Considerati moartea un moment tragic sau fericit? (ma refer la propria moarte, si nu la cei dragi)
Ordonare:
După relevanţă
Depinde cât de sătulă aș fi de viață la momentul respectiv și câte aș mai avea de făcut.
Tragic ar fi să-ți găsești marea iubire, să fii fericit, poate să aștepți și un copil sau nepot și să nu ai timp să te bucuri de toate aceste lucruri și nici să-i ajuți pe cei dragi, să continui ce ai început, să fii acolo pentru ei...
Iar o ușurare sau fericire ar fi, dacă viața în sine ar deveni mai mult un chin și moartea ar parea o evadare.
RăspundeExact asta cred si eu, daca te prinde momentul mortii in plina sanatate, tinerete si cu 1000 de lucruri incepute si neterminate, atunci e tragic si dureros! Intotdeauna mai e ceva de facut si cand se intampla tot devreme e-cred.Eu cred intr-adevar ca nimeni in acel moment nu este fericit, si oricat de greu i-ar fi fost in viata, tot incearca cu disperare sa se tina de ea.Cine stie ce-o fi dupa?
Răspunde
Probabil, draga mea. Însă nu știu dacă și cei aflați în stadiul terminal de cancer, epuizați de durere, întâmpină moartea cu tristețe sau groază. Poate doar cu regret că viața nu a putut fi mai frumoasă și nu a fost mai generoasă cu ei.
Decât un anumit tip de viață, în care fiecare gură de aer, fiecare clipă apăsătoare și interminabilă, fiecare gând e un chin, parcă mai bine deloc. Moartea în astfel de cazuri jucând rolul morfinei.
Însă cât timp suntem tineri, sănătoși, voioși și avem pentru ce trăi, normal, viața pare o binecuvântare.
Sunt destule cazuri in care moartea apare ca o usurare.Din pacate o vad aproape zilnic.E trist ca se intampla urat sau in chinuri.Azi nu vreau sa ma mai gandesc la asta.Si cred ca apare ca o usurare la un moment dat, din pacate.
Imi va fi grea despartirea de cei dragi, insa stiu ca ma va intampina Domnul Isus acel ce m-a iubit nespus, a platit pretul pentru pacatele mele si mi-a pregatit un loc minunat unde durere nu va mai fi si nici lacrimi.:)http://www.youtube.com/watch?v=bcfxIxFSnQA
Sint cazuri si cazuri.In momentul cind voi cadea retezat din picioare cred ca in ultima secunda imi voi cistiga cu atita fericire mintuirea, dar in momentul cind ii voi chinui pe altii timp indelungat cu un corp neputincios cred ca e cel mai mare chin sa mori lent, sa adormi mereu cu speranta sa nu te mai trezesti.
Daca incep sa-ti vorbesc precum Gandalf, in Minas Tirth, se pune ca sunt scrantit sau nostalgic, desi n-ai cum fi nostalgic fata de un moment ce inca n-a venit?
http://www.youtube.com/watch?v=zoa4lGKxbw4
Tragica e daca mor inainte de 60 de ani si fericita e daca mor la 60 de ani asa ca Doamne iarta-ma dar batranetea nu imi place deloc.
Pai...poti sa consideri propria moarte un moment fericit? Doar daca prin aceasta salvezi alte vieti sa te simti impacat stiind ca ai facut ceea ce trebuia...dar in niciun caz fericit!
Apa daca mor amu, normal ca e ceva tragic, insa daca ajung la varsta de 80 de ani, pot sa mor, pentru ca sunt satul de zile...
Eu as fi relativ bucuros cred, in sfarsit il voi cunoaste pe Dumnezeu, cine stie poate e chiar Morgan Freeman 
Tragic ca desparti de cei dragi, de viata etc, fericit ca scapi de suferinta vietii
Nu m-am gândit niciodată la moarte, îmi place viaţa aşa cum este ea, cel puţin în cazul meu.
Nu stiu ce sa cred despre moarte. Daca exista viata dupa moarte, atunci nu-mi pasa. Daca nu exista viata dupa moarte, atunci astept moartea cu bratele deschise.
Ceva cert iti spun: de-oi muri m-or pune-n groape si la cap mi-or pune piatra!
Nu poti sa zici ca ar fi un moment fericit dar as fi impacat sa stiu daca o sa mor lasand ceva pentru societate. Daca mi-am facut treaba fata de ceilalti, daca am lasat ceva la copiii mei, daca am mi-am facut treaba in societate, daca am ajutat pe cineva ar fi o moarte onorabila.
