Conceptul de bine si rau este ceva ce invatam sau ne nastem invatati cu el?

Păi, binele - e în conformitate cu legea lui Dumnezeu, iar răul îndepărtează această lege.
Iar Dumnezeu a lăsat, propria alegere dintre bine şi rău, prin liberul arbitru; asta ca să poţi progresa, evolua în timp, ajungând să distingi între cele două limite; chiar, ghidându-te, prin urcare sau coborâre spre experienţă.

Concept? Raul si binele se invata.

Asta cu bine şi rău e o chestie cu care ne-a obsedat religia.
Nu, nu ne naştem cu aşa ceva ci suntem îndobitociţi ulterior.
Nu există bine şi rău. Există ce le place majorităţii şi ce nu le place. Atât.

E bine să alergi dezbrăcat pe stradă? Da, că-mi aeriesc porii. Şi totuşi "nu e bine" pentru că se oripilează 90% din popor!

E o lege atit de bine "infipta" in inimile noastre incit, atunci cind avem de-a face cu ea, si o incalcam (adesea se intimpla asa), interesant e ca nu aducem in discutie existenta ei, ci suntem pe deplin constienti de faptul ca exista si ca ar trebui sa ascultam de ea, insa tot ceea ce facem e sa gasim scuze. Iar cind altii ne gresesc cu ceva, stim foarte bine sa aducem in discutie aratindu-i ca a gresit, pe baza acestei legi. Aceasta dovedeste ca nu e ceva ce ne convine sau nu, ceva ce am putea alege sau nu, ci ca ne e impusa oarecum, daca e sa spunem asa. E ceva ca si matematica, fara anumite calcule, sau cu unele calcule gresite, astronautilor le-ar fi fost imposibil sa ajunga pe Luna. Ca sa ajungi pe Luna, ti se impune sa stii matematica si fizica. Sunt legi, reguli reale de care trebuie sa tii seama daca vrei sa ajungi acolo. La fel e si cu conceptul de bine si rau, poti asculta de el, facind ce este bine, si o duci bine in viata, sau faci raul, si tu ai de suferit.
Biblia spune ca pina si un copil stie ce e bine si ce e rau, deci nu e nevoie sa ne invete nimeni cu privire la asta, de mici copii stim ce e bine si ce e rau, mai grav e ca nu facem tot ce e bine, ci mai degraba raul.
Cei care vor sa stie mai multe, pot citi cartea "Crestinismul redus la esente" de C. S. Lewis. Cartea aceea dovedeste ca Dumnezeu exista numai si numai pe baza a ceea ce stim din interiorul nostru, adica aceasta Lege a binelui si raului. Acolo se afla o demostratie originala a ceea ce este aceasta lege, cum functioneaza ea zi de zi, si cum poti ajunge la originea ei. Si, pentru ca e destinata toturor, caci este scrisa intr-un limbaj usor, o recomand tuturor!

