata lumea a pacatuit la un moment dat in viata. Nimeni nu e fara de pacat. Daca nu ai constiinta, e cu totul altceva. Aici nu se mai pune problema cu memoria proasta.
Da. Mie mi se pare a naibii de adevarata afirmatia asta. Asa este. Oricine are macar o fapta rea, un regret.
Nu! a avea o constiinta curata inseamna a fi absolvit de toate pacatele, starile de anxietate, temerile, durerile, vinovatiile si lucrurile cu stiinta sau cu nestiinta safarsite de individ. Daca toate acestea au trecut prin filtrul constiintei tale inseamna ca e curata intr-adevar! Bye
Pot spune un simplu DA, sau pot dezvolta o gramada de idei care imi inspira aceasta sintagma, care are drum lung pana sa ajunga axioma sau macar truism