Parerea mea cea mai onorabila moarte e cea in care stii ca ai murit pe frontul de razboi stind ca ti-ai aparat tara. Cel mai onorabil pentru mine ar fi sa mor pentru ardeal cand niste "oameni fara tara" 
ar vrea sa n-il ia. Atunci stii macar ca ai murit pentru "o cauza nobila".
Moartea nu e un moment fericit in prezent, adica atunci cand se intampla.
Nu suntem capabili sa ne bucuram de asa ceva pentru ca nu e in natura noastra sa fim fericiti pentru moartea noastra sau a altcuiva, decat daca mintea noastra nu functioneaza cum trebuie si stam sa radem cand cineva moare, sau ne bucuram ca noi murim.
E tragic, mereu, in schimb, pentru ca mereu stai sa te gandesti, chiar atunci, c-ar fi putut exista o cale mai buna de a privi lucrurile.
Moartea va fi mereu unul din cele mai tragice momente existente, fie ce credeai inainte sau dupa.
Cioran povestea despre subiectul asta la un moment dat si povesteam cu un prieten despre asta. Si-mi povestea o chestie interesanta...
Aparent el contempla o sinucidere, nu stiu de ce, nu stiu cand. Aparent se dusese in baie, luase o lama si statea in fata oglinzii cu ea la gat, plin de tristete, remuscari, regrete, si cu cat se simtea ca se apropie mai tare de moarte, cu atat se gandea mai intens la viata sa si la ce-a facut.
Atat de distras a devenit de moarte incat a observat ca siretul sau de la pantofi e desfacut. S-a aplecat si l-a facut, dupa care, la fel ca o rutina, a lasat lama jos si s-a dus in camera sa-si faca ceva sa manance
Nu stiu exact ce-ti spune asta, insa mie-mi spune ca desi multi se gandesc, uneori,, mi-ar fi mai bine fara viata asta" sau,, celorlalti le-ar fi mai bine fara mine", mereu te razgandesti chiar atunci la final.
In general moartea e un moment stupid cand vine vorba de sinucidere pentru ca, iti garantez ca majoritatea celor care se arunca de pe cladiri (foarte inalte) se razgandesc pe la jumatate si se injura pe sine cu toata forta,, De ce dracu am facut asta!?!?!" :p
Nu exista fericire in moarte.
Si eu am citit o carte de Emil Cioran Si normal ca avem regrete pentru ca indiferent ce ni se intampla, omul se hraneste cu o speranta ca poate va fi mai bine. tot Cioran spunea " Este îngrozitor când te gândeşti că după moarte îţi sunt definitiv pierdute o zi cu soare, un zâmbet sau un prieten; dar este de o mie de ori mai îngrozitor să fi pierdut, deja trăind, toate acestea". Insa lasand la o parte aceste regrete dupa moarte stim ca nu vom mai simti nimic, nu vom mai sti nimic. Si in niciun caz nu m-am referit ca am putea sa ne bucuram de moartea unei alte persoane..ma refeream strict la propria moarte. Atunci cand nu iti doresti viata pe care o ai poti sa consideri moartea un eveniment fericit!
O consider finalul unei tragicomedii, cu interes crescut (din partea muritorului) asupra a ceea ce se intampla in culise, dupa tragerea cortinei.
Fericit 
scapi de toti analfabetii si retardatii din jur, nu mai ai nici o grija, practic esti liber.
bine, acum sa nu concluzionezi ca am tendinte sinucigase 
) imi place viata mea si nu as schimba nimic doar ca eu asa vad moartea
Aceasta intrebare naste alte intrebarii:Exista viata dupa moarte? Exista rai? Exista Dumnezeu? Nu stiu ce sa cred.Eu il consider fericit deoarece dupa moarte nu mai simti nimic, nici suferinta, nici durere, nimic...
Eu cred ca tu sa-ti ei propria viata tie ar trebui sa fii nebun, nici nu vreau sa ma gindesc la asta, oricum nu o data am avut neplaceri dar cind viata iti da lamii faci limonada!
Pai e un moment tragic, normal lasi in urma mii de suflete care le pare rau si ar vrea sa intoarca timpl sa te mai vada macar un pic, cum ar fi parintii sau prietenii adevarati.
Daca ar fi un moment fericit nu ar mai dori nimeni sa traiasca. O intrebare fara sens.
Apropo, nu poti sa iti imaginezi propria moarte, poate suferinta dar nu procesul efectiv al mortii.
Nici una, nici alta. Nu vreau sa mor, dar nu cred intr-o viata dupa moarte si n-am nici un motiv sa ma tem de ea. Pentru cei apropiati mie ar fi tragic, probabil.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