Nu ne nastem cu insasi conceptul, insa ne nastem avand capacitatea potentiala de face distinctia dintre bine si rau.
La fel, nu ne nastem cu principiile logicii in minte, insa avem capacitatea potentiala de a face distinctia intre ceea ce este logic si ceea ce nu este.
Educatia isi ere rolul de a rafina viziunea noastra asupra a ce este bine si rau si esueaza atunci cand ne indeparteaza de acest obiectiv.
Si acum, pentru cei familiarizati cu cititul mai mult decat trei randuri, va ofer dedic urmatorul text (pentru a nu face spam cu un link spre blogul meu).
Educatia si valorile
Până în zilele noastre ne-am educat copiii și tinerii în spiritul unor valori despre care afirmam cu tărie că sunt adevarate. Ba mai mult de atat, răzleț oamenii încă aveau prilejul să moară pentru astfel de valori. Unul își dădea viața pentru a salva un camarad de război, altul își risca viața sărind în apă după un panicat gata să-și dea duhul. Astăzi însă lucrurile încep să se schimbe: Dacă în trecut eram învățați că „trebuie să fim altruiști" pentru că acest lucru este adevarat (iar cei care ne învățau credeau acest lucru), acum educația este pe cale să facă un pas în față.
Odată cu propagarea naturalismului, oamenii care au fost educați cât de cât în gândirea logică își vor fi dat seama că nu poate exista nimic care să trebuiască. Ei, dacă nu au descoperit încă, vor descoperi că oricat de inteligenți am fi, nu vom reuși să obținem niște concluzii imperative precum cea „trebuie să fim altruiști" din premisele pe care le poate furniza naturalismul. Pentru că naturalismul nu poate oferi decât premise la indicativ.
Așadar, dacă vom mai continua să ne învățăm copiii și tinerii că ceva „trebuie" cu adevărat, atunci o putem face într-un singur fel, și anume mințindu-i în față cu bună știință. Ei vor ajunge poate să creadă minciuna noastră, însă dacă le vom permite să fie destul de deștepți și le vom oferi pe lângă învățături precum „trebuie cutare lucru" și învățături precum „naturalismul este adevărat", atunci își vor da pe loc seama că există o incompatibilitate logică între cele două învățături. Iar noi nu ne permitem să renunțăm la naturalism – să nu uităm că l-am propagat în numele rațiunii și inteligenței. Așa că ne vom sfătui tinerii care-și pun tot soiul de întrebări să renunțe cu totul la acel „trebuie". Îl vom anunța că de fapt nu trebuie nimic și că, așa cum a observat și el, o astfel de afirmație este falsă în cadrul celui mai rațional sistem de gândire (cel care-și regăsește premisele în naturalism).
Apoi, dacă tânărul nostru va ajunge să studieze istoria recentă a Europei, va ajunge la evenimentul proeminent al nazismului. Și desigur, dat fiind faptul că nimic nu trebuie, nu va putea trage concluzia că Hitler trebuia să facă într-un altfel decât a făcut. Ceea ce va fi clar pentru tânărul nostru cu o gândire rațională va fi faptul că Hitler și naziștii și-au urmat propriul sistem de gândire. Un alt lucru clar va fi acela că oamenii care au judecat naziștii aveau un alt sistem de gândire (bazat tot pe „trebuie"). Însă nici naziștii și nici judecătorii lor nu puteau avea mai multă dreptate. Naziștii au fost educați într-un anumit mod, iar judecatării lor au fost educați în cu totul alt mod. Nu se poate spune că cineva dintre ei a greșit în vreun fel pentru că (în naturalism) nu există si nici nu poate exista un fel în care lucrurile trebuie să fie, și atunci tânărul nostru nu are cum să-și dea seama că lucrurile nu stau așa cum ar trebui.
Desigur, nu putem spune că tânărul nostru nu a fost șocat. Însă putem spune că dacă a fost șocat, atunci sigur șocul lui nu a fost unul intelectual, ci unul emoțional. Pentru că este foarte posibil ca o bună parte din sentimentele pe care și le-a rafinat în copilarie în raport cu ce trebuie și ce nu trebuie să-și mai fi păstrat un oarecare efect. El ar putea experimenta așadar un oarecare dezgust față de crimele naziștilor. Însă dacă este conștient de sine, atunci își va da numaidecât seama că ceea ce resimte el nu este mai mult decât un sentiment, iar un sentiment nu se ridică la valoarea unui raționament. Așa că pentru a-și recăpăta liniștea, el își va înăbuși sentimentul. Și după ce va ieși în lume mai mult aceste sentimente vor trebui și mai mult înăbușite – pentru că s-ar putea să întâlnească nedreptatea la fiecare pas, iar el știe că învățătura copilariei sale („trebuie să fii drept") este o învățătură falsă și că o asemenea învățătură nu poate fi adevărată în sistemul naturalist. Așadar, sentimentele pe care le va experimenta ca reacție la nedreptate, vor fi și ele înăbușite constant – până când ele se vor toci cu totul.
Mai mult de atât, educatorii moderni își vor continua munca. Cunoștiințele noastre actuale, dacă naturalismul este adevărat, ne arată clar faptul că altruismul a ajuns să fie practicat de către specia noastră în contextul în care omenirea își are originea în triburile mici în care a-ți ajuta vecinul însemna a te ajuta pe tine. Apoi în timp, altruismul a început să se propage ca o molimă și să fie împărtășit ca valoare de aproape toți membrii omenirii. Însă învățătorul naturalist știe că orice afirmație care susține, fie și indirect, că „trebuie să fim altruiști" este falsă. Așa că tânărul trebuie învățat să facă diferența între altruisme. Și așa ar putea începe simulările menite pentru acest fel de învățare. Tânărul va fi pus în situația în care se află într-o junglă cu un alt tânăr. Celălalt tânăr știe drumul de întoarcere, iar tânărul nostru nu-l știe. În acest caz, altruismul este încurajat deoarece tânărul nostru are mai multe șanse de supraviețuire dacă este însoțit de tânărul care știe drumul (și aproape nicio șansă dacă are de gând să călătorească singur). O altă situație este cea în care tânărul nostru și un alt tânăr se află în deșert și au o cantitate limitată de apă și o armă care se află în posesia tânărului nostru. Însă niciunul dintre tineri nu știe drumul. În acest caz învățătorul naturalist va arăta cu mare pricepere că a împărți apa o persoană presupune înjumătățirea șanselor proprii de supraviețuire și astfel altruismul este descurajat. Desigur, toate acestea vor fi având niște baze reale raționale în sistem naturalist: noi suntem mașini programate pentru supraviețuire și nu pentru altruism, altruismul este un artefact al evoluției noastre și nu-și are rostul decat pornind din motivații egoiste.
Un fapt curios este acela că naturaliștii de obicei acuză anumite coduri morale ca fiind „primitive" și se pronunță împotrivă. Însă într-un mod inevitabil tocmai naturalismul, dacă este luat în serios, conduce la un sistem moral mai monstruos și mai inuman decât orice s-a pomenit în întreaga noastră omenire. Oare „trebuie" acceptat acest naturalism în ograda noastră?

