Da. E logic. Altfel s`ar numi toate la fel si ar exprima acelasi lucru, dar nu e asa.
ÎNCRÉDE, încréd, vb. III. 1. Refl. A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva.
credínță (credínțe), s. f. – 1. Faptul de a crede. – 2. Părere, opinie. – 3. Convingere. – 4. Convingere religioasă.
CREDULITÁTE s. f. Însușirea de a fi credul, tendința de a crede orice cu ușurință, fără a cerceta mai de aproape.
Da, exista pentru ca mai sunt oameni care interpreteaza diferit aceste concepte, fata de mine sau de tine. Numai aici apar diferente, de forma, ca fondul nu-i schilodit.
Bineînțeles că există diferență. Credul, este specific copiilor. Copiii cred cu ușurință tot ce le spui, fără a cântării cuvintele. Credința, este legată de convingere. Încrederea, te bazezi pe cuvântul cuiva.
Dacă te referi la relația dintre Dumnezeu și om,; Dumnezeu dorește să credem și să ne încredem în Cuvântul Lui în urma cercetărilor:
'' Ci cercetați toate lucrurile, și păstrați ce este bun.'' 1 Tes 5:21.
Dumnezeu chiar respinge ideea de credul. El dorește să cunoaștem totul foarte bine și nu orice/oricine e vrednic de El.
Daca te referi la religie nu...si le poti pune pe toate intr-un singur cuvant=manipulare
anonim_4396 întreabă:
anonim_4396 întreabă:
RAY întreabă: