Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Nici nemurirea nu mai este ce a fost, putine nume au ramas, acuma pentru un om de rand pseudo-nemurirea este accesibila, cea mai simpla cale este sa faci un razgaiat de copil si sa te lauzi cu el.
Lumea s-a obisnuit cu incidentele de genul, cine isi mai aduce aminte de Anders Breivik? lumea uita si in fiecare zi vine un alt tampit care a fost batjocorit in liceu si incepe sa traga ca un pre-adolescent cand pune prima data pe un 5.1 din cs.
Doar daca este facut intr-un mod extrem de ciudat si spontan gen 11 septembrie combinat cu faptele lui Bundy si BTK.
Faptul ca voi exista in constiinta oamenilor pentru un timp foarte mare nu ma incalzeste cu nimic.
Numele va ramane," spiritul" nu.
Prin excelenta, raul este direct proportional cu binele din el insusi, altfel nu ar exista. Si in acelasi timp, raul si binele nu exista, sunt doar niste notiuni interdependente. Odata ce ai pornit pe una, automat vine si cealalta dupa ea. Deci, orice-ai face, tot acolo ajungi. Mai bine te gandesti cum poti face sa nu "comiti" pe niciuna dintre ele, ca oricum tot aia e. Asta DA provocare!
Mie-mi place ce spunea Eminescu: "... daca geniul nu cunoaste nici moarte si numele lui scapa de noaptea uitarii, pe de alta parte aici pe pamint nici e capabil de a ferici pe cineva, nici de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc"
Pe de alta parte, acel genocid de care vorbesti tu e capabil doar de a induce oamenilor un anumit sentiment, stare, care va avea printre consecinte si uitarea nemuritorilor. Ia porneste tu Al Treilea Razboi Mondial, si vezi daca-i mai pasa cuiva de Eminescu, sau alte personalitati.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