Noi ne nastem in principiu buni.Viata ne schimba si ne invata sa recunoastem binele si sa stim sa-l deosebim de rau.In ziua de azi e cam greu sa iti dai seama ce interese se ascund in spatele fiecarui gest si de asta e greu sa iti dai seama cine sunt cu adevarat oamenii din fata. Tindem sa ne acordam increderea usor tocmai de asta suntem deseori dezamagiti.Intai invatam sa vedem raul din tot ce ne inconjoara si chiar sa-l anticipam si abia apoi ne este dezvoltata aptitudinea necesara pentru a recepta binele.Suntem crescuti pentru a stii sa ne aparam singuri, sa punem defectele inaintea calitatilor si sa privim cu reticenta pe orice om despre care se spune ca e rau

Diferenta dintre bine si rau se dobandeste prin educatie si experienta de viata.

Ne nastem si invatam, putin din ambele.

Ne nastem cu el. Apoi il dezvoltam prin educatie!

Stim ce este bine si ce este rau din momentul in care ne nastem, dar pe masura ce crestem ni se par mai clare anumite idei. Dar acum nu ma refer la definitiile de bine si rau acceptate de societate. Cand esti mic, stii din instinct ca e rau sa iti omori mama, nu?

De la o anumita varsta vom diferentia binele de rau! Este o parte a vietii fiecarui om! Este instinctul cu care fiecare om se naste.

Este ceva ce invatam nimeni nu se naste invatat

Daca ai zis concept cum sa te nasti cu el? Intinzi capcane?

Este ceva cu care esti educat. Jesus!

@cristi202 esti cumva politician? nu vad raspunsul la intrebare. ne nastem sau nu ne nastem?

Frumos raspunsul, Marionel.

-=== Ai primit o fundita ===-

Noi neamurile am avut legea scrisa in inima de la nastere. evreilor li s-a dat legea scrisa pe tablele legii.dovada? ei nu l-au cunoscut pe IIsus Hristos si nici nu l-au primit cu toate ca-l asteptau. dar l-au rastignit.noi neamurile l-am primit pe Iisus Hristos fiindca cuvantul a avut rasunet in simtirea noastra din inima